SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. REORGANIZARE JUDICIARA SI FALIMENT. OPOZITIA CREDITORULUI FORMULATA IMPOTRIVA CERERII DEBITOAREI DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENTEI. COMPETENTA TERITORIALA EXCLUSIVA IN FAVOAREA TRIBUNALULUI IN A CARUI RAZA TERITORIALA ISI ARE SEDIUL DEBITORUL.
- art.6 alin.1 si 3 din Legea nr.85/2006;
Decizia nr.518/C/29.09.2011 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
Potrivit prevederilor art.6 lin.3 din Legea nr.85/2006, tribunalul, sau dupa caz, tribunalul comercial in a carui circumscriptie teritoriala isi are sediul debitorul la data sesizarii instantei cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei, ramane competent sa solutioneze cauza indiferent de schimbarile ulterioare de sediu ale debitorului.
In speta, imprejurarea ca la data depunerii cererii de deschidere a procedurii - 04.02.2011, sediul societatii debitoare se afla in municipiul Turda, jud.Cluj, atrage competenta teritoriala exclusiva a Tribunalului Comercial Cluj. Mutarea ulterioara a sediului nu influenteaza competenta teritoriala odata ce aceasta a fost stabilita, astfel cum prevede in mod expres art.6 lin.3 din lege. Prin sentinta nr.1175 din 10.05.2011 Tribunalul Bihor a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale active invocate de debitorul S.C. M. C. G. S.R.L. si administratorul judiciar P. L.G. S.P.R.L. A respins ca nefondata opozitia formulata de creditorul S.C. U. H.S.A. in contradictoriu cu debitorul si administratorul judiciar P. L. G. S.P.R.L.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Prin incheierea nr. 360/F/2011 a fost deschisa procedura generala de insolventa fata de debitorul S.C. M. C. G. S.R.L., fiind desemnat in calitate de administrator judiciar P. L. G. S.P.R.L. Reprezentand o cale speciala de retractare pusa la dispozitia creditorilor debitorului fata de care a fost deschisa procedura insolventei, opozitia reglementata de art. 32 din Legea nr. 85/2006 are ca si fundament doua ipoteze : inexistenta insolventei sau abuzul de drept al debitorului care a cerut aplicarea procedurii anterior ca insolventa sa se produca sau ca ea sa devina iminenta. Admiterea ei presupune, asadar, probarea de catre creditorul oponent a faptului ca debitorul detine lichiditati suficiente pentru plata datoriilor scadente, simpla afirmatie in acest sens nefiind suficienta intrucat s-ar aduce atingere prevederilor art. 1169 C.civ. In plus, fiind vorba despre o cale de atac exercitata de catre creditor, contestatorul trebuie sa faca dovada acestei calitati.
Asa fiind, judecatorul sindic a retinut ca a fost depusa de catre S.C. U. H. S.A. o declaratie de creanta in acest dosar, insa administratorul judiciar nu a procedat la inscrierea acestuia in tabelul preliminar de creante. Stabilirea imprejurarii daca poate sau nu sa fie retinuta calitatea procesuala activa a acestuia in raport de etapa in care se afla procedura insolventei fata de debitor impune luarea in considerare a dispozitiilor art 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestora prin creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei se intelege acel creditor care a formulat si i-a fost admisa, total sau partial, o cerere de inregistrare a creantei sale pe tabelul definitiv al creantelor contra debitorului.
Textul legal face trimitere in mod expres la intocmirea tabelului definitiv de creante, act procedural care nu poate fi confundat cu tabelul preliminar depus de catre administratorul judiciar. Fiind vorba de doua acte diferite, ele nu pot fi confundate, legiuitorul avand in vedere prin dispozitia legala amintita stabilirea cu exactitate a masei pasive in cadrul procedurii. De altfel, in masura in care s-ar accepta ideea avansata de administratorul judiciar prin referire la acest text legal, s-ar ajunge la ipoteza absurda ca pana la acel moment creditorii sa nu poata exercita nici un drept, desi scopul procedurii insolventei il reprezinta tocmai acoperirea creantelor lor.
Concluzia e intarita si de faptul ca potrivit art. 62 alin. 1 lit. e ) din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar are obligatia de a convoca in termen de 5 zile de la intocmirea tabelului preliminar de creante adunarea generala a creditorilor. Chiar daca aceasta este anterioara datei intocmirii tabelului definitiv de creante, nu se poate nega ca in cadrul ei legiuitorul a conferit o serie de drepturi creditorilor care pot influenta desfasurarea ulterioara a procedurii. Tocmai de aceea, apararea formulata sub acest aspect de catre administratorul judiciar nu poate fi primita.
Referitor la plata creantei detinute de catre creditorul contestator judecatorul sindic a retinut ca a fost depusa o recipisa in copie de catre debitor in care se indica aparent suma pretinsa. Stabilirea imprejurarii daca debitul a fost sau nu stins presupune examinarea tuturor conditiilor prescrise de lege pentru validarea unei plati prin prisma apararilor formulate de catre creditor. O atare analiza nu poate fi efectuata in cadrul prescris de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 intrucat s-ar ajunge la suprapunerea opozitiei cu calea de atac a contestatiei reglementate de art. 73. Ca atare, tinand seama ca a fost formulata contestatie la tabelul preliminar de catre creditorul S.C. U. H. S.A., considerand ca acesta justifica la momentul actual calitatea procesuala activa, astfel incat a respins ca nefondata exceptia invocata de debitor si administratorul judiciar.
Cat priveste exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalul Bihor, judecatorul sindic a retinut ca potrivit art. 16 C.pr.civ. in materia insolventei normele de competenta teritoriala au un caracter absolut, nefiind posibila in principiu derogarea de la ea. Retinerea exceptiei de necompetenta invocate de catre creditor impune raportarea la dispozitiile art. 159 1 alin. 2 C.pr.civ. care stabileste ca ea poate fi ridicata de parti sau de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.
Textul legal trimite, asadar, la o procedura contradictorie opusa procedurii necontencioase a solutionarii cererii formulate de catre debitor potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Retinerea sau nu a competentei teritoriale presupune raportarea la toate imprejurarile de fapt existente la acel moment.
Astfel, la acest moment este in afara oricarui dubiu ca debitorul isi are sediul declarat la Oficiul Registrului Comertului in mun. Alesd str. T. Vladimirescu nr. 62, jud. Bihor. Modificarea a fost operata dupa data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolventei de catre debitor. Situatia aceasta a fost cunoscuta insa la momentul admiterii exceptiei de necompetenta teritoriala de catre Tribunalul Comercial Cluj in data de 11.04.2011.
Chiar daca hotararea de declinare a competentei in favoarea acestei instante nu are autoritate de lucru judecat in sensul investirii sale, esential ramane faptul ca art. 6 din Legea nr. 85/2006 nu stabileste in mod exact momentul in raport de care se examineaza competenta teritoriala : depunerea cererii, pronuntarea incheierii de catre judecatorul sindic sau un moment ulterior. Singura trimitere este facuta la sediul debitorului asa cum figureaza el in registrul comertului.
Din aceasta perspectiva s-a precizat ca atata timp cat pana la acest moment nu a fost posibila examinarea competentei teritoriale prin raportare la elementele inscrise in Registrul Comertului, nu se poate sustine ca hotararea a fost data de o instanta necompetenta teritorial. Modificarea existenta in prezent conduce la concluzia ca revine in competenta Tribunalului Bihor desfasurarea procedurii de insolventa fata de debitorul S.C. M. C. G. S.R.L., astfel incat sub acest aspect opozitia nu este fondata.
Referitor la inexistenta starii de insolventa a retinut ca nu s-a probat de catre creditor ca debitorul ar detine sume de bani suficiente pentru acoperirea creantelor inscrise in tabelul preliminar de creante. Declaratiile de creanta depuse dupa pronuntarea incheierii a carei revocare se solicita conduc la concluzia ca situatia financiara a debitorului este dificila, Legea nr. 85/2006 avand in vedere o stare actuala a patrimoniului debitorului.
Mai mult, absenta unora dintre documentele la care face trimitere art. 28 este sanctionata in mod expres de alineatul 2 al aceluiasi articol. Din moment ce legiuitorul a inteles sa instituie o sanctiune specifica, nu se poate proceda la aplicarea alteia intrucat textul legal ar fi completat intr-un sens nepermis.
Fata de toate acestea, a considerat ca nu sunt intrunite dispozitiile art. 32 din Legea nr. 85/2006, astfel incat a respins cererea ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta contestatoare SC U. H. SA Bucuresti, solicitand admiterea recursului, modificarea incheierii nr. 1175/10.05.2011 si admiterea opozitiei formulata impotriva incheierii nr. 360/F/2011.
In dezvoltarea motivelor de recurs, s-a aratat ca invoca ca argument constatarea de catre instanta a motivelor de casare prevazute de art. 304 pct. 3 Codul de procedura civila fata de incheierea recurata, si anume : hotararea pronuntata este lipsita de temei legal si a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
Astfel, desi instanta a analizat dispozitiile art. 6, aceasta a facut-o doar partial si nu a facut aplicarea dispozitiilor imperative ale art. 6 alin.3 din Legea nr. 85/2006, care stabilesc in mod expres si exact momentul in raport de care se examineaza competenta teritoriala : data sesizarii instantei cu cererea de deschidere a procedurii insolventei, indiferent de schimbarile ulterioare ale sediul debitorului.
Instanta nu s-a pronuntat asupra inscrisurilor emise de Oficiul National al Registrului Comertului depuse in probatiune care dovedeau, faptul ca atat la data sesizarii instantei cu cererea de deschidere a insolventei cat si la data deschiderii procedurii prin Incheierea nr. 360/F/2011 sediul debitorului figura in Turda, jud. Cluj, deci pe raza de competenta a Tribunalului Comercial Cluj, or instanta a retinut doar ca "pana la acest moment nu a fost posibila examinarea competentei teritoriale prin raportare la elementele inscrise in Registrul Comertului".
A aratat ca un alt motiv priveste retinerea eronata a instantei privind "inexistenta starii de insolventa ce nu a fost probata de catre creditor, respectiv faptul ca "debitorul ar detine sume de bani suficiente pentru acoperirea creantelor inscrise in tabelul preliminar de creante", analizand acest aspect din perspectiva declaratiilor de creanta depuse.
Arata ca SC U. H. SA a depus, in termen procedural, cerere de admitere a creantei, insa administratorul judiciar desemnat in cauza nu a procedat la inscrierea societatii in tabelul preliminar de creante, drept pentru care a depus contestatie. In raport de etapa actuala in care se afla procedura insolventei fata de debitor si potrivit dispozitiilor art.3 pct.8 din Legea nr.85/2006, prin creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei se intelege acel creditor care a formulat si i-a fost admisa, total sau partial, o cerere de inregistrare a creantei sale pe tabelul definitiv al creantelor contra debitorului. Textul legal invocat face trimitere in mod expres la intocmirea tabelului definitiv de creante, act procedural care nu poate fi confundat cu tabelul preliminar depus de catre administratorul judiciar, iar admiterea exceptiei invocate, atat de catre administratorul judiciar cat si de catre debitoare, ar duce la ipoteza ca pana la acel moment, creditorii sa nu poata exercita nici un drept, desi scopul procedurii insolventei il reprezinta tocmai acoperirea creantelor lor.
Referitor la o eventuala plata creantei detinute de societate in baza unei copii de pe o recipisa, solicita sa se constate ca nu sunt respectate dispozitiile art.586-590 C.pr.civ. si nu se poate vorbi de o plata efectuata in mod valabil, iar stabilirea imprejurarii daca debitul a fost sau nu stins presupune examinarea tuturor conditiile prescrise de lege pentru validitatea unei plati, acest aspect urmand a fi solutionat in cadrul solutionarii de catre judecatorul sindic a contestatiei formulate de societate la tabelul preliminar al creantelor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a respins in mod temeinic exceptia lipsei de calitatii procesuale active invocate de catre debitor si administratorul judiciar, dar a respins ca nefondata opozitia formulata "omitand" sa analizeze opozitia si din perspectiva dispozitiilor art. 6 alin.3 din Legea nr. 85/200, sustinand in mod nefondat faptul ca legiuitorul nu stabileste momentul in raport de care se examineaza competenta teritoriala, retinand in mod lipsit de temei juridic faptul ca in prezent sediul fiind modificat in raza de competenta a Tribunalului Bihor, acesta din urma ar fi competent.
Fata de temeiul de recurs invocat - art. 304 pct 9 : Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu aplicarea gresita a legii, a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a incheierii nr.360/F/2011, motivata de faptul ca hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea competentei de ordine publica, respectiv cu incalcarea competentei teritoriale exclusive stabilita prin dispozitiile art. 6 alin.l, alin.l1 si alin.3 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispozitiile art. 159 C.pr.civ, solicita sa se admisa recursul si sa se modifice incheierea nr. 1175/2011, urmand a fi casata in totalitate.
Solicita sa se constate faptul ca, atat la data sesizarii instantei cu cererea de deschidere a procedurii insolventei cat si la data deschiderii procedurii, sediul social al debitoarei, asa cum era acesta inscris in Registrul Comertului figura in Turda, jud.Cluj iar sustinerile ca sediul se afla in Alesd, str. T. V. nr. 62, jud. Bihor sunt nefondate, fapt dovedit si prin inscrisurile emise de registrul comertului si prin comunicarile actelor de procedura care se intorc cu mentiunea destinator necunoscut la adresa.
In acest sens, s-a facut dovada cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei..
Solicita a se lua act de faptul ca debitoarea recunoaste ca la data deschiderii procedurii figura la Oficiul Registrului Comertului Cluj cu sediul social in mun. Turda, jud. Cluj, asa cum a sustinut reprezentantul debitoarei, cand a precizat ca modificarea sediului social la oficiul registrului comertului a fost impiedicata de anumite proceduri administrative.
Apreciaza ca sustinerile administratorului judiciar privind starea de fapt de la data deschiderii procedurii nu au relevanta, iar hotararea AGA invocata nefiind publicata nu este opozabila tertilor, in aceasta privinta textele de lege sunt imperative.
In solutionarea opozitiei, judecatorul sindic "omite", in considerentele incheierii de respingere a opozitiei, sa analizeze dispozitiile din Legea nr. 85/2006, care prevad in mod expres momentul in raport de care se stabileste si examineaza competenta teritoriala a tribunalului: "data sesizarii instantei cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei", drept pentru care solicita analizarea recursului tinand cont de prevederile legale invocate .
Din aceasta perspectiva, solicita sa se constate ca tribunalul in carui circumscriptie teritoriala isi avea sediul debitorul la data sesizarii instantei cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei (respectiv Tribunalul Comercial Cluj), ramane competent sa solutioneze cauza.
Asadar, chiar daca in prezent debitorul face dovada sediului social modificat in raza de competenta a Tribunalului Bihor, in conformitate cu Legea nr. 85/2006, competenta de judecata a cererii initiale de deschidere a insolventei ramane tot a Tribunalului Comercial Cluj, intrucat actele in probatiune depuse creeaza certitudinea faptului ca la data sesizarii instantei de catre debitor acesta isi avea sediul in mun. Turda, iud. Clui. pe raza de competenta a Tribunalului Comercial Cluj.
Un alt argument pentru admiterea recursului priveste aplicarea principiului "frauda omnia corrumpit" si dispozitiile art. 969 C.civ., art. 105 - art. 108 C.pr.civ., debitorul urmarind atat fraudarea legii cat si fraudarea creditorilor.
Arata ca este de principiu ca ori de cate ori prin intermediul unui act juridic se urmareste un scop ilicit, cum este cazul in speta, aplicarea acestui principiu fiind efectuata si de Curtea Constitutionala a Romaniei in Decizia 236/2003 si Decizia 658/2010 (anexate).
Astfel, prin intermediul Cererii de deschidere a procedurii insolventei introduse de catre debitor, in mod ilicit, la o instanta necompetenta din punct de vedere teritorial, prin declararea sediului la o alta adresa decat figura in realitate, acesta urmarind in mod evident fraudarea legii, incheierea prin care se admite deschiderea procedurii insolventei este lovita de nulitate absoluta.
In cazul in care instanta a carei hotarare se atacata a rezolvat o cauza ce nu intra in competenta sa, partea interesata poate cerere desfiintarea acelei hotarari, deoarece potrivit art. 105 alin. 1 C.pr.civ., actele facute de o instanta necompetenta sunt lovite de o nulitate neconditionata, necompetenta ce poate fi invocata direct in fata instantei de recurs si chiar de instanta din oficiu.
Arata ca, creditorul principal al debitorului este SC B. I. E. SRL, al carei administrator a fost J.A. A., societate pe care o controleaza prin intermediul familiei sale, potrivit datelor registrului comertului, aflate la dosar.
Potrivit Declaratiei de admitere a creantei depuse la dosarul cauzei de catre SC
B. I. E. SRL, se poate constata faptul ca creanta acesteia este nascuta in mod fraudulos in data de 28.01.2011, cu cateva zile inainte de deschiderea procedurii insolventei, doar in baza unor Hotarari ale Adunarii generale a asociatilor SC B. I. E. SRL, printr-un contract de transmitere conventionala a unei creante in valoare de 1.099.972,85 lei, ce nu se afla depus la dosarul cauzei, si pentru care nu putem intelege cum administratorul judiciar a admis inscrierea la masa
credala a acestui asa zis creditor.
Mai mult aceasta suma este imprumutata intre parti pe o perioada de 5 ani cu o dobanda foarte mare, astfel incat sa ii justifice asa zisului creditor SC B. I. E. SRL calitatea de creditor majoritar. Fraudarea creditorilor este cu atat mai conturata si mai bine definita, fiind de netegaduit, cu cat aceasta creanta a fost cesionata de catre debitorul actual pentru a valoare mult mai mica a creantei, contractul de cesiune fiind semnat din partea SC B. I. E. SRL de catre administrator J. A. A., contract de cesiune care a fost depus de subscrisa la dosarul cauzei si care de asemenea a fost " omis " in cadrul analizei efectuate de catre judecatorul sindic.
Avand in vedere aspectele prezentate, considera ca se impune a fi avuta in vedere fie verificarea stingerii acestei creante, fie atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului J. A. A..
In concluzie, solicita admiterea recursului, modificarea incheierii nr. 1175/10.05.2011 si admiterea opozitiei formulata de subscrisa impotriva incheierii nr. 360/F/2011.
In drept, a invocat prev.art.304 pct.9, 304 pct.3, art. 299 si urmatoarele C. pr.civ., art. 6 alin. l si alin. 3 din Legea nr. 85/2006, art. 159 C.pr.civ.
Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedura civila, instanta a retinut ca recursul este fondat, fiin admis, avand in vedere urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a recurentei in formularea si sustinerea recursului, instanta retine ca aceasta este nefondata. Astfel, in justificarea acestei exceptii, intimata debitoare a invocat plata facuta creditoarei, prin care s-a stins creanta acesteia, fiind depus la dosar inscrisul intitulat "Notificare somatie" emis de S.C. B. I. E. S.R.L. prin intermediul executorului judecatoresc S. A. la data de 04.07.2011, prin care era somata societatea creditoare sa se prezinte la sediul executorului judecatoresc pentru ridicarea recipisei de consemnare nr. 690/1 din data de 02.05.2011.
Depunerea acestui inscris, insa, nu justifica admiterea exceptiei lipsei de interes in formularea caii de atac a recursului, caci din punct de vedere procesual, are interes in exercitarea unei cai de atac persoana fizica ori juridica care a avut calitatea de parte in prima instanta si care a cazut in pretentii.
Or, din acest punct de vedere, societatea creditoare S.C. U. H. S.A. justifica interes in declararea caii de atac, cata vreme judecatorul-sindic a respins ca nefondata opozitia exercitata de aceasta.
Motivele expuse in sustinerea exceptiei lipsei de interes in declararea caii de atac sunt, practic, aceleasi cu cele invocate in fata primei instante in sustinerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a creditoarei oponente. Astfel, si in fata judecatorului-sindic, societatea debitoare a invocat imprejurarea ca a achitat debitul pretins de societatea creditoare, motiv pentru care administratorul judiciar a si refuzat inscrierea acesteia in tabelul preliminar al creantelor.
In mod corect, insa, a solutionat judecatorul-sindic aceasta exceptie, retinand ca, desi la dosarul cauzei a fost depusa in copie o recipisa de catre debitor, in care se indica aparent suma pretinsa, stabilirea imprejurarii daca debitul a fost sau nu stins, presupune examinarea tuturor conditiilor prescrise de lege pentru validarea unei plati, prin prisma apararilor formulate de creditor. Iar o atare analiza nu poate fi efectuata in cadrul prescris de art. 32 alin. 2 din Legea 85/2006, intrucat s-ar ajunge la suprapunerea opozitiei cu calea de atac a contestatiei, reglementata de art. 73 din lege.
Pe de alta parte, art. 32 alin. 2 da posibilitatea formularii opozitiei de catre creditorii care se opun deschiderii procedurii. Or, in acceptiunea art. 3 pct. 7 din Legea 85/2006, prin creditor se intelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat, in mod expres, instantei sa ii fie inregistrata creanta in tabelul definitiv de creante sau in tabelul definitiv consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului, in conditiile prezentei legi.
Fata de aceste prevederi legale, nu se poate retine ca societatea recurenta nu ar justifica calitatea sa de creditor si, prin aceasta, si calitatea procesuala activa in exercitarea opozitiei, din moment ce creanta sa rezulta fara putinta de tagada din decizia comerciala nr. 20/A/20.12.2010 a Tribunalului Comercial Cluj, iar creditoarea a solicitat prin cererea de admitere a creantei inscrierea acesteia in tabelul de creante. Legalitatea platii acestei creante ulterior deschiderii procedurii insolventei, precum si viciile procedurii ofertei de plata si consemnatiunii demarata prin executorul judecatoresc, care au fost invocate de creditoarea recurenta, nu pot fi analizate in aceasta faza procesuala, ci puteau fi dezbatute, eventual, in cadrul contestatiei la tabelul preliminar al creantelor, formulata de aceeasi creditoare.
In privinta fondului opozitiei, instanta de recurs a retinut ca, din ansamblul motivelor invocate in sustinerea acesteia, primeaza cel vizand incalcarea competentei teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor in solutionarea cererii de deschidere a procedurii formulate de societatea debitoare, iar din acest punct de vedere, instanta va retine urmatoarele:
La data de 04.02.2011, societatea debitoare S.C. M. C. G. S.R.L. a sesizat Tribunalul Bihor cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei. Art. 6 alin. 1 din Legea 85/2006 stabileste o competenta teritoriala exclusiva pentru toate procedurile prevazute de legea insolventei, in favoarea tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum acesta figureaza inregistrat in diferitele registre publice. Pentru determinarea competentei teritoriale, insa, prezinta relevanta juridica numai sediul inregistrat al debitorului de la momentul cererii de deschidere a procedurii insolventei. Acest aspect rezulta in mod indubitabil din prevederile art. 6 alin. 3, in conformitate cu care tribunalul sau, dupa caz, tribunalul comercial, in a carui circumscriptie teritoriala isi are sediul debitorul la data sesizarii instantei cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei, ramane competent sa solutioneze cauza indiferent de schimbarile ulterioare de sediu ale debitorului.
Or, verificand sediul debitorului, astfel cum apare inregistrat in registrul comertului la data depunerii cererii de deschidere a procedurii, potrivit certificatului constatator nr. 50062/16.02.2011 eliberat de O. N. R. C., sediul debitului se afla in Mun. Turda jud. Cluj. Din adresa nr. 54364/21.02.2011 a ONRC rezulta ca, abia la data de 15.02.2011, prin cererea de mentiuni nr. 8796, societatea a solicitat modificarea sediului social in localitatea Alesd din jud. Bihor, modificarea operata la data de 18.02.2011, in baza rezolutiei nr. 2551/17.02.2011.
Prin urmare, la data depunerii cererii de deschidere a procedurii - 04.02.2011, sediul societatii debitoare se afla in Mun. Turda jud. Cluj, fapt ce atrage competenta teritoriala exclusiva a Tribunalului Comercial Cluj. Mutarea ulterioara a sediului nu influenteaza competenta teritoriala odata ce aceasta a fost stabilita, astfel cum prevede in mod expres art. 6 alin. 3 din lege.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin. 2 si 3, rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, rap. la art. 32 alin. 2 din Legea 85/2006, a fost admis recursul si modificata in parte sentinta, in sensul admiterii in parte a opozitiei, cu consecinta revocarii incheierii de deschidere a procedurii si, in baza art. 158-159 pct. 3 Cod procedura civila, rap. la art. 149 din Legea 85/2006, fiind declinata competenta teritoriala de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Fata de solutia pronuntata, nu se mai impun a fi analizate celelalte motive expuse de creditoare in sustinerea opozitiei.
In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, a fost obligata intimata debitoare sa plateasca recurentei suma de 60 lei cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand taxa judiciara de timbru.