Legea 10/2001
Prioritatea normelor din Conventia Europeana a Drepturilor Omului fata de normele din dreptul intern.
Titlul VIII din Legea nr. 247 de modificare a Legii nr.10/2001
Art. 6 din Conventie
- art. 1 Protocolul 1 din Conventie
- art. 11 al.2si art. 20 al.2 din Constitutie Instantele au retinut ca desi legea nationala le ofera partilor indreptatite la masuri reparatorii accesul la o procedura administrativa si apoi la o procedura contencioasa, acest acces ramane teoretic si iluzoriu, nefiind in prezent - astfel cum rezulta si din jurisprudenta comunitara invocata in masura sa conduca in termen rezonabil la plata de despagubiri - masuri reparatorii in cazul persoanelor pentru care restituirea in natura a fostei proprietati nu mai este posibila. In acest sens s-a facut aplicabilitatea normelor constitutionale care stipuleaza prioritatea aplicarii normelor CONVENTIEI ERUOPENE, care fiind ratificate de Romania, fac parte din dreptul intern.
Decizia civila nr. 2319/2011 din 18 octombrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 7771/83/2006
Prin sentinta civila nr. 977/D din 20 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Satu Mare in dosar nr. 7771/83/2006, s-a admis contestatia formulata de reclamanta I. E., astfel cum a fost precizata si in contradictoriu cu STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR BUCURESTI reprezentat prin imputernicit DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE SATU MARE, PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE, respectiv PRIMARIA, CASA JUDETEANA DE PENSII SATU MARE, SC PHOENIX SA SATU MARE, si in parte cererea reconventionala formulata de parata CASA JUDETEANA DE PENSII SATU MARE si in consecinta:
A fost anulata in parte Dispozitia nr.1732/ 1.XI.2008 emisa de paratul de ordin II, a fost pastrat actul emis in privinta recunoasterii calitatii de persoana indreptatita a notificantilor, in calitate de mostenitori si a constatarii preluarii abuzive a imobilului inscris in CF 3604 Satu Mare, sub nr. top 321/1 si 321/2, caruia in natura ii corespunde casa si teren in suprafata de 863 mp, amplasat in Satu Mare, str.Vasile Lucaciu, nr. 4-6.
S-a respins cererea de restituire in natura a cotei de 19/20 din imobilul teren in suprafata de 278 m.p. inscris in CF 3604 Satu Mare sub nr. top 321/1 - situat in Satu Mare, str. Vasile Lucaciu, nr. 4-6, aflat in folosinta paratei-reclamante cu destinatie de curte.
S-a constatat ca imobilul constructie cuprins in notificarea din 28 august 2001 si 12.02.2002 cu elementele de identificare aratate anterior, nu se mai regaseste in patrimoniul unitatii detinatoare, ca efect al instrainarii prin contractul de vanzare-cumparare nr.4551/18.XII.2002, incheiat intre SCAP PHOENIX SA Satu Mare si CASA JUDETEANA DE PENSII SATU MARE.
STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 646.321 lei, conform expertizei intocmita de expert P. D., reprezentand valoarea de circulatie a imobilului Corp B de sub nr. top.321/2 si teren aferent de 863 m.p. de sub nr. top 321/1 si 321/2 din CF 3604 Satu Mare.
Reclamanta a fost obligata sa conserve din despagubirile acordate dreptul ce se cuvine notificantului R. S..
S-a respins contestatia fata de parata A.V.A.S. Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, str. Av. Al. Serbanescu, nr.50, sector 1, respectiv Bucuresti, str. Promoroaca, nr.9-11, sector 1.
S-a respins exceptia invocata de Statul Roman.
Au fost respinse restul cererilor cuprinse in actiunea reconventionala; fara cheltuieli de judecata nefiind solicitate.
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
Tribunalul, raportat la noul cadru procesual solicitat de reclamanta prin care a cerut obligarea directa a Statului Roman la plata valorii de circulatie a imobilului din litigiu, situat in Satu Mare, str.V.Lucaciu, nr.4.-6, inscris in CF 3604 Satu Mare, sub nr.top 321/1 si 321/2, a dispus, pe de o parte, identificarea topografica a parcelelor, prin lucrarea intocmita cu acordul partilor de catre exp. ing. C. I. (filele 314-318, vol.I), precum si evaluarea imobilului stabilirea valorii de circulatie prin expert A., d-na D. P. (filele 61-74, vol.II), cu precizarea ca la evaluare s-a avut in vedere doar corpul de cladire preluat de stat cu ocazia nationalizarii, nu si constructia noua edificata in prelungirea celei vechi, astfel cum a fost delimitata prin schitele de evidentiere topografica (fila 281) intocmita de SC Sigma Proiect SRL si procesul verbal de deplasare a instantei la fata locului (fila 267).
Totodata, tribunalul a solicitat informatii asupra functionalitatii celor doua organisme create pentru punerea in aplicare a mecanismului de acordare a despagubirilor Fondul Proprietatea, care prin raspunsul de la filele 293, 301, comunica instantei ca in perioada ianuarie -decembrie 2008 au fost inregistrate la SC Depozitarul Central SA un numar 1158 titluri de conversie reprezentand actiuni FP si au rezultat 1051 actionari noi ai FP, iar Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor cu adresa de la fila 39-vol.II comunica instantei la solicitarea acesteia ca au inregistrat un numar 9889 dosare de optiune privind acordarea de despagubiri in numerar si/sau actiuni din care au fost emise titluri de plata pentru un numar de 2867 dosare, din care 28.99 % despagubiri corespunzatoare primei transe si un numar de 31 despagubiri corespunzatoarei celei de a doua transe, confirmand ca nici in anul 2009 Fondul Proprietate nu a fost listat la bursa.
Prin urmare, raportat la pretentia reclamantei, astfel cum a fost ea precizata, problema care a ramas in discutie este cea a acordarii de despagubiri banesti prin obligarea directa a statului roman la plata acestora catre reclamanta intemeiat pe calitatea de creditor si pe dreptul acestuia de a obtine executarea intocmai a obligatiei astfel cu prevad arrt.1073 Cod civil si pe jurisprudenta europeana relevanta in acest sens fiind cauza Faimblat c/a Romaniei publ.in M.Of.nr.141/06.03.2009.
Asupra aplicarii jurisprudentei Curtii Europene de catre judecatorul national consideram ca este relevant a se retine ca in mod constant CEDO a retinut in jurisprudenta sa (Dumitru Popescu c/a Romaniei nr.06.04.2007, Vermeire c/a Belgiei din 29.11.1991) faptul ca "prevederile Conventiei pentru apararile drepturilor si a libertatilor fundamentale fac parte din ordinea juridica interna a statelor semnatare, acest aspect implicand obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor acestuia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala". Curtea Europeana a constatat ca statutul conferit conventiei in dreptul intern permite instantelor nationale sa inlature din oficiu, sau la cererea partilor, prevederile dreptului intern pe care le considera incompatibile cu conventia si protocoalele sale aditionale (a se vedea inclusiv decizia nr.1241/06.10.2009 Curtea Constitutionala investita cu exercitarea controlului de constitutionalitate asupra prevederilor Titlului VII a Lg.nr.247/2005).
In analizarea pretentiei dedusa judecatii sub forma solicitata, tribunalul a retinut ca este oportun a se aminti ca initial Legea nr.10/2001 permitea acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele ce nu puteau fi restituite in natura, prevedere care s-a abrogat in urma Titlului VII din Lg.247/2005.
In contextul initial a legii reclamanta si conotificatorul R. S. au solicitat Prefecturii jud. Satu Mare acordarea de despagubiri banesti pentru imobilul din litigiu si pentru care au indicat valoarea si persoana juridica detinatoare, notificari inregistrate in 28.10.2001 (fila 28) si respectiv in 12.02.2020 (fila 25). Odata ce s-a produs modificarea legii institutia prefectului - judetul Satu Mare s-a desesizat si a declinat competenta in procedura administrativa unitatii detinatoare - Primaria mun.Satu Mare la data de 26.10.2005 si la data de 01.11.2006 intervine solutionarea partiala a notificarii cu Dispozitia nr.1732.
Esential este a se retine ca din considerentele amplu motivate unitatea detinatoare confirma calitatea de mostenitori a notificantilor dupa proprietarii tabulari, calitate pe care le-o recunoaste prin restituirea partiala a imobilului teren de sub nr. top 321/1 si declinarea competentei catre SC Phoenix SA Satu Mare pentru constructia si terenul in suprafata de 585 m.p. de sub nr.top 321/2.
Modificarea legislativa amintita anterior, schimbarea entitatilor investite de legiuitor cu competenta de solutionare a permis ca unitatea detinatoare pentru constructie si teren, respectiv SCAP Phoenix SA Satu Mare sa tranzactioneze asupra imobilului cu parata Casa Judeteana de Pensii Satu Mare prin incheierea contractului de vanzare-cumparare din data de 18.12.2002, fara ca in evidentele vanzatoarei sa fie inregistrata notificarea, depusa la Prefectura jud.Satu Mare cu scopul de a primi despagubiri banesti, conditii in care nu mai poate fi pusa la indoiala buna-credinta a partilor contractante, dar poate fi adusa in discutie coerenta modificarilor legislative in urma carora reclamanta a pierdut posibilitatea restituirii in natura a imobilului pentru care a operat indisponibilizarea efectiva abia in anul 2005 prin dispozitiile exprese cuprinse in art.21 alin.5 din Lg.247/2005 sau a dreptului la despagubiri banesti, masura reparatorie permisa delege in forma initiala. De precizat ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare societatea era cu capital integral privat, statul nu a mai detinut actiuni la capitalul social al acesteia, asa cum rezulta din fisa societatii si din contractul nr.33/21.12.1999.
Propunerea facuta de catre parata AVAS BUCURESTI ca vanzatoarea sa restituie reclamantei pretul incasat din vanzare nu poate fi primita pentru motivele aratate, dar si pentru faptul ca in calitate de creditor si de fost proprietar deposedat abuziv de statul roman ar fi impovarat sa mai suporte si eventuala insolvabilitate a debitorului, neexistand nici o garantie ca aceasta ar putea onora acoperirea prejudiciului suferit in urma vanzarii bunului si imposibilitatea de a mai fi restituit in natura.
Prin urmare, tribunalul a revenit la analizarea jurisprudentei Curtii Europene, care in mod constant si amintim doar exemplificativ cauza Ruxandra Ionescu c/a Romaniei nr.2608/02, 12.10.2006, Porteanu c/a Romaniei nr.4596/03, 16.02.2006, Tudor c/a Romaniei nr.29035, 1112.2007 si cauza Faimblat c/a Romaniei nr.23066/02, 13.01.2009, conchide ca "desi Lg.nr.10/2001 le ofera partilor interesate atat accesul la o procedura administrativa, cat si, ulterior, daca este cazul, la o procedura contencioasa, acest acces ramane teoretic si iluzoriu, nefiind in prezent in masura sa conduca intr-un termen rezonabil la plata unor despagubiri in favoarea persoanelor pentru care restituirea in natura nu mai este posibila (paragr.38 Faimblat).
In aceeasi hotarare precitata - paragr.53 "Curtea apreciaza ca statul ar trebui, inainte de toate sa ia masurile legislative necesare pentru a asigura ca cererile de restituire primesc un raspuns definitiv din partea autoritatilor administrative, in termen rezonabil. De asemenea, statul trebuie sa vegheze si la inlaturarea obstacolelor juridice care impiedica executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronuntate de autoritatile administrative sau de instantele judecatoresti cu privire la imobilele nationalizate, pentru ca fostii proprietari sa obtina fie restituirea bunurilor, fie o despagubire rapida si adecvata pentru prejudiciul suferit, in special prin adoptarea unor masurile legislative, administrative si bugetare capabile sa garanteze o astfel de solutionate (vezi si mutatis mutandis, scodino, paragr.16 si driza paragr.12) Masurile aratate in paragrafele precedente ar trebui luate in cel mai scurt timp".
In paragr. 49 din hotararea precitata, Curtea retinand ca pe rol se afla deja aproximativ 50 de cauze similare cu cea in speta, ceea ce pare sa indice o practica raspandita in randul autoritatilor administrative de a nu raspunde in termenele legale sau, cel putin, intr-un termen rezonabil, conform jurisprudentei Curtii la cererile de restituire a imobilelor nationalizate si "...vede in aceasta incapacitate a statului roman de a pune ordine in sistemul sau legislativ nu numai un factor agravant in ceea ce priveste responsabilitatea statului fata de Conventie pentru o situatie trecuta sau actuala, ci si o amenintate pentru eficienta viitoare a mecanismului pus in practica prin Conventie"
Concluzionand pe jurisprudenta evocata anterior, completata si cu cauza Viasu c/a Romaniei nr. 75.951/01, 2008 Curtea nu contesta ca legislatia nationala de reparatie, inclusiv cu modificarile aduse prin OUG 81/2007 permit obtinerea unei decizii administrative sau judiciare in caz de contestare,insa executarea dreptului stabilit se face tot prin intermediul procedurilor instituite de Lg. 247/2005 si a OUG 81/2007, considerate ineficiente, asa cum de altfel se poate deduce si din raspunsul primit de tribunal de la cele doua organisme care pun in executarea efectele deciziei administrative sau a celei judiciare, ori este stiut tot in raport cu jurisprudenta europeana ca "executarea unei sentinte sau hotarari, indiferent de instanta, trebuie considerata ca facand parte integranta din proces, in sensul art. 6 din Conventie "(cauza Hornsby c/a Greciei ). Pe de alta parte arata Curtea in cauza Kocsis c/a Romaniei nr.10395/02 -2007 ca " fiecare stat contractant trebuie sa se doteze cu un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive ce-i revin ".
In aceste conditii, pornind de la obligatia care revine judecatorului national de a aplica Conventia in dreptul intern si de a se ralia la jurisprudenta acesteia acolo unde in urma condamnarilor s-a constatat disfunctionalitatea sistemului legislativ si a celui judiciar aflat in stransa corelatie, tribunalul in baza art. 20 din Constitutie, art.3 din Lg.30/1994 coroborat cu art.1073 Cod civil, art.25 din Lg.nr.10/2001, a admis contestatia formulata de reclamanta prin anularea Dispozitiei nr.10732/01.11.2008 emisa de Primarul mun.Satu Mare, cu precizarea ca s-a pastrat actul in privinta recunoasterii de persoana indreptatita a notificantilor in calitate de mostenitor si a constatarii preluarii abuzive a imobilului inscris sub nr.top 321/1 n321/2, caruia in natura ii corespunde casa, constructie si teren in suprafata totala de 863 m.p. Totodata, s-a admis in parte actiunea reconventionala formulata de parata in sensul anularii dispozitiei pentru parcela de sub nr.top 321/1 restituita prin art.1 din dispozitia amintita, motivat de faptul ca terenul constituie curtea interioara a paratei care deserveste ambele corpuri A si B si asigura functionarea normala si accesul populatiei intr-o institutie publica, fiind astfel imposibila restituirea in natura.
Retinand ca in urma contractului de vanzare-cumparare nr.4551/18.12.2002 bunul a iesit din patrimoniul paratei SCAP Phoenix SA Satu Mare, ca Statul Roman are obligatia pozitiva de a pune in practica masurile adoptate prin actele normative elaborate, ca functionalitatea legilor de reparatie in speta Lg.nr.10/2001, cu modificarile ulterioare, s-a dovedit ineficienta din perspectiva obtinerii de catre fostii proprietari deposedati abuziv a unor despagubiri efective si concrete in termen rezonabil, tribunalul, in baza textelor de lege evocate, fata de valoarea de circulatie a imobilului Corp B stabilita prin lucrarea intocmita de exp.ing.P. D., a dispus obligarea paratului Statului Roman prin reprezentant la plata sumei de 646.321 lei.
Retinand ca, conotificantul R. S. nu a contestat dispozitia, dar drepturile i-au fost recunoscute prin aceasta pentru a nu se aduce nici o atingere asupra ceea ce s-a stabilit prin prezenta hotarare, tribunalul a obligat reclamanta sa conserve din despagubirile acordate dreptul ce se cuvine notificantului R. S..
Fata de modalitatea de solutionare a cauzei s-a omis analizarea exceptiilor invocate de parata AVAS BUCURESTI, de asemenea, au fost respinse restul cererilor si exceptiilor cuprinse in actiunea reconventionala, precum si cererea de chemare in garantiei, intrucat parata reclamanta a primit satisfactie prin anularea dispozitiei in privinta art.1, precum si exceptia invocata de Statul Roman care prin stabilirea calitatii de debitor a acestuia, Ministerul Finantelor dobandeste in mod evident calitatea de reprezentant al acestuia.
Fara cheltuieli de judecata, nefiind solicitate.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Satu Mare, solicitand admiterea acestuia, schimbarea hotararii recurate in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii de reprezentat al Ministerului Finantelor Publice pentru Statul Roman si pe cale de consecinta exonerarea acestei institutii de la plata despagubirilor.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelanta faptul ca in mod eronat a acordat despagubiri banesti reclamantei, eludand astfel prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit caruia in cazul in care restituirea in natura nu este posibila entitatea investita cu solutionarea notificarii poate acorda masuri reparatorii prin echivalent constand in despagubiri acordate in conditiile dispozitiilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, respectiv titluri de despagubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
In continuare a aratat ca potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005, Ministerul Finantelor Publice nu este abilitat nici sa avizeze, nici sa acorde sau sa emita in numele sau pe seama statului titluri de despagubiri.
De asemenea, in temeiul art. 16 al 1 si 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, documentatia aferenta notificarii in baza Legii nr. 10/2001 se predau pe baza de proces-verbal secretariatului comisiei centrale pentru stabilirea despagubirilor.
Considera prin urmare apelanta ca in ideea in care despagubirile ar fi acordate pe cale judecatoreasca, instanta are obligatia de a respecta prevederile legale incidente in cauza astfel ca stabilirea si plata de despagubiri este prerogativa legiferata a Comisiei Centrale pe de langa Cancelaria Primului Ministru si nicidecum obligatia Ministerului Finantelor.
Prin intampinare intimatii Casa Judeteana de Pensii Satu Mare si SC PHEONIX SA au solicitat respingerea apelului.
Prin decizia civila nr. 37/2010-A din 21 aprilie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, in dosar nr. 7771/83/2006, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul parat STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul in Bucuresti, sector 5, str. Apollodor, nr.17 prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE SATU MARE, cu sediul in Satu Mare, Piata Romana, nr. 3-5, judetul Satu Mare, in contradictoriu cu intimata reclamanta I. E., domiciliata in Satu Mare, str. Gh. Boitor, nr. 9, judetul Satu Mare si intimatii parati PRIMARIA MUNICIPIULUI SATU MARE, cu sediul in Satu Mare, Piata 25 Octombrie, nr. 1, judetul Satu Mare, PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE ca reprezentant al UNITATII ADMINISTRATIV TERITORIALE, cu sediul in Satu Mare, Piata 25 Octombrie, nr. 1, judetul Satu Mare, CASA JUDETEANA DE PENSII SATU MARE, cu sediul in Satu Mare, str. Vasile Lucaciu, nr. 4-6, judetul Satu Mare, AVAS BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, str. Promoroaca, nr. 9-11 si SC PHOENIX SA, cu sediul in Satu Mare, str. Petofi Sandor, nr. 4/A, judetul Satu Mare, impotriva sentintei civile nr. 977/D din 20 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, pe care a mentinut-o in intregime.
A fost obligata partea apelanta STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE sa plateasca partii intimate I. E. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Criticile apelantei axate pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin care aceasta tinde la exonerarea sa de plata a masurilor reparatorii prin echivalent banesc nu pot fi primite, judicios instanta de fond fundamentandu-si solutia pe dispozitiile art. 1 din Protocolul al CEDO.
Astfel, in repetate randuri Curtea Europeana a constatat incalcarea de catre Statul Roman a acestor dispozitii, datorita faptului ca in prezent Fondul "Proprietatea" nu functioneaza intr-un mod susceptibil a duce la acordarea efectiva a unei despagubiri (a se vedea in acest sens cauza Ruxandra Ionescu c/a Romaniei s.a).
Prin urmare in cazul unor astfel de actiuni, cum este si cel in speta poate aparea conflictul cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei, ceea ce impune conform art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, prioritatea normei din Conventie care fiind ratificata prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentala.
Fata de cele ce preced fiind nefondate criticile apelantei, in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila s-a respins apelul mentinand ca legala si temeinica hotararea apelata.
In temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila apelanta a fost obligata la 2.000 lei cheltuieli de judecata in favoarea intimatei I. E., suma ce reprezinta onorariu avocatial.
Prin decizia nr. 1180 din 14 februarie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul declarat de paratul Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Satu Mare, impotriva deciziei civile nr. 37 A din 21 aprilie 2010 a Curtii de Apel Oradea, s-a casat decizia recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta in acest mod, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut urmatoarele:
Instanta de apel desi a evidentiat motivele de apel invocate de Statul Roman prin Ministerul Finantelor, nu a facut o analiza a acestora prin prisma dispozitiilor art. 3 lit. a, art. 5 alin.1 lit. a si respectiv art. 13 si art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Or, potrivit art. 261 alin.1 Cod procedura civila, hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept ce au format convingerea instantei precum si cele pentru care au fost inlaturate sustinerile si cererile partilor.
Este real, ca pot fi indeplinite conditiile procedurale privind motivarea hotararii, chiar daca nu s-a raspuns expres fiecarui argument invocat de parti, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca s-a raspuns tuturor argumentelor in mod implicit, prin rationamente logico - juridice, numai ca raportand aceste aspecte la considerentele hotararii recurate, este de retinut ca acestea nu se circumscriu exigentelor prevazute de art. 261 Cod procedura civila.
Motivarea unei hotarari nu este o problema de volum ci de continut, de esenta, ea circumscriindu-se notiunii de proces echitabil prin prisma dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Totodata motivarea hotararii inlatura arbitrariul facand posibil controlul judiciar.
Or, in conditiile in care instanta de apel nu a analizat motivele de apel invocate si care vizau incalcarea dispozitiilor art. 3,5,13 si 16 din Legea nr. 247/2005, instanta de recurs este in imposibilitate de a exercita controlul judiciar.
Aceasta cu atat mai mult cu cat dispozitiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 (incidente in cauza) cuprind o reglementare expresa si imperativa privind modalitatea de stabilire si acordare a despagubirilor.
Competenta privind modalitatea de acordare si stabilire a cuantumului masurilor reparatorii revine in exclusivitate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, care emite in finalul procedurii o decizie ce va cuprinde si cuantumul despagubirilor ce vor consta in titluri de despagubiri.
De altfel art. 1 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementeaza sursele de finantare, cuantumul si procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor ce nu mai pot fi restituite in natura, dispozitii ce au astfel un caracter nu numai expres dar si imperativ.
Din perspectiva celor expuse si a faptului ca hotararea recurata nu se circumscrie exigentelor art. 261 Cod procedura civila, in temeiul art. 312 al.5 Cod procedura civila, a fost admis recursul, s-a casat hotararea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante, care va examina toate motivele de apel prin prisma dispozitiilor legale sus evocate precum si a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
In rejudecare, facandu-se aplicarea disp. art. XXII al.1 teza finala din Legea nr. 202/2010, calea de atac a fost recalificata ca fiind recurs, in conditiile in care in aceasta materie partile nu mai au deschisa calea de atac a apelului, iar decizia de casare a fost pronuntata la 14 februarie 2011, deci dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010.
Analizandu-se criticile formulate de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, instanta retine ca acestea nu sunt intemeiate, deoarece in mod corect Tribunalul Satu Mare a inlaturat aplicabilitatea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 si in temeiul art. 20 din Constitutie, a apreciat ca masurile si procedura reglementata de acest intreg capitol nu asigura o despagubire reala a titularului de drepturi care a fost deposedat in mod abuziv de bunul sau, situatie in care, facand direct aplicarea art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, a obligat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice la plata de despagubiri calculate conform expertizei efectuate in cauza.
Instanta de fond a argumentat pe larg, invocand jurisprudenta constanta a Curtii de Strasbourg ca desi Legea nr.10/2001 asa cum a fost aceasta completata si modificata prin Legea nr. 247/2005, le ofera partilor interesate atat accesul la o procedura administrativa cat si, ulterior, daca este cazul, la o procedura contencioasa, acest acces ramane teoretic si iluzoriu, nefiind in prezent in masura sa conduca intr-un termen rezonabil la plata unor despagubiri in favoarea persoanelor pentru care restituirea in natura nu mai este posibila.
In conditiile in care a fost inlaturata complet aplicabilitatea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, celelalte critici formulate de recurent isi pierd continutul deoarece intreaga constructie a recursului este fundamentata de procedura prevazuta de normele speciale.
Deoarece normele constitutionale care permit inlaturarea de catre judecatorul national a unei legi interne atunci cand ea vizeaza un drept fundamental al subiectului de drept -cum este dreptul de proprietate - si aplicarea directa a conventiilor la care Romania este parte in cazul in care acestea sunt mai favorabile este superioara normei la care face trimitere recurentul, hotararea instantei de fond apare ca fiind legala si temeinica, astfel incat recursul va fi respins ca neintemeiat potrivit prevederilor art. 312 al.1 Cod procedura civila.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Satu Mare va fi obligat la 100 lei cheltuieli de judecata in favoarea intimatei I. E., reprezentand cheltuieli de deplasare pentru avocatul care a reprezentat-o pe intimata in recurs.