CONTESTATIE IN ANULARE Decizie nr. 632 din data de 23.08.2011
pronunțată de Curtea de Apel Oradea

Decizia penala nr.632/R/23 august 2011
Dosar nr. 5244/296/2009*
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
In cazul in care rezolutia sau ordonanta prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala a ramas definitiva prin respingerea plangerii formulate impotriva acesteia, ea capata caracter definitiv si impiedica o noua urmarire sau o noua judecata pentru aceeasi fapta si impotriva aceleasi persoane. Prin ordonanta din 18 octombrie 2004 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare in dosarul nr. 1391/P/2001 s-a dispus, in baza articolului 11 pct. 1 litera b raportat la articolul 10 litera d Cod procedura penala si vazand si prevederile articolului 249 Cod procedura penala si ale articolului 285 Cod procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului LV. de sub invinuirea comiterii infractiunii prevazute de articolul 239 Cod penal.
Prin aceeasi ordonanta s-a dispus ca un exemplar al acesteia, impreuna cu tot dosarul cauzei, sa fie trimis Judecatoriei Satu Mare in vederea sesizarii cu fapta prevazuta de articolul 180 aliniat 2 Cod penal potrivit articolului 279 aliniat 2 litera a Cod procedura penala.
A retinut procurorul de caz ca, prin rezolutia din 1 iunie 2004 s-a dispus de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare inceperea urmaririi penale fata de L.V. pentru comiterea infractiunii prevazute de articolul 239 Cod penal.
In fapt, s-a retinut ca, in data de 9 aprilie 2004, numitul L.D.C., medic veterinar, angajat la Directia Sanitar Veterinara a sesizat parchetul cu o plangere impotriva lui L.V., deoarece acesta l-ar fi insultat si calomniat in data de 30.03.2004, in timp ce se afla la serviciu ca medic veterinar in cadrul acestei societati, unde se executa taieri de animale.
S-a retinut ca petentul a aratat in plangere ca a fost "apostrofat" de patronul L.V., care i-ar fi spus ca este betiv si fumator si ca in societate este interzis fumatul. La fel, a precizat petentul ca, in data de 6 aprilie 2004 a ridicat in vederea confiscarii circa 180 kg pulmon, ficat, slung si inima de porc, fapt ce l-a iritat pe L.V., care a venit in incaperea rezervata medicului veterinar, unde l-a jignit, adresandu-i cuvinte injurioase, dupa care l-a batut.
S-a aratat ca, din cercetarile efectuate in cauza si din depozitiile martorilor solicitat de partea vatamata, rezulta ca L.V. s-a deplasat in locul unde se aflau medicii veterinari L.D.C. si M.M., unde s-au purtat discutii aprinse intre L.V. si L.D.C., cu privire la masura confiscarii organelor de porc.
S-a retinut ca atat invinuitul cat si partea vatamata s-au enervat reciproc, dupa care L.D.C. s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat spre L.V., ce se afla langa usa, s-a prins reciproc de haine si s-au impins prin incapere.
Din cercetarile efectuare nu a rezultat ca medicul veterinar a fost ultragiat si s-a retinut ca invinuitul sustine ca nu a avut nici intentia de a face acest lucru, ci doar a o atentiona pe partea vatamata sa nu mai fumeze si sa-i dea explicatii cu privire la masura confiscarii.
S-a aratat ca partea vatamata a sustinut ca a fost lovita cu pumnii si palmele de catre invinuit, lucru care nu a putut fi dovedit, retinandu-se ca zgarieturile cu unghiile de pe corpul partii vatamate s-au produs in timp ce cei doi s-au prins de haine si s-au impins prin incapere, iar martorul ocular, medicul veterinar M.M. nu a vazut ca invinuitul sa-l fi batut pe colegul sau.
A apreciat procurorul de caz ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile articolului 10 litera d Cod procedura penala, deoarece lipseste latura subiectiva, patronul societatii neavand intentia de a-l ultragia pe medicul veterinar, ci doar de a i se da explicatii privind motivul masurii de confiscare a acestor organe in cantitate atat de mare, moment in care partea vatamata s-a ridicat nervos de pe scaun si l-a prins de piept pe invinuit.
S-a retinut ca partea vatamata sustine ca pe urma invinuitul l-a lovit cu pumnii si picioarele si a solicitat ca invinuitul sa fie judecat si pentru fapta prevazuta de articolul 180 aliniat 2 Cod penal.
Aceasta ordonanta, respectiv scoaterea de sub urmarire penala a intimatului a fost atacata de catre petentul L.D.C., plangere ce a format obiectul dosarului penal nr. 1959/2005 al Judecatoriei Satu Mare, dosar solutionat prin sentinta penala nr. 826 din 27 aprilie 2005, prin care s-a respins ca tardiv introdusa plangerea.
Prin decizia penala nr. 252/R din 21 octombrie 2005, Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondat recursul declarat de partea vatamata L.D.C. impotriva deciziei penale mai sus aratate.
Cat priveste infractiunea prevazuta de articolul 180 aliniat 2 Cod penal, ordonanta a fost inregistrata la Judecatoria Satu Mare sub dosarul nr. 8090/2004, dosar in care, prin sentinta penala nr. 1075 din 19 mai 2005, in baza articolului 334 Cod procedura penala, s-a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de partea vatamata L.D.C. din infractiunile de lovire, prevazuta si pedepsita de articolul 180 Cod penal, insulta, prevazuta si pedepsita de articolul 205 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de articolul 193 Cod penal, in infractiunea de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul 239 Cod procedura penala si, in consecinta, in baza articolului 285 Cod procedura penala (in vigoare la acea data), s-a dispus trimiterea plangerii formulata de L.D.C. impotriva lui L.V. la Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare, in vederea efectuarii cuvenitelor cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul 239 Cod penal.
Recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare si de inculpatul L.V. impotriva acestei sentinte au fost respinse ca inadmisibile de Tribunalul Satu Mare, prin decizia penala nr. 271/R din 18 noiembrie 2005, pronuntata in dosarul nr. 3549/2005.
Drept urmare, dosarul a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare sub dosarul nr. 346/P/2006, dosar in care, prin rechizitoriul din 15 iunie 2009, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului L.V. pentru comiterea faptei de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul 239 aliniat 2 Cod penal.
La Judecatoria Satu Mare dosarul a fost inregistrat sub nr. 5244/296/2009, dosar in care s-a pronuntat sentinta penala nr. 1241 din 21 decembrie 2010, prin care, in baza articolului 239 aliniat 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului L.V. la o pedeapsa de 8 luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 8 luni.
In considerentele sentintei s-a retinut ca, in data de 29.03.2004, partea vatamata L.D.C. si-a inceput activitatea la SC Unicarm SRL, iar la data de 30.03.2004, intre partea vatamata si inculpat a avut loc un incident in incinta salii de taiere unde inculpatul l-a apostrofat pe partea vatamata reprosandu-i ca este betiv si fumator si ca fumeaza in incinta unitatii.
La cateva zile dupa acest prim incident, mai precis la 6.04.2004, partea vatamata impreuna cu medicul veterinar M.M., dupa examinarea carnii si a organelor de porci introdusi la sacrificare, au ridicat in vederea confiscarii si ingroparii la putul sec al unitatii cantitatea de cea 180 kg de organe, care erau improprii consumului uman.
S-a aratat ca partea vatamata, in plangerea formulata a precizat ca organele au fost depozitate in lazi de plastic pentru ca, dupa cantarirea in prezenta reprezentantului societatii sa fie ingropate la putul sec.
La scurt timp, in cabinetul de lucru al medicilor veterinar s-a prezentat inculpatul, care a adresat partii vatamate cuvinte jignitoare dupa care l-ar fi prins de gat si i-ar fi aplicat mai multe lovituri cu pumnii si palmele in zona fetei provocandu-i suferinte fizice.
Partea vatamata a aratat ca intelege sa se constituie parte civila in cadrul procesului penal cu suma de 50.000 lei reprezentand daune morale.
S-a retinut ca, din probe administrate in cauza rezulta ca in data de 6 aprilie 2004, dupa ce partea vatamata a dispus confiscarea unui lot de organe ce nu corespundea din punct de vedere organoleptic consumului uman, la biroul medicilor veterinari, aflat in spatele abatorului s-a prezentat inculpatul insotit de martorul M.P., angajat al SC Unicarm SRL.
Inculpatul, in prezenta martorului M.M.L., a adresat partii vatamate cuvinte injurioase, la care parte vatamata a raspuns in aceeasi maniera, discutiile fiind determinate de faptul ca anterior venirii in unitate a partii vatamate organele ce se constatata ca sunt improprii consumului uman erau comercializate la poarta societatii ca hrana pentru animalele de companie, practica intrerupta la sosirea partii vatamate in unitatea administrata de inculpat.
Recursul declarat de inculpatul L.V. impotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea prin decizia penala nr. 428/R din 17 mai 2011.
Prin contestatia in anulare inregistrata la aceasta curte de apel in data de 15 iulie 2011 sub dosarul cu numarul de mai sus, L.V. a solicitat anularea deciziei penale nr. 428/R din 15 mai 2011, aratand ca, in fapt, impotriva sa s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta, respectiv decizia penala nr. 252/R/2005 a Tribunalului Satu Mare si decizia penala nr. 428/R/2011 a Curtii de Apel Oradea.
Contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile articolului 386 litera d Cod procedura penala si s-a precizat ca, potrivit articolului 278/1 aliniat 11 Cod procedura penala, in situatia prevazuta in articolul 8 litera a, persoana in privinta careia judecatorul, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul din cazurile prevazute in articolul 10. S-a subliniat totodata faptul ca, daca se examineaza situatia prevazuta de articolul 278/1 aliniat 8 litera a Cod procedura penala la care face trimitere alineatul 11, se observa cu usurinta ca textul nu pretinde ca judecatorul sa se pronunte pe fondul plangerii, ci are in vedere oricare din urmatoarele motive pe care se intemeiaza respingerea plangerii, ci are in vedere oricare din urmatoarele motive pe care se intemeiaza respingerea plangerii: "respingerea plangerii prin sentinta ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata".
In considerentele contestatiei s-a facut o expunere exhaustiva a celor mai sus retinute cu privire la plangerea formulata de partea civila L.D.C. si parcursul acesteia, subliniindu-se faptul ca inculpatul a fost condamnat prin doua hotarari penale definitive pentru aceeasi fapta.
Examinand contestatia in anulare pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, curtea a constatat ca aceasta este intemeiata.
Intr-adevar, asa cum rezulta din actele de la dosar, fata de contestator s-a pronuntat initial de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare ordonanta 18 octombrie 2004 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare in dosarul nr. 1391/P/2001 s-a dispus, in baza articolului 11 pct. 1 litera b raportat la articolul 10 litera d Cod procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala cu privire la comiterea infractiunii prevazuta de articolul 239 Cod penal.
Plangerea formulata de partea civila Leahu Dan Calin impotriva acestei solutii de scoatere de sub urmarire penala a fost respinsa ca si tardiva de Judecatoria Satu Mare, prin sentinta penala nr. 826 din 27 aprilie 2005 a Judecatoriei Satu Mare, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 252/R din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, ca urmare a respingerii recursului declarat de partea civila.
Cum, prin ordonanta prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului L.V., s-a dispus si sesizarea Judecatoriei Satu Mare sub aspectul comiterii de catre acesta a infractiunii de lovire, prevazuta de articolul 180 aliniat 2 Cod penal, dosarul cauzei a fost trimis acestei instante care, prin sentinta penala nr. 1075 din 19 mai 2005, in baza art. 334 Cod procedura penala, a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor din infractiunile de lovire, prevazuta si pedepsita de articolul 180 Cod penal, insulta, prevazuta si pedepsita de articolul 205 Cod penal si amenintare, prevazuta si pedepsita de articolul 193 Cod penal, in infractiunea de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul 239 Cod procedura penala si, in consecinta, in baza articolului 285 Cod procedura penala (in vigoare la acea data), a dispus trimiterea plangerii formulata de L.D.C. impotriva lui L.V. la Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare, in vederea efectuarii cuvenitelor cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul 239 Cod penal.
Ulterior, prin rechizitoriul din 15 iunie 2009 dat in dosarul nr. 346/P/2006, Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului L.V. pentru comiterea infractiunii de ultraj, prevazuta de articolul 239 aliniat 2 Cod penal.
Dosarul a fost inregistrat la Judecatoria Satu Mare sub nr. 5244/296/2009 si, asa cum s-a aratat mai sus, prin sentinta penala nr. 1241 din 21 decembrie 2010, s-a dispus condamnarea inculpatului L.V., pentru comiterea infractiunii de ultraj, prevazuta si pedepsita de articolul 239 aliniat 2 Cod penal, la o pedeapsa de 8 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 8 luni, dispunandu-se totodata, in baza articolului 14 si art. 346 Cod procedura penala, obligarea inculpatului L.V. la plata catre partea civila L.D.C. a sumei de 50.000 lei, despagubiri civile cu titlul de daune morale.
Or, in raport cu cele mai sus aratate, precum si din considerentele ordonantei din 18 octombrie 2004 a Parchetului de pe langa Judecatoria Satu Mare si ale sentintei penale nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecatoriei Satu Mare rezulta, fara dubiu ca intr-adevar, fata de inculpatul L.V., s-au pronuntat doua solutii cu privire la aceeasi fapta, respectiv cea din 6 aprilie 2004.
Astfel, in speta suntem in prezenta unei ordonante de scoatere de sub urmarire penala si a unei hotarari judecatoresti de condamnare a aceleiasi persoane pentru aceeasi fapta.
Or, in raport de dispozitiile articolului 278/1 aliniat 11 Cod procedura penala, rezolutia sau ordonanta prin care procurorul dispune neinceperea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala, in situatia in care este atacata cu plangere impotriva actelor procurorului, potrivit dispozitiilor articolului 278/1 Cod procedura penala, iar prin hotarare definitiva se dispune potrivit articolului 278/1 aliniat 8 litera a respingerea plangerii, capata caracter definitiv si impiedica o noua urmarire si o noua judecata pentru aceeasi fata si impotriva aceleasi persoane.
Asa cum a aratat contestatorul, prin aparatorul sau ales, textul de lege mai sus aratat nu face distinctie intre modalitatea de respingere a plangerii impotriva actelor procurorului, respectiv ca nefondata, inadmisibil sau tardiva, articolul 278/1 aliniat 8 litera a Cod procedura penala, prevazand alternativ oricare dintre cele trei variante.
Astfel fiind, cum ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem), curtea a constatat ca in speta, ordonanta procurorului din 18 octombrie 2004, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a contestatorului L.V. de sub invinuirea comiterii infractiunii de ultraj, prevazuta de articolul 239 Cod penal, a capatat autoritate de lucru judecat prin respingerea de catre Judecatoria Satu Mare ca tardiva a plangerii formulata de partea civila L.D.C., sentinta ce a ramas definitiva prin decizia penala nr. 252/R din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Satu Mare.
In aceste conditii, cum in cauza nu s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala, inculpatul L.V. nu mai putea fi urmarit pentru aceeasi fapta, decat cu incalcarea principiului non bis in idem. Acesta este o consecinta logica a principiului legalitatii incriminarii si pedepsei care guverneaza dreptul penal si este in concordanta cu principiile generale de echitate (nemo debet bis puniri pro uno delicto - nimeni nu trebuie sa fie pedepsit de doua ori pentru o singura infractiune).
In raport de cele mai sus aratate, decizia penala nr. 482/R din 17 mai 2011 a acestei curti de apel, prin care s-a mentinut sentinta penala nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecatoriei Satu Mare, prin care s-a dispus condamnarea contestatorului L.V. pentru aceeasi fapta cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala este nelegala, fiind data cu incalcarea principiului non bis in idem.
Constatand ca intr-adevar in cauza impotriva contestatorului L.V. s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta, in baza articolului 386 litera d Cod procedura penala, combinat cu articolul 392 Cod procedura penala, curtea a admis contestatia in anulare formulata de acesta si a desfiintat in totalitate decizia penala nr. 482/R din 17 mai 2011 a acestei curti de apel si sentinta penala nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecatoriei Satu Mare si, pe cale de consecinta, in baza articolului 11 pct. 2 litera b raportat la articolul 10 litera j Cod procedura penala a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului L.V. sub aspectul savarsirii infractiunii de ultraj in forma prevazuta de articolul 239 aliniat 2 Cod penal si a inlaturat obligarea condamnatului L.V. de la plata catre partea civila L.D.C. a sumei de 50.000 lei despagubiri civile, reprezentand daune morale, a sumei de 6000 lei, reprezentand cheltuieli judiciare in fond si a sumei de 6306 lei, cheltuieli judiciare in recurs, precum si obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului in fond si recurs.
In baza articolului 192 aliniat 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.