Legea 10/2001

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.2080 din 29.04.2014 reclamanta U.L.A. a formulat contestatie impotriva Dispozitiei de restituire nr.495/27.02.2014 solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu U.A.T. municipiul Bacau sa fie modificata aceasta dispozitie in sensul de a i se restitui in natura terenul situat in Bacau, in cota de 1/1 precum si restituirea in echivalent banesc la pretul de circulatie si reactualizat in raport de momentul platii a imobilului casa.
In motivarea actiunii sale a aratat reclamanta ca prin Dispozitia nr.495/27.02.2014 i s-au acordat despagubiri in cota de 10/12 dintr-un imobil teren si casa situat in Bacau, desi reclamanta este singura mostenitoare a defunctei P.E. de la care a fost confiscat imobilul in integralitatea sa si nu in cota de 10/12, reclamanta fiind singura persoana care a solicitat restituirea bunului in litigiu.
A aratat, de asemenea, reclamanta ca terenul in litigiu este liber de constructii si poate fi restituit in natura, astfel cum s-a si procedat, de altfel, in cazul unui teren invecinat, in dosarul nr.7803/2003 al Tribunalului Bacau.
Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001 iar in dovedirea sustinerilor sale reclamanta a depus la dosar inscrisuri (filele 6-9), solicitand si administrarea probei cu interogatoriul paratei.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru in temeiul art.50 din Legea nr.10/2001.
Formuland intampinare prin reprezentantul sau legal U.A.T. Bacau a solicitat respingerea actiunii formulate, invocand puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.2075/2012 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr.215/110/2010, prin care instanta a stabilit ca reclamantei i se cuvin despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a acestora pentru cota de 10/12 din terenul in suprafata de 360 mp, si 10/12 din constructiile demolate in suprafata de 163,12 mp (56,06 casa de caramida acoperita cu tabla, 80,94 mp magazie din paianta acoperita cu tabla si 25 mp magazie din scandura fara acoperis) din Bacau.
In sustinerea intampinarii au fost depuse la dosar inscrisuri (filele 21-163).
Examinand actele dosarului in solutionarea cu precadere a exceptiei invocate, potrivit art.248 alin.(1) Cpc, tribunalul retine urmatoarele:
Pronuntand sentinta civila nr.2075/21.09.2012 in dosarul nr.215/110/2010 Tribunalul Bacau a admis in parte actiunea promovata de reclamanta U.L.A. si a obligat Primaria municipiului Bacau sa emita dispozitie cu propunere de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru 10/12 din imobilul constructie demolat in suprafata de 163,12 mp (56,06 mp casa caramida, 93 mp magazii si 25 mp magazie din scanduri).
Sentinta pronuntata de Tribunalul Bacau a fost modificata in parte de Curtea de Apel Bacau prin decizia civila nr.879/29.05.2013 in sensul ca imobilele pentru care se cuvin despagubiri reclamantei consta in 10/12 din terenul in suprafata de 360 mp (in loc de 523,12 mp), 10/12 din constructiile demolate in suprafata de 163,12 mp (56,06 mp suprafata locuibila constand in casa din caramida acoperita cu tabla, 80,94 mp magazie din paianta acoperita cu tabla si 25 mp magazie din scandura fara acoperis).
Urmare a hotararilor pronuntate in dosarul nr.215/110/2010 Primaria Municipiului Bacau a emis Dispozitia nr.495/27.02.2014 privind acordarea de despagubiri catre reclamanta pentru cota de 10/12 dintr-un imobil teren si casa situate in Bacau .
Aceasta dispozitie este contestata de reclamanta in litigiul pendinte sub doua aspecte: acela al cotei care i se cuvine precum si al modalitatii de restituire, reclamanta pretinzand restituirea in natura si nu prin echivalent a intregului imobil, in cota de 1/1, cu motivarea ca este singura mostenitoare a autoarei sale, P.E., de la care a fost confiscat imobilul, fara a inova imprejurari noi, neavute in vedere de instanta la momentul solutionarii actiunii ce a format obiectul dosarului nr.215/110/2010.
Asupra acestor doua aspecte, insa, instantele de judecata s-au pronuntat, stabilind cu putere de lucru judecat ca reclamanta este indreptatita sa primeasca despagubiri pentru o cota de 10/12 din imobilul in litigiu, iar cele statuate de instanta nu pot fi infirmate prin pronuntarea unei noi hotarari judecatoresti chiar daca in cauza pendinte obiectul actiunii il constituie o noua dispozitie, respectiv Dispozitia nr.495/27.02.2014.
Potrivit art.430 alin.(2) Cpc autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.
Astfel cum a aratat si Inalta Curte de casatie si Justitie in decizia nr.995/4.02.2009 pronuntata de Sectia civila si de proprietate intelectuala efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior fara posibilitatea de a mai fi contrazis, aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei venind sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.
In consecinta, cum instanta de judecata a stabilit cu putere de lucru judecat faptul ca numitei E.P., autoarea reclamantei, ii revenea o cota de 10/12 din imobilul situat in Bacau, restul de 2/12 revenindu-i numitului C.C., imobil are nu poate fi restituit in natura, fata de dispozitiile art.10 alin.(2= teza finala din Legea nr.10/2001, terenul fiind traversat de doua retele electrice, o retea telefonica subterana, o retea termica secundara subterana si un bransament la reteaua de gaze, amenajari si curari de utilitate publica, actiunea reclamantei urmeaza a fi respinsa.