Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. SUSPENDARE EXECUTARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. CONDITII.
- art.14 si 15 din Legea 554/2004;
-art.215 AL.2 Cod procedura fiscala.
In conformitate cu prevederile art.14 si 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ " In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii in contencios administrativ, avand ca obiect anularea actului administrativ".
Potrivit art.2 lit."g"din legea contenciosului, "prin paguba iminenta" se intelege prejudiciul material viitor, dar previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public, iar art.2 lit."f" din aceeasi lege defineste notiunea de "cazuri bine justificate" in sensul unor imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Instanta de fond a retinut corect ca, in speta sunt indeplinite cerintele art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, referitoare la cazul bine justificat si la paguba iminenta, in conditiile in care reclamantul intimat contesta Decizia de Impunere nr.93734 din 29 decembrie 2009, Raportul de Inspectie Fiscala nr.9373 din 29 decembrie 2009 si Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr.93736 din 29 noiembrie 2009, invocand faptul ca nu are calitatea de comerciant, iar astfel activitatile efectuate de el, nu intra in sfera activitatilor economice, potrivit art.127 alin.2 din Codul fiscal si ca neefectuand activitati economice, nu poate fi considerata persoana impozabila in sfera de TVA, potrivit art.127 alin.1 din Codul fiscal.
De asemenea, s-a contestat si teoria organului fiscal potrivit careia vanzarea - cumpararea de imobile se circumscrie exploatarii de bunuri corporale sau necorporale, realizate in scopul obtinerii de venituri incluse de art.127 alin.2 teza II din Codul fiscal, in sfera activitatilor economice.
Toate aceste criterii creeaza, in opinia instantei, o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura actele administrativ contestate, in sensul cerut de art.2 lit."f" din legea nr.554/2004.
Pe de alta parte, avand in vedere valoarea obligatiilor de plata stabilite in sarcina reclamantului (89.528 lei TVA + majorari de intarziere de 53.164 lei), precum si faptul ca asupra unor bunuri din averea personala a acestuia, s-a instituit deja sechestru asigurator, prejudiciul material viitor si previzibil suferit de reclamant, este evident.
Prin sentinta nr.481 din 19 mai 2010, Tribunalul Bihor a admis cererea formulata de reclamantul G.V.C., impotriva paratei Agentia Nationala de Administrare Fiscala - D.G.F.P. si in consecinta, s-a dispus suspendarea executarii raportului de inspectie fiscala nr. 9373/29.12.2009, a deciziei de impunere nr. 93734/29.12.2009 si a dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 93736/29.12.2009, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a fondului litigiului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, reclamantul a demarat procedura administrativa formuland contestatie impotriva actelor administrativ fiscale contestate si, in urma respingerii contestatiei prin decizia nr. 37/11.03.2010 s-a adresat instantei de judecata cu cerere in anularea actelor si separat cu cerere de suspendare a executarii acestora. S-a constatat ca a facut dovada achitarii cautiunii fixate in sarcina sa conform dovezii aflate la fila 43 din dosar.
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, poate dispune suspendarea executarii actului administrativ atacat, daca se face dovada ca reclamantul a declansat procedura prealabila.
Potrivit art.15 din lege, in situatia in care reclamantul a sesizat instanta de judecata cu cererea in anularea actului, suspendarea executarii acestuia se poate dispune in cazul indeplinirii cerintelor prevazute de art.14 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
Din analiza sumara a inscrisurilor depuse, instanta a constatat ca reclamantul in calitate de persoana fizica a incheiat o serie de contracte de vanzare-cumparare avand ca obiect imobile, in perioada 01.11.2004 - 30.06.2009, iar la data controlului, respectiv 29.12.2009 au fost calificate de catre organul de control ca fiind tranzactii economice cu caracter de continuitate pentru care s-a depasit plafonul de 200.000 lei in anul 2005, imprejurare fata de care s-a emis avizul de inspectie fiscala nr. 80497/26.10.2009 sub aspectul TVA.
Obligatiile au fost stabilite in sarcina contribuabilului retinandu-se ca acesta avea obligatia de a se inregistra ca platitor de TVA.
Reclamantul a contestat aceasta obligatie dupa cum infirma calitatea de comerciant, de activitate comerciala si cu caracter de continuitate a tranzactiilor efectuate.
Instanta a retinut ca exista un dubiu cu privire la aceste imprejurari, pornind de la calitatea reclamantului, natura tranzactiilor si situatia terenurilor prin prisma prevederilor art.141 alin.2 lit." f" Cod fiscal, dubiu ce se rasfrange si asupra legalitatii actelor administrativ fiscale si a carui clarificare poate fi facuta numai prin analiza pe fond a sustinerilor partilor.
Totodata s-a mai retinut si ca punerea in executare a actelor fiscale in acest context este de natura a atrage consecinte extrem de grave asupra patrimoniului reclamantului.
Prin urmare, pentru aceste considerente, in temeiul art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanta a admis cererea si a dispus suspendarea executarii actelor administrativ - fiscale, luand act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs parata Directia Generala a Finantelor Publice, solicitand instantei admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arata, in fapt ca, prin Sentinta 481/CA/22.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bihor a fost admisa cererea de suspendare formulata de reclamant si s-a dispus suspendarea executarii Decizii impunere nr.93734/ 29.12.2009, a raportului de inspectiei fiscala 9373/29.12.2009 si a dispozitiei privind masurile stabilite de organele inspectie fiscala nr.93736/ 29.12.2009 pana la solutionarea irevocabila a actiunii in anularea actelor administrativ - fiscale atacate.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004" In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente,(_), persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral, pana la pronuntarea instantei de fond". insa, legiuitorul conditioneaza posibilitatea admiterii cererii de suspendare de indeplinirea cumulativa a celor doua conditii prevazute expres de dispozitiile invocate anterior.
Din actele existente la dosar nu rezulta indeplinirea celor doua conditii imperativ prevazute de lege. Cu privire la prima conditie, nici instanta de fond nu mentioneaza ca aceasta ar fi in mod concret indeplinita, retinand doar ca" aparent, problemele ridicate de reclamanta, in sustinerea cererii, necesita o verificare aprofundata, care va fi realizata cu ocazia judecarii pe fond a cererii. Nici cu privire la cea de-a doua conditie, retinerile instantei de fond, nu sunt mai clare.
Reclamantul nu a depus nici un inscris doveditor in sustinerea cererii de suspendare, limitandu-se la a face afirmatii cu caracter general in sensul ca o eventuala executare silita ar fi de natura sa-i cauzeze inconveniente majore in derularea activitatii, afirmatii lipsite de relevanta, intrucat este de principiu faptul ca actele administrative se bucura de prezumtia de legalitate fiind emise in baza si pentru executarea in concret a legii, sens in care s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr.73/2004.
Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in baza prevederilor art.304/1 Cod procedura civila, instanta apreciaza recursul declarat de recurenta DGFP, ca fiind nefondat.
In conformitate cu prevederile art.14 si 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ " In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii in contencios administrativ, avand ca obiect anularea actului administrativ".
Potrivit art.2 lit."g"din legea contenciosului, "prin paguba iminenta" se intelege prejudiciul material viitor, dar previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public, iar art.2 lit."f" din aceeasi lege defineste notiunea de "cazuri bine justificate" in sensul unor imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Instanta de fond a retinut corect ca, in speta sunt indeplinite cerintele art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, referitoare la cazul bine justificat si la paguba iminenta, in conditiile in care reclamantul intimat contesta Decizia de Impunere nr.93734 din 29 decembrie 2009, Raportul de Inspectie Fiscala nr.9373 din 29 decembrie 2009 si Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr.93736 din 29 noiembrie 2009, invocand faptul ca nu are calitatea de comerciant, iar astfel activitatile efectuate de el, nu intra in sfera activitatilor economice, potrivit art.127 alin.2 din Codul fiscal si ca neefectuand activitati economice, nu poate fi considerata persoana impozabila in sfera de TVA, potrivit art.127 alin.1 din Codul fiscal.
De asemenea, s-a contestat si teoria organului fiscal potrivit careia vanzarea - cumpararea de imobile se circumscrie exploatarii de bunuri corporale sau necorporale, realizate in scopul obtinerii de venituri incluse de art.127 alin.2 teza II din Codul fiscal, in sfera activitatilor economice.
Toate aceste criterii au creat o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura actele administrativ contestate, in sensul cerut de art.2 lit."f" din legea nr.554/2004.
Pe de alta parte, avand in vedere valoarea obligatiilor de plata stabilite in sarcina reclamantului (89.528 lei TVA + majorari de intarziere de 53.164 lei), precum si faptul ca asupra unor bunuri din averea personala a acestuia, s-a instituit deja sechestru asigurator( decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr.93593 din 23 decembrie 2009), prejudiciul material viitor si previzibil suferit de reclamant, este evident.
In consecinta, in baza considerentelor expuse, in temeiul prevederilor art.312 Cod procedura civila raportat la prevederile art.14 si 15 din Legea nr.554/2004 si art.215 alin.2 din Codul de procedura fiscala, instanta a respins ca nefondat recursul.
(Decizia nr.1031/CA/25.11.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).