Recurs.Procedura penala. Cai de atac
Instanta de fond nu are dreptul sa cenzureze regularitatea investirii sale printr-o decizie de casare cu trimitere cum gresit a procedat.
Decizia nr. 57/R/ din 1 februarie 2011
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
Prin sentinta penala nr.241 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Satu Mare, in baza dispozitiilor articolului 332 Cod procedura penala a restituit cauza privind pe inculpatul D.E. trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de omor deosebit de grav si talharie, prevazuta de articolul176 litera b si d Cod penal si articol 211 aliniat 2 litera b si alinat 2 indice 1 litera c Cod penal, la procurorul de la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare in vederea refacerii urmaririi penale.
Trimite intreg dosarul cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare.
In baza art.192 aliniatul 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
In baza art.189 Cod procedura penala a dispus virarea din fondul Ministerului Justitiei in contul Baroului Satu Mare a sumei de 200 lei, onorariu aparator din oficiu, conform delegatiei nr.1381/2010, pe seama doamnei avocat B.V..
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul Satu Mare a retinut urmatoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, emis la data de 04.04.2007, in dosar nr.334/P/2006, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate a inculpatului D.E., pentru savarsirea infractiunilor de omor deosebit de grav, prevazuta de articolul 176 litera b si d Cod penal si talharie, prevazuta de articolul 211 aliniatul 2 litera b si aliniatul 2 ind.1 litera c Cod penal, fapte savarsite in concurs real, conform art.33 litera a Cod penalin.
Prin actul de sesizare al instantei s-au retinut, in esenta, urmatoarele:
La inceputul lunii mai 2006, victimele B.I. si concubina sa K.E au cumparat o casa in satul Boghis nr.118 si s-au mutat in sat, unde se ocupau de gospodarie deoarece amandoi erau pensionari. Cei doi concubini obisnuiau sa frecventeze barul din sat si pentru a se imprieteni cu localnicii le plateau de baut consumatorilor din bar.
In seara zilei de 16.05.2006 victimele B.I. si K.E. au plecat din Satu Mare la Boghis cu un autoturism, iar dupa ora 19:00 s-au dus impreuna la barul din sat unde se aflau mai multi consumatori, carora victima B.I. le-a platit de baut.
In jurul orelor 20:00 la bar au venit D.E. insotit de martorul Sofron Dumitru Florin, acestia au baut bere la o masa din bar, astfel ca, pana la ora 23:00 cand s-a inchis barul i-au vazut pe victimele B.I. si K.E. platind bautura consumatorilor care intrau in bar si au vazut ca au bani asupra lor.
Inainte de ora 23:00 victimele au plecat spre casa si dupa ce barul s-a inchis, inculpatul D.E., barmana D.E. si S.D. au plecat si ei spre casa cu autoturismul lui S.D.
In timp ce se deplasau spre casa au trecut cu masina pe langa victime, care se deplasau pe jos spre casa. Cand au ajuns langa locuinta inculpatului care locuieste pe str.Cimitirului nr.112 (la 3 case de casa unde locuiau victimele), D.E. a coborat, iar martorii si-au continuat drumul.
In dimineata zilei de 17.05.2006, in jurul orelor 6:30 martorul M.L.I. se indrepta spre statia de autobuz din centrul satului si cand a ajuns in dreptul casei in care locuiau victimele s-a intalnit cu martorul P.L. Vazand ca pe prispa casei era culcata o persoana au intrat in curte sa vada ce se intampla si atunci au vazut ca numita K.E. zacea moarta si era plina de sange. Imediat M.I. a anuntat organele de politie care s-au deplasat la fata locului.
La fata locului, echipa de cercetare a constatat ca pe prispa casei, langa intrare era intinsa cu fata in jos victima K.E., care prezenta urme de lovituri si era murdara cu sange la nivelul capului si al mainilor, iar langa corpul cadavrului se afla o balta de sange, iar pete de sange se aflau si pe treptele de la intrarea in casa, pe usa de la intrare in casa. Usa de la intrare in casa era deschisa, nu prezenta urme de fortare. In spatele usii, cazut intr-o balta de sange a fost vazuta victima B.I., care prezenta urme de lovituri la nivelul capului.
Organele de politie au chemat ambulanta, iar victima B.I. a fost transportata la Spitalul Judetean Baia Mare, unde a fost spitalizat pana la data de 22.07.2006 cand a fost transferat la Spitalul Judetean Satu Mare unde la data de 23.07.2006 a decedat.
Din raportul medico-legal de autopsie intocmit de Serviciul Medico-Legal Satu Mare rezulta ca moartea victimei K.E. a fost violenta, ca s-a datorat hemoragiei meningee traumatice si contuziilor cerebrale, consecinta a traumatismului cranio-cerebral acut cu fractura cutiei craniene, leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente, pozitia victima-agresor putea fi o pozitie dinamica, initial in ortostatism, apoi victimei cazute la pamant i-au fost aplicate multiple lovituri la nivelul hemitoracelui drept; alcoolemia a fost 0 gr%o, moartea putand data din noaptea de 16/17.05.2006.
Din raportul medico-legal de autopsie intocmit de Serviciul Medico-Legal Satu Mare rezulta ca moartea lui B.I. a fost violenta, s-a datorat meningitei post traumatice post traumatice si bronho-pneumoniei consecutive traumatismului cranio-cerebral cu fractura cu infundare a stancii temporale stangi si contuziei cerebrale extinse; leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente cu suprafata mica de impact, moartea se datoreaza din 23.07.2006; pozitia victima agresor a putut fi initial in ortostatism referitor la leziunile de la nivelul craniului, apoi victimei cazute la pamant i-au fost aplicate loviturile de la nivelul hemitoracelui stang.
In urma investigatiilor efectuate, organele de urmarire penala au ajuns la concluzia ca autor al faptelor este inculpatul D.E., avand in vedere ca acesta locuieste in apropierea casei unde locuiau victimele, ca in seara zilei de 16.05.2006 inculpatul a vazut victimele la bar si avand asupra lor bani, precum si a faptului ca intre declaratiile inculpatului si a bunicii sale H.O. exista contradictii esentiale.
Astfel, inculpatul D.E. a declarat ca dupa ce a ajuns acasa a discutat cu bunica lui, a mancat, s-a uitat la TV si apoi s-a culcat, in timp ce martora H.O. a declarat ca nu stie la ce ora a venit nepotul ei acasa in noaptea de 16.05.2006, deoarece ea dormea.
Pentru acest motiv, la 17.05.2006, Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare a cerut Tribunalului Satu Mare autorizarea efectuarii unei perchezitii domiciliare la locuinta martorei H.O. Cererea a fost admisa, Tribunalul Satu Mare autorizand efectuarea perchezitiei.
La data de 18.05.2006 organele de politie au efectuat o perchezitie domiciliara la locuinta martorei H.O., ocazie cu care, sub cotetul de porci situat in curte, a fost gasita o borseta in care s-au gasit pasaportul victimei B.I., xerocopie de pe certificatul de nastere al victimei B.I., pasaportul victimei K.E., permis de conducere al victimei si livretul militar B.I. si alte acte apartinand victimelor.
Cu acelasi prilej, din curtea locuintei a fost ridicat de organele de politie si un topor cu coada din lemn de 73 cm lungime, lama de 17 cm si lungimea taisului de 7,5 cm, topor care a fost gasit langa cotetul de pasari.
Cu privire la obiectele gasite ascunse sub cotetul de pasari, apartinand victimelor, inculpatul D.E. a declarat ca nu cunoaste provenienta acestora si nu stie in ce imprejurari au ajuns acestea sub cotet.
Inculpatul a negat cu consecventa ca el ar fi autorul faptelor.
Pentru aceste motive, prin Ordonanta din 23.08.2006, Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare a dispus efectuarea unei expertize genetice a urmelor biologice ridicate de la fata locului si de la locuinta inculpatului, expertiza solicitata Institutului de Criminalistica Bucuresti.
Din raportul de expertiza biocriminalistica nr. 211257/30.01.2007 intocmita de Institutul de Criminalistica Bucuresti, a rezultat printre altele ca, proba 5: topor ridicat din locuinta inculpatului D.E., coletul nr. 7 microurma U5 (sange), un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinta recoltata de la victima K.E.
Frecventa de regasire a profilului genetic al ADN extras din urma U5 identic cu cel obtinut din proba de referinta recoltata de la victima K.E. este de 4,05 x 10¯¹³, grupul proportional in care acest profil este unic este de 2.470.000.000.000 indivizi.
In cursul urmaririi penale, inculpatul D.E. a fost de acord sa se supuna unui test cu tehnica poligraf.
Din raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit de Laboratorul de detectie a comportamentului simulat al Inspectoratului de Politie al Judetului Maramures, au rezultat urmatoarele concluzii:
Pentru raspunsurile numitului D.E. la intrebarile relevante ale cauzei in traseele diagramelor poligraf s-au evidentiat modificari psihologice ale reactivitatii emotionale cu o intensitate si reflectare diferentiata in cele cinci canale de inregistrare a parametrilor fiziologici, fara a se putea stabili o corelatie certa intre efectul intrebarilor formulate si reactivitatea emotionala a subiectului.
Pe tot parcursul urmaririi penale inculpatul D.E. a negat ca el ar fi autorul faptei si nu stie in ce imprejurari au ajuns sub cotetul lui de porci borseta cu actele apartinand victimelor si bunuri ale victimelor.
Fiind audiat la data de 28.02.2007, inculpatul D.E. a sustinut in continuare ca nu el este autorul omorului si nu stie in ce imprejurari au ajuns bunurile victimelor sub cotetul de porci de la domiciliul lui.
Cu privire la toporul pe care s-au identificat probe biologice care apartin victimei K.E., inculpatul D.E. a declarat ca toporul apartine familiei sale, dar nu-si poate explica prezenta urmelor biologice apartinand victimei K.E. pe toporul care a fost ridicat din curtea sa.
S-a retinut in rechizitoriu, ca fata de probele indubitabile, inculpatul D.E. este autorul faptelor.
Martora H.O. - bunica inculpatului a fost audiata de trei ori in cursul urmaririi penale, pe datele de 17.05.2006, 18.07.2006 si 21.02.2007.
In primele doua declaratii, martora a declarat ca nu stie la ce ora a venit acasa nepotul ei, intrucat a fost obosita dupa munca campului si dormea cand a sosit acasa nepotul ei si nu stie ce a facut dupa ce a ajuns acasa si, daca acesta era sau nu beat ori sub influenta bauturilor alcoolice.
La audierea din 21.02.2007, martora a declarat ca era treaza cand nepotul ei D.E. a venit acasa, acesta era beat, i s-a facut rau si a iesit in curte unde a vomat, dupa care a intrat in casa si s-a culcat, iar pe parcursul noptii nu l-a auzit sa fi iesit din casa.
Fata de celelalte doua declaratii, aceasta ultima declaratie a bunicii inculpatului a fost inlaturata intrucat nu este corespunzatoare adevarului.
K.K.C.H.E. in calitate de fiica a victimei B.I. si intretinator al victimei K.E. a suportat cheltuielile de inmormantare a celor doua victime, cheltuieli care se ridica la suma totala de 4000 lei, suma cu care s-a constituit parte civila.
SPITALUL JUDETEAN BAIA MARE s-a constituit parte civila cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea in spital a victimei B.I. in perioada 17.05.2006-30.06.2006.
SPITALUL JUDETEAN SATU MARE s-a constituit parte civila in cauza cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea in spital a victimei B.I. pe perioada 30.06.2006 - 23.07.2006.
Faptele inculpatului D.E. constand in a patrunde fara drept, pe timp de noapte in curtea si apoi in locuinta victimelor B.I. si K.E., de a le aplica acestora lovituri la nivelul capului si al membrelor, urmare a carora victima K.E. a decedat pe loc, iar victima B.I. a decedat la 23.07.2006 si apoi de a fura din locuinta acte, bani, bunuri - constituie infractiunile de: omor deosebit de grav prevazuta si pedepsita de articolul 176 litera b si d Cod penal; talharie, prevazuta si pedepsita de articolul 211 aliniatul 2 litera b si 2 indice 1 litera c Cod penalin.
Faptele retinute s-au stabilit prin: proces verbal de incepere a urmaririi penale, plangere penala, proces verbal de cercetare la fata locului, declaratia partii civile, dispozitia efectuarii autopsiei, raportul medico-legal, planse foto, cheltuieli spitalizare, alte cheltuieli, declaratiile inculpatului, expertize criminalistice, declaratii martori, proces verbal de identificare si ridicare de corpuri delicte, cazier judiciar, masuri procesuale, expertiza psihiatrica, delegatii aparatori, proces verbal de prezentare material de urmarire penala.
Fata de inculpatul D.E., actiunea penala a fost pusa in miscare prin ordonanta din 18.05.2006, fiind luata masura arestarii preventive pe perioada 18.05.2006-15.08.2006, 28.02.2007-05.03.2007.
Prin sentinta penala nr. 368/09.09.2008 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, in dosar nr. 750/83/2007, s-a dispus achitarea inculpatului D.E. de sub acuzatia savarsirii infractiunilor de omor deosebit de grav si talharie, in temeiul dispozitiilor articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera c Cod procedura penala.
Prin decizia penala nr.17/A/12.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 1750/83/2007 a fost respins ca nefondat apelul penal formulat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare, cu consecinta mentinerii in intregime a sentintei penale nr. 368/2008 a Tribunalului Satu Mare.
Prin decizia penala nr. 363/02.02.2010 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, in dosar nr. 1750/83/2007 a fost admis recursul formulat de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea, a fost casata decizia penala nr. 17/2009 a Curtii de Apel Oradea si sentinta penala nr. 368/2008 a Tribunalului Satu Mare si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, respectiv la Tribunalul Satu Mare.
Prin aceeasi hotarare au fost mentinute actele procedurale indeplinite in fata primei instante pana la termenul din 02.09.2008.
In cuprinsul acestei decizii s-au retinut urmatoarele:
Examinand legalitatea si temeinicia solutiilor pronuntate de instanta de fond si de instanta de apel, Inalta Curte a constatat critica formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea ca fiind fondata, pentru urmatoarele motive:
1. Primul caz de casare cu trimitere este cel avut in vedere de Inalta Curte prin prisma dispozitiilor articolului 3859 aliniatul 1 pct. 8 Cod procedura penala (cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de dispozitiile articolului1 si 2 Cod procedura penala).
In speta de fata asa cum rezulta din raportul medico-legal psihiatric nr. 1015.IV.100 a Serviciului medico-legal Satu Mare s-a efectuat o expertiza medico-legala asupra inculpatului, stabilindu-se diagnosticul ca inculpatul D.E. prezinta tulburari de personalitate de tip antisocial si ca discernamantul sau este pastrat raportat la invinuirile ce i se aduc. Avand in vedere si dispozitiile articolului 117 aliniatul 2 Cod procedura penala (..." instanta de judecata dispune internarea inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie "), Inalta Curte a constatat ca raportul de expertiza medico-legala nu a fost realizat cu internarea inculpatului D.E. pe timpul necesar, pentru a se putea pune diagnosticul clar si care sa reflecte realitatea.
Pentru acest motiv de casare, cauza a fost trimisa la instanta de fond, pentru a se administra si efectua aceasta proba, in conditiile prevazute de dispozitiile articolului 117 aliniatul 2 Cod procedura penala, adica internarea inculpatului D.E. in vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice.
2. Inalta Curte a constatat ca este aplicabil si cazul de casare prevazut de dispozitiile articolului 3859 aliniatul 1 punctul 10 Cod procedura penala (...instanta nu s-a pronuntat cu privire la unele probe administrate...) Astfel, pata de sange de pe bluza inculpatului nu a fost exploatata in nici un mod, trebuind sa se dispuna efectuarea unei expertize care sa clarifice cui apartinea aceasta pata de sange.
3. Al treilea motiv de casare se refera la faptul ca prezentarea materialului de urmarire penala s-a facut pe data de 28 februarie 2007 in conditii nelegale, deoarece procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala nu este semnat de aparator si nici nu se mentioneaza numele aparatorului din oficiu, desi dupa prezentarea materialului de urmarire penala semnand prim-procurorul adjunct si inculpatul la rubricile respective, la rubrica aparator nu se semneaza, sar dupa ce se fac in continuare mentiunile ca inculpatul urmeaza sa fie trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav si talharie apar pe langa semnaturile prim-procurorului adjunct si ale inculpatului, la rubrica aparator, o semnatura indescifrabila.
4. Un alt motiv de casare cu trimitere spre rejudecare este si acela ca rechizitoriul intocmit pe data de 4 aprilie 2007 nu a fost confirmat de primul-procuror, iar instanta de fond, trebuia conform deciziei nr. 9 din data de 18 februarie 2008 a inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, sa solicite o confirmare din partea prim-procurorului .
Potrivit articolului 264 aliniatul 1 din Codul de procedura penala, rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.
Anterior modificarilor aduse Codului de procedura penala prin Legea nr. 356/2006 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2006, rechizitoriul trebuia intocmit de procurorul care a supravegheat urmarirea penala si dispozitia sa de trimitere in judecata producea efecte juridice, ca regula generala, fara ca actul sau sa mai fie supus avizarii procurorului ierarhic superior. De la aceasta regula existau doua exceptii, in care rechizitoriul era supus confirmarii organului ierarhic superior.
Astfel, dispozitiile articolului 209 aliniatul 5 din Codul de procedura penala prevedeau ca, atunci cand urmarirea penala era efectuata de procuror, rechizitoriul trebuia supus confirmarii prim-procurorului parchetului, iar cand urmarirea penala era realizata de acesta, atributia confirmarii revenea procurorului ierarhic superior.
A doua situatie era prevazuta in articolul 264 aliniatul 2 din Codul de procedura penala. Potrivit acestui text de lege, cand rechizitoriul era intocmit de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa judece cauza in fond, acesta era supus confirmarii procurorului de la parchetul corespunzator acestei instante.
In ambele ipoteze, confirmarea rechizitoriului, care este actul de sesizare a instantei, reprezenta o ratificare a acestuia, iar neconfirmarea lui in cazurile aratate mai sus atragea sanctiunea nulitatii absolute, daca neregularitatea actului de sesizare nu putea fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen.
Or, ca efect al modificarilor aduse prin actele normative mentionate, dispozitiile articolului 209 aliniatul 5 si articolului 264 aliniatul 2 din Codul de procedura penala au fost abrogate, astfel ca, in reglementarea actuala, singurele dispozitii care se refera la emiterea rechizitoriului, ca act procedural de sesizare a instantei, sunt cele ale articolului 264 din Codul de procedura penala. In acest sens, este de observat ca, prin noile reglementari, s-a eliminat confirmarea rechizitoriului de catre procurorul-sef in cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, apreciindu-se ca fiind o masura de control si o ingerinta din partea conducatorului parchetului, in conditiile in care nu are atributii privind intocmirea actelor de urmarire penala, asa cum rezulta din expunerea de motive la Legea nr. 356/2006.
Asa fiind, s-a impus a se consta ca, in aceasta materie, institutia confirmarii a fost inlocuita cu institutia verificarii, incat implicarea procurorului ierarhic superior este limitata in prezent la competenta de a verifica rechizitoriul, sub aspectul legalitatii si temeiniciei, in conformitate cu prevederile alineatului 3 al articolului 264 din Codul de procedura penala. Activitatea de verificare se poate finaliza prin identificarea unor carente de legalitate sau/si temeinicie ori, dimpotriva, cu concluzia deplinei conformitati a rechizitoriului cu cerintele de temeinicie /legalitate.
Este adevarat ca, potrivit articolului 264 aliniatul 4 din Codul de procedura penala, "daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic superior care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei".
Dar, neprevederea expresa in legea procesuala a formei care trebuie sa o imbrace actul procesual al verificarii legalitatii si temeiniciei rechizitoriului, nu poate inlatura obligativitatea mentionarii explicite a verificarii. De altfel, nici dispozitiile procedurale anterioare nu prevedeau modalitatea in care trebuia consemnata in scris confirmarea rechizitoriului de catre prim-procuror. Cu toate acestea, atestarea procedurii de confirmare se facea prin mentiune expresa pe rechizitoriu, cu semnarea si parafarea de catre prim-procuror a rechizitoriului supus confirmarii.
Or, indeplinirea procedurii de verificare prevazute in articolul 264 aliniatul 3 din Codul de procedura penala nu trebuie sa fie echivoca si nici nu poate fi considerata ca ar rezulta implicit din semnarea unei adrese de inaintare a dosarului, cat timp rechizitoriului ii lipseste mentiunea privind verificarea lui sub aspectul legalitatii si al temeiniciei. Adresa de inaintare semnata de prim-procuror constituie doar mijlocul de corespondenta intre autoritatile judiciare, sesizarea instantei neputand fi decat efectul rechizitoriului, care trebuie sa cuprinda dispozitia de trimitere in judecata si mentiunea verificarii acestuia sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre prim-procurorul parchetului. Lipsa verificarii legalitatii si temeiniciei rechizitoriului invalideaza sesizarea instantei, aceasta fiind facuta cu incalcarea unor dispozitii legale esentiale.
Pe de alta parte, in articolul 300 aliniatul 1 din Codul de procedura penala se prevede ca "instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare". Ca urmare, din aceste prevederi reiese in mod vadit ca instanta, constatand neregularitatea actului de sesizare, sub aspectul lipsei mentiunii referitoare la verificarea rechizitoriului cu privire la legalitate si temeinicie, in conditiile articolului 300 aliniatul 2 din Codul de procedura penala, trebuie sa dispuna inlaturarea ei, dupa caz, fie de indata, fie prin acordarea unui termen.
5. Al cincilea motiv de casare se refera la faptul ca in apel, inculpatul D.E. nu a fost audiat, desi audierea sa era obligatorie, conform dispozitiilor articolului 378 aliniatul 11 Cod procedura penala, deoarece a fost achitat de instanta de fond. Astfel au fost incalcate aceste dispozitii legale de catre instanta de apel.
6. Ultimul motiv de casare este acela care prevede ca instantele inferioare au judecat cauza cu lipsa referatului de evaluare.
De fapt, acest referat de evaluare a fost trimis Inaltei Curti in urma solicitarii facute de instanta suprema si atasat la dosar.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Satu Mare, in baza deciziei penale nr. 363/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, la data de 19.07.2010, sub dosar cu nr. de mai sus.
Dupa ce rechizitoriul a fost confirmat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, conform articolului 264 aliniatul 3 Cod procedura penala de catre Prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, la data de 01.10.2010, la termenul de judecata din data de 12.10.2010, instanta a pus in discutie, din oficiu, aplicabilitatea dispozitiilor articolului 332 Cod procedura penala.
Deliberand doar asupra incidentei dispozitiilor articolului 332 Cod procedura penala, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor articolului 332 aliniatul 2 Cod procedura penala, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator. Aceste dispozitii au fost introduse in Codul de procedura penala, ca urmare a modificarii aduse textului articolului 332 Cod procedura penala, prin Legea nr. 356/2006. Anterior acestor modificari, titlul marginal al articolului 332 era "Cercetarea penala efectuata de un organ necompetent" si reglementa un singur caz de restituire pentru refacerea urmaririi penale si anume acela al cercetarii efectuate de un organ necompetent, care a fost reluat si in actuala reglementare, in aliniatul 1 al articoluluicolul332 Cod procedura penala.
Chiar si mai inainte de modificarile aduse articolului 332 Cod procedura penala, prin care au fost extinse cazurile in care se poate dispune restituirea pentru refacerea urmaririi penale, in jurisprudenta in mod constant s-a decis ca o asemenea masura se ia ori de cate ori se constata ca urmarirea penala s-a desfasurat cu incalcarea legii, avandu-se in vedere atat dispozitiile legale sanctionate cu nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita in nici un mod, cat si cele sanctionate cu nulitatea relativa, daca vatamarea produsa nu poate fi inlaturata in alt mod (Gr.Theodoru, L.Moldovan, Drept procesual penal, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, p.257.)
In acelasi sens s-a decis si prin Decizia de indrumare nr. 3/1972 de catre Plenul Tribunalului Suprem, publicata in Culegere de decizii pe anul 1972, p. 72 si respectiv in Decizia nr. 912/1992 a Curtii Supreme de Justitie, publicata in Revista "Dreptul" nr. 3/1993, p. 91, unde se arata ca se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale atunci cand se constata lipsa aparatorului la prezentarea materialului de urmarire penala unui inculpat minor sau arestat ori militar in termen, sau neefectuarea anchetei sociale in cursul urmaririi penale in cauzele cu infractori minori ori nerespectarea prevederilor referitoare la ascultarea invinuitului arestat in prezenta aparatorului.
In cauza, urmarirea penala s-a efectuat cu incalcarea legii. Astfel, asa cum s-a retinut si prin decizia penala nr. 363/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, prin care au fost casate hotararile pronuntate in prima instanta si in apel, in primul ciclu procesual, au fost incalcate dispozitiile articolului 117 aliniatul 1 si 2 Cod procedura penala, privind efectuarea obligatorie a expertizei psihiatrice si respectiv dispozitiile articolului 250 raportat la articolul 197 aliniatul 2 Cod procedura penala, privind prezentarea materialului de urmarire penala.
Potrivit dispozitiilor articolului 117 aliniatul 1 si 2 Cod procedura penala, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav; expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de specialitate, iar in vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar.
Potrivit dispozitiilor articolului 28 aliniatul 1 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si altor lucrari medico-legale, aprobate prin Ordinul nr.1134/C/25.05.2000 al Ministerului Justitiei si nr. 255/04.04.2000 al Ministerului Sanatatii si Familiei (publicat in M.Of. nr. 459/2000), expertiza medico-legala psihiatrica se face numai prin examinarea nemijlocita a persoanei, in cadrul unei comisii alcatuite dintr-un medic legist, care este presedintele comisie si 2 medici psihiatri.
In cauza, expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1015.IV.100 a fost efectuata cu nesocotirea acestor dispozitii legale, respectiv fara internarea inculpatului D.E. si fara ca din comisie sa faca parte doi experti psihiatri, examinarile si apoi lucrarea medico-legala fiind efectuata de catre medicul legist impreuna cu un medic psihiatru.
Cat priveste prezentarea materialului de urmarire penala, din procesul verbal din dosarul de urmarire penala si care este datat 28.02.2007, rezulta ca desi inculpatul D.E. a fost arestat preventiv in cauza din data de 18.05.2006 pana la data de 15.08.2005 si de la data de 28.02.2007 pana la data de 05.03.2007, prezentarea materialului de urmarire penala a avut loc in aceeasi zi in care inculpatul a fost arestat preventiv pentru a doua oara, fara a fi asistat, cu aceasta ocazie, de catre un aparator ales sau desemnat din oficiu, desi acest lucru era obligatoriu, potrivit dispozitiilor articolului 171 aliniatul 2 Cod procedura penala, de pe procesul verbal lipsind semnatura aparatorului.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat ca urmarirea penala in cauza a fost efectuata cu incalcarea prevederilor legale sanctionate cu nulitatea absoluta, potrivit dispozitiilor articolului 197 aliniatul 2 Cod procedura penala (referitor la asistenta inculpatului) dar si cu nulitate relativa, potrivit dispozitiilor articolului 197 aliniatul 4 Cod procedura penala (referitor la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice), motiv pentru care s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare, solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei la Tribunalul Satu Mare pentru a proceda la solutionarea pe fond a cauzei, intrucat, in mod nelegal, instanta de fond s-a desesizat si a dispus restituirea cauzei la procuror.
In motivele de recurs depuse la dosar si sustinute oral in sedinta publica din 01.02,2011, procurorul a invederat instantei de control judiciar ca niciunul din motivele invocat de catre instanta de fond nu pot conduce la aplicarea dispozitiilor articolului 332 Cod de procedura penala, respectiv s-a sustinut ca:
a) nu corespunde realitatii imprejurarea ca inculpatul D.E. nu a fost asistat de avocat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, deoarece la 04.04.2007, procurorul a prezentat inculpatului intreg materialul de urmarire penala in prezenta av. Ungur Serban, care a si semnat procesul verbal - fila 119;
b) efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice fara internarea inculpatului nu se regaseste printre cazurile expres prevazute de in dispozitiile articolului 332 aliniatele 1, 2 Cod de procedura penala, care indrituiesc instanta sa pronunte o hotarare de restituire a cauzei la procuror.
Verificand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, conform prevederilor articolului 3566 aliniatul 2 Cod de procedura penala si articolului 38514 Cod de procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este nelegala si netemeinica, iar recursul formulat de parchet este intemeiat si, in consecinta, in baza dispozitiilor articolului 38515 punctul 2 litera c Cod penal cu referire la articolul 38518 aliniatul 1 Cod penal, a fost admis, s-a casat in integralitate hotararea recurata si s-a trimis cauza la instanta de fond - Tribunalul Satu Mare, pentru a pronunta o solutie pe fondul cauzei.
Hotararea pronuntata in cauza este nelegala.
Din actele si lucrarile aflate la dosar rezulta ca, prin rechizitoriul din 04.04.2007 emis in dosarul nr. 334/P/2006 al Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului D.E. pentru invinuirea savarsirii infractiunii prevazuta de articolul 176 literele b, d Cod penal si articolul 211 aliniatele 2 litera b si aliniatul 21 litera c Cod penal cu aplicarea articolului 33 litera a Cod penalin.
Inculpatul a fost arestat preventiv de la 18.05.2006 - incheierea de arestare preventiva nr. 64/18.05.2006 a Tribunalului Satu Mare pana la 15.08.2006 si de la 28.02.2007 pana la 05.03.2007 - incheierea penala nr. 21/I/R/05.03.2007 a Curtii de Apel Oradea.
Parchetul a retinut, in esenta, ca in noaptea de 16/17.05.2006, inculpatul a intrat fara drept in curtea si locuinta victimelor K.E. si B.I., carora le-a aplicat multiple lovituri soldate cu decesul acestora, dupa care a sustras din casa o borseta in care se aflau mai multe acte, documente si pasapoartele celor doua persoane.
Prin sentinta penala nr. 368/P din 09.09.2008 a Tribunalului Satu Mare (dosar nr. 1750/83/2007) s-a dispus achitarea inculpatului D.E. in temeiul articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera c Cod penal pentru omor deosebit de grav, prevazut de articolul 176 literele b, d Cod penal si talharie, prevazuta de articolul 211 aliniatul 2 litera b si aliniatul 21 litera c Cod penal .
Hotararea instantei de fond a fost mentinuta prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de parchet de catre Curtea de Apel Oradea (decizia penala nr. 17/A/12.02.2009 pronuntata in dosarul susmentionat ).
Impotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea, iar prin decizia penala nr. 363 din 02.02.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala s-a admis recursul formulat de parchet, s-au casat decizia si sentinta atacate si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, dispunandu-se totodata mentinerea actelor procedurale indeplinite in fata primei instante pana la 02.09.2008.
In considerentele deciziei de casare s-au invocat sase motive de casare a hotararii recurate, respectiv:
1. raportul de expertiza medico-legala s-a efectuat fara internarea inculpatului D.E. pentru a se putea pune un diagnostic clar, care sa reflecte realitatea, motiv pentru care instanta de fond va administra si efectua aceasta proba in conformitate cu prevederile articolului 117 aliniatul 2 Cod de procedura penala;
2. pata de sange de pe bluza inculpatului nu a fost expertizata pentru a se clarifica cui apartine sangele impregnat in materialin.
3. prezentarea materialului de urmarire penala s-a facut la 28.02.2007 in conditii nelegale, intrucat procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala nu este semnat de avocat, iar dupa ce s-au facut mentiunile ca inculpatul urmeaza sa fie trimis in judecata pentru infractiunea de omor deosebit de grav si talharie apare o semnatura indescifrabila la rubrica aparator;
4. rechizitoriul nu a fost confirmat de prim-procuror, iar instanta trebuie sa se conformeze deciziei nr. 9/18.02.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite;
5. inculpatul D.E. nu a fost audiat in fata instantei de apel, desi era obligatoriu conform articolului 378 aliniatul 11 Cod de procedura penala;
6. instanta de fond si apel nu au dispus efectuarea in cauza a unui referat de evaluare, referat cerut de Inalta Curte de Casatie si Justitie si atasat la dosar (fila 61 dosar ICCJ).
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Satu Mare la 19.07.2010 sub nr. 6737/83/2010.
Instanta de fond, la cel de-al doilea termen de judecata (12.10.2010) a pronuntat hotararea atacata in prezenta cauza, respectiv in temeiul prevederilor articolului 332 Cod de procedura penala a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare.
Instanta de fond a aratat in motivarea hotararii atacate ca rechizitoriul a fost confirmat la data de 01.10.2010 de catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, dupa care a pus in discutia partilor incidenta dispozitiilor articolului 332 Cod de procedura penala, intrucat urmarire penala s-a efectuat cu incalcarea legii, fiind nesocotite prevederile articolului 117 aliniatele 1,2 Cod de procedura penala si articolului 250 Cod de procedura penala, ceea ce atrage nulitatea absoluta a urmaririi penale, potrivit articolului 197 aliniatul 2 Cod de procedura penala (cat priveste asistenta inculpatului), respectiv nulitatea relativa, prevazuta de articolul 197 aliniatul 4 Cod de procedura penala (cat priveste efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice).
Instanta de fond a nesocotit prevederile articolului 38518 aliniatul 1 Cod de procedura penala.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a casat hotararile instantei de fond si apel, iar in temeiul articolului 38518 aliniatul 1 Cod de procedura penala a dat indicatii instantei de rejudecare in ceea ce priveste modul in care trebuie solutionata cauza. Aceste indicatii sunt obligatorii, in masura in care situatia ramane cea avuta in vedere la solutionarea recursului.
In speta, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a aratat in considerentele hotararii care sunt motivele ce duc la casarea hotararii atacate, indicand 6 cauze pentru care se impune rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, iar Tribunalul Satu Mare trebuia sa se conformeze hotararii instantei de recurs si sa continue cercetarea judecatoreasca in cauza (prin decizia de casare s-au mentinut actele procedurale indeplinite pana la 02.09.2008 de catre Tribunalul Satu Mare) in lumina indicatiilor primite. Probele ce urmeaza a fi administrate la instanta de fond nu pot fi altele, decat cele aratate prin decizia de casare. Doar in situatia in care din probele administrate rezulta o alta stare de fapt sau incadrarea juridica, instanta de rejudecare trebuie sa solutioneze cauza potrivit acestor probe, nemaioperand indicatia obligatorie, deoarece situatia de fapt nu mai este cea avuta in vedere la momentul la care s-a solutionat recursul de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Obligativitatea indicatiilor instantei de recurs decurge din principiul ierarhizarii instantelor in cadrul cailor de atac de reformare, care face ca instanta superioara sa poata reforma si schimba solutia data de prima instanta si/sau de apel.
Indicatiile instantei de control judiciar, date instantei de fond, privind chestiunile de drept (ce rezida in refacerea unor acte procesuale sau procedurale, de pilda, punctul 1 din decizia nr. 363/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala), trebuie aduse la indeplinire. Atata timp cat instanta de fond nu a administrat noi probe, astfel ca nu este posibila schimbarea situatiei de fapt la acest moment, Tribunalul Satu Mare nu poate refuza aducerea la indeplinire a indicatiilor date de instanta de recurs.
Din considerentele deciziei de casare, curtea constata ca Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond si pentru chestiuni de fapt, indicand probe ce trebuie administrate (a se vedea punctele 2, 5 din decizia penala nr. 3638/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala). Indicatiile privind administrarea probelor sunt obligatorii, instanta de fond avand datoria de a reaudia inculpatul, de a expertiza pata de sange de pe imbracamintea inculpatului, de a efectua o noua expertiza medico-legala psihiatrica cu respectarea dispozitiilor legale in materie, etc. Daca instanta de fond va constat ca unele probe indicate nu mai pot fi efectuate, exercitandu-si rolul activ va administra alte probe, in vederea lamuriri acelorasi fapte si imprejurari.
Instanta de fond a incalcat prevederile articolului 38519 Cod de procedura penala.
Cat priveste limitele rejudecarii este de reliefat ca, fata de temeiurile de casare invocate in considerentele hotararii instantei de recurs (articolul 3859 punctele 8, 10 Cod de procedura penala), instanta de fond trebuie sa procedeze la judecarea cauzei tinand seama de motivele de casare,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a marcat momentul din care trebuie sa se reia judecata la instanta de fond, cu respectarea intocmai a prevederilor articolului 38517 combinat cu articolul 383 aliniatul 3 Cod de procedura penala, invocand in dispozitivul deciziei ca ultimul act de procedura ramas valabil da la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul este cel intocmit la 02.09.2008.
Prin urmare, probele administrate pana la 02.09.2008 de catre instanta de fond isi mentin valabilitatea, urmand sa se desfasoare o cercetare judecatoreasca pentru probele indicate de instanta de recurs, eventual si alte probe a caror necesitate ar rezulta din cercetare, dupa care se desfasoara dezbaterile judiciare.
Instanta de fond nu are dreptul sa cenzureze regularitatea investirii sale prin decizii de casare, cum gresit a procedat, in cauza dedusa judecatii.
In consecinta, avand in vedere ca instanta de fond nu s-a conformat deciziei de casare, desesizandu-se si trimitand dosarul cauzei la parchet, conform articolului 332 Cod de procedura penala, facand abstractie de limitele care decurg din temeiurile care au atras casarea hotararii, curtea de apel va admite recursul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Satu Mare, va casa in totalitate hotararea atacata si va trimite dosarul instantei de fond - Tribunalul Satu Mare, pentru continuarea cercetarii judecatoresti, cu respectarea intocmai a indicatiilor deciziei nr. 363/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.