Antecontracte vanzare-cumparare

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Strehaia la data de 18.11.2011, sub nr. 2693/313/2011, reclamantii D.P. si D.E a solicitat instantei, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic.
In motivarea cererii, reclamantii a aratat ca in data de 20.05.2002 a achitat paratului suma de 1000 lei pentru un teren in suprafata de 7000 mp situat in com. Brosteni, "Vadul iriului Pesteana". Reclamanti au mai aratat ca paratul nu vrea sa colaboreze pentru perfectarea actelor.
Reclamantii au mai precizat ca incepand cu anul 2007 au achitat impozitul aferent terenului.
In dovedire reclamantii a depus la dosarul cauzei extras de cont din data de 25.10.2011.
Cererea de chemare in judecata este legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 91 lei , conform chitantei seria MHBLA nr. 9221591/13.12.2011 si timbru judiciar in cuantum de 0,3 lei.
Cererea de chemare in judecata nu a fost motivata in drept.
Paratul desi s-a prezentat in instanta nu a formulat intampinare.
Instanta a incuviintat administrarea probei cu inscrisuri si a probei cu interogatoriul paratului.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 20 mai 2002, intre parat si autorul sau, defunctul P.P., in calitate de promitenti - vanzatori si reclamantii D.P. si D.E, in calitate de promitenti - cumparatori, astfel cum rezulta din interogatoriul luat din oficiu paratului si din inscrisul sub semnatura privata intitulat ``act de vanzare - cumparare`` aflat la fila 6 din dosar, a intervenit o promisiune bilaterala de vanzare - cumparare, avand ca obiect bunul imobil - teren, in suprafata de 700 mp, situat in comuna Brosteni, judetul Mehedinti, respectiv Vadul piriului Pesteana, in schimbul sumei de 1000 lei.
In drept, potrivit art. 102 alin.1 din Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Noului Cod Civil, contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.
In consecinta, in speta sunt aplicabile dispozitiile Codului civil de la 1864 si dispozitiile din Legea nr. 247/2005.
Art. 1294 Codul civil de la 1864 defineste vanzarea ca fiind o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai pretul lui.
In conformitate cu dispozitiile art. 948 - 969 din Codul civil de la 1864, orice contract trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de validitate ale unui act juridic, respectiv cele referitoare la capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil, obiectul determinat si cauza licita.
Pentru a pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare in conditiile art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, trebuie verificata indeplinirea cumulativa a doua conditii: incheierea unui antecontract de vanzare - cumparare cu respectarea cerintelor generale de valabilitate a actelor juridice si existenta in patrimoniul promitentului - vanzator a bunului a carui vanare a fost promisa.
Se retine ca antecontractul incheiat nu a avut ca efect transmiterea in patrimoniul reclamantilor a dreptului de proprietate asupra terenului, intrucat actul nu a fost incheiat in forma autentica, ci a dat nastere doar unui drept de creanta in patrimoniul reclamantilor si a creat in sarcina partilor obligatia de a face, respectiv de a incheia contractul in forma ceruta de lege.
In privinta calitatii de proprietar al paratului, se retine ca la data incheierii promisiunii de vanzare - cumparare, acesta nu era proprietarul terenului, mentionandu-se ca la primirea titlului de proprietate partile vor colabora la perfectarea actelor, astfel ca promisiunea a fost incheiata sub conditia suspensiva a dobandirii de catre parat si tatal sau a titlului de proprietate pentru teren.
Avand in vedere ca antecontractul de vanzare-cumparare nu este un act translativ de proprietate, dreptul de proprietate urmand a fi transferat numai in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare in forma ceruta de lege, la incheierea unui astfel de act promitentul vanzator nu este obligatoriu sa fie proprietarul bunului pe care il promite spre vanzare, bunul fiind necesar sa existe in patrimoniul acestuia si fiind obligatoriu ca vanzatorul sa fie proprietar numai la momentul incheierii actului in forma ceruta de lege, respectiv forma autentica.
In cauza, astfel cum rezulta din interogatoriul luat paratului, acesta nu are in acest moment calitatea de proprietar asupra terenului ce face obiectul antecontractului de vanzare-cumparare, calitate care trebuie sa fie verificata in mod obligatoriu si care trebuie sa existe la momentul la care instanta pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare.
In caz contrar, promitentul nu poate transmite dreptul ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare, deoarece nimeni nu poate da mai mult decat are.
Pentru aceste motive, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata actiunea formulata.