SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. ANULARE HOTARARE ARBITRALA.
- art.261 pct.5 Cod procedura civila;
- art.304 pct.7, 312 al.5 Cod procedura civila;
- art.366 al.1 Cod procedura civila.
Ca urmare a admiterii actiunii in anularea hotararii arbitrale instanta are posibilitatea de a se pronunta asupra fondului cauzei prin aceeasi hotarare odata cu anularea hotararii arbitrale ori daca este necesara administrarea de probe, sa fixeze un termen de judecata ulterior pentru pronuntare asupra fondului, caz in care hotararea de anulare ar putea fi atacata doar odata cu hotararea asupra fondului; in situatia in care se opteaza pentru prima varianta instanta are obligatia sa motiveze solutia data asupra fondului cauzei, in caz contrar hotararea pronuntata nu respecta cerintele prev.la art.261 pct.5 Cod procedura civila si art.6 paragraf 1 din CEDO.
Prin sentinta nr.736/COM/05.11.2009, Tribunalul Bihor a admis cererea in anulare formulata de reclamanta S.C. G.S.P.S.R.L. in contradictoriu cu parata S.C. A.S.R.L., a dispus desfiintarea Hotararii arbitrale nr.5 pronuntata la data de 16.04.2008 de Camera de Comert si Industrie Bihor - Tribunalul Arbitral, in Dosar nr. 3/2006 si rejudecarea in fond a cauzei, in sensul ca a admis cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta reconventionala (reclamanta din prezenta cauza) S.C. G.S.P.S.R.L. in contradictoriu cu reclamanta-parata reconventionala S.C. A.P.S.R.L. (parata din prezentul proces).
A obligat parata (reclamanta-parata reconventionala) S.C. A.S.R.L. la plata sumei de 2887,99 EUR cu titlu de consum nejustificat, echivalent in lei la data platii.
A admis in parte actiunea reclamantei-parate reconventionale S.C.A. S.R.L. (parata din prezentul proces), in contradictoriu cu parata-reclamanta reconventionala (reclamanta din prezenta cauza) S.C.G.S.P.S.R.L., a obligat parata-reclamanta reconventionala (reclamanta din prezenta cauza) S.C. G.S.P.S.R.L. la plata sumei de 10.099,53 lei reprezentand contravaloarea pentru manopera si la 12,3 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin Hotararea nr.5 pronuntata la data de 16.04.2008 de Camera de Comert si Industrie Bihor - Tribunalul Arbitral, in Dosar nr. 3/2006, a fost admisa in intregime actiunea reclamantei-parate reconventionale S.C. A.P.S.R.L., fiind obligata reclamanta din prezentul proces, S.C.G.S.P. S.R.L., la plata sumei de 13.621,33 lei in favoarea acesteia; a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta reconventionala S.C. G.S.P. S.R.L., fiind obligata reclamanta-parata reconventionala S.C. A.P.S.R.L. la plata sumei de 2.482,84 EURO la cursul B.N.R. din data introducerii cererii; s-au respins restul pretentiilor; cu compensarea cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie Tribunalul Arbitral a retinut in fapt ca, in baza contractului de colaborare senat la data de 03.05.2005, partile s-au inteles sa colaboreze in sensul confectionarii din materiale puse la dispozitie de catre parata-reclamanta reconventionala, a unor produse de catre reclamanta-parata reconventionala, iar pentru aceste prestatii s-au emis mai multe facturi conform adresei nr. 58 din 02.12.2005.
Avand in vedere cererea reconventionala formulata de catre parata, la solicitarea paratei-reclamante reconventionale, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice prin incheierea din 03.10.2006.
Pe baza raportului de expertiza, precum si a precizarilor facute in fata Tribunalului Arbitral in sedinta din 19.03.2008, instanta arbitrala a considerat intemeiata in parte actiunea reconventionala, si anume pentru depasirea consumurilor de piele, restul pretentiilor fiind nedovedite.
Referitor la primul motiv de admisibilitate a cererii de desfiintare a hotararii arbitrale, prevazut de art. 364 Cod proc. civila, respectiv acela ca f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut, instanta retine ca, in speta, obiectul pretentiilor reclamantei S.C. A.P. S.R.L. in cadrul dosarului de arbitraj il constituie suma de 13.621,33 RON reprezentand prestatiile efectuate in baza contractului de colaborare nr. 27 din 03.05.2005, iar in cuprinsul hotararii arbitrale nu s-a specificat daca aceasta suma reprezinta contravaloarea livrarii de produse sau contraval. manoperei pentru produsele, in conditiile in care, prin acceptarea la plata de catre beneficiar (parata-reclamanta reconventionala din dosarul tribunalului arbitral), a facturilor reprezentand contravaloarea de ace, lipici, cutite, reclamanta a urmarit sa fie recunoscuta in calitate de vanzator al produselor finite, iar nu ca simplu prestator de servicii, cu consecinta majorarii artificiale, in afara contractului, a valorii pretentiilor.
De asemenea, tribunalul arbitral nu s-a pronuntat asupra compensarii judiciare a obligatiilor reciproce pana la concurenta sumei mai mici.
Referitor la compensarea totala a cheltuielilor arbitrale, din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 359 alin. (1) si (2) C. proc. civ. si a art 359 ind. 6 C. pr. civ., a rezultat concluzia ca, cheltuielile privind organizarea si desfasurarea arbitrajului se suporta potrivit intelegerii dintre parti numai in arbitrajul ad-hoc, de vreme ce in arbitrajul institutionalizat aceste cheltuieli se stabilesc si se platesc conform regulamentului institutiei permanente.
In lipsa unei intelegeri a partilor, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral daca cererea de arbitrare este admisa in totalitate, sau proportional cu ceea ce s-a acordat, daca cererea este admisa in parte (art. 359 alin. (2) Cod pr. civ.)
La cererea oricareia dintre parti, instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342 c. pr. civ., care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta, va examina temeinicia masurilor dispuse de tribunalul arbitral si va stabili cuantumul onorariilor arbitrilor si al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum si modalitatile de consemnare avansare sau de plata (art. 359 ind. 3 C. pr. civ.).
In consecinta, acest motiv de admisibilitate a cererii in anulare a hotararii arbitrale nu putea fi retinut in cauza.
Motivul prevazut la lit. f) presupune ca tribunalul arbitral s-a pronuntat ultra, minus sau plus petita, ignorand unele din capetele cererii reclamantului sau savarsind un exces fata de limitele cererii sau fata de puterile conferite arbitrului de catre parti. Rezulta ca in arbitraj, plus petita si minus petita se raporteaza atat la obiectul cererii reclamantului - ca si in caile de atac judiciare - cat si, in pus, la puterile conferite arbitrului de catre parti. Niciuna din ipotezele evocate de lit. f) nu poate da instantei judecatoresti care efectueaza controlul asupra hotararii arbitrale pe cale actiunii in anulare dreptul sa abordeze din nou fondul litigiului.
Motivul de admisibilitate prevazut de art. 364 lit. g) Cod proc. civ., respectiv cel potrivit caruia hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, nu este semnata de arbitri, rezida in faptul ca hotararea arbitrala examinata nu cuprinde in mod explicit in considerente motivele pentru care pretentiile reclamantei au fost admise in intregime, iar in ceea ce priveste pretentiile din actiunea reconventionala, s-a luat in calcul consumul nejustificat de piele calitatea a II-a, exclusiv pe baza obiectivelor expertizei tehnice depuse de S.C. A.P. S.R.L., desi conform concluziilor raportului de expertiza din 31.08.2007 a rezultat ca valoarea totala a cantitatii de piele consumate in plus era de 3503 EUR., fata de 2.482,84 EUR, cat a acordat tribunalul arbitral avand drept criteriu o calitate a materiei prime (piele) puse la dispozitie de catre parata-reclamanta reconventionala S.C. G.S.P.S.R.L., inferioara, desi intreg materialul probator releva faptul ca pieile sunt considerate de calitatea I, cu aria utilizabila de 95%, la care s-a adaugat 5% pierderi rezultate in timpul operatiei de croit.
Astfel, la dosarul cauzei s-au depus in traducere legalizata, Certificatele de calitate nr. 66789 din 08.02.2005 emis de Tabacaria T.S. S.R.L. nr. 349-56 din 25.02.205 emis de Tabacaria D. FG92 SpA, care atesta, in conformitate cu legile care prevad propria responsabilitate in privinta calitatii produselor livrate, ca articolele utilizate pentru productia posetelor/gentilor Max Mara art. 1800-1805 si 1812 au fost livrate - in totalitatea acestora - la un nivel calitativ de clasa I de calitate.
Cu privire la motivul de admisibilitate a actiunii in anulare prevazut de art. 364 lit. i) Cod proc. civ. - hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.", sub aspectul conditiilor de legalitate, s-a remarcat faptul ca incheierile premergatoare din data de 6 iunie 2006, respectiv 16 ianuarie 2008, nu sunt semnate de catre supraarbitrul R.I., incheierile din data de 30 ianuarie 2008, respectiv 13 februarie 2008, nu sunt semnate de dl.arbitru H.S., incheierile din data de 12 septembrie 2006 si 3 octombrie 2006 sunt semnate de catre dl. supraarbitru R.I., desi in partea introductiva a incheierilor se specifica faptul ca acesta nu este prezent, lipseste din motive obiective, o situatie similara vizand incheierile din 31 octombrie 2006, respectiv 20 noiembrie 2006, in care se face referire la absenta d-lui arbitru H.S.din motive obiective, desi incheierile sunt semnate de catre acesta.
Ori, in conformitate cu prevederile imperative ale art. 361 lit. g) C. pr. civ,, "Hotararea arbitrala se redacteaza in scris si trebuie sa cuprinda: (_) semnaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 360 ind. 2." (cazul opiniei separate, cand tribunalul arbitral este compus dintr-un numar impar de arbitri, hotararea fiind luata cu majoritate de voturi). Ca atare, si lipsa celorlalte elemente care nu sunt mentionate in art. 364 lit. g) Cod pr. civ. atrag nulitatea hotararii arbitrale, dar pentru motivul prevazut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Fata de considerentele anterior expuse, in temeiul art. 364 lit. f, g, i raportat la art. 366 alin. 1 Cod procedura civila, instanta a admis cererea in anularea hotararii arbitrale, dispunand desfiintarea Incheierii din data de 3 octombrie 2006 pronuntate in Dosarul nr. 2/2006 al Tribunalului Arbitral de pe langa Camera de Comert si Industrie Bihor si a admis exceptia de prematuritate a actiunii invocata de parata S.C. L. P.S.R.L.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal a formulat recurs recurenta S.C. A.P. S.R.L., solicitand desfiintarea in parte a sentintei, in sensul respingerii cererii reconventionale formulate de parata reclamanta reconventionala S.C. G.S.P.S.R.L.
In motivarea recursului, recurenta a invederat instantei ca parata reclamanta reconventionala SC G.S. P.SRL putea sa solicite obligarea la returnarea cantitatii de materie prima a carui proprietara este si nicidecum la plata contravalorii acesteia. De asemenea, a mai precizat ca obligandu-i la achitarea contravalorii marfii, instanta de fond s-a substituit vointei reale a partilor in sensul in care a nesocotit in mod grav regimul juridic specific al contractului de lohn, obligandu-i sa cumpere o marfa fara ca societatea recurenta sa fi avut intentia de a o cumpara. A mai aratat ca intre parti raporturile comerciale sunt guvernate de un contract lohn si nicidecum de un contract de vanzare cumparare.
Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In sedinta publica din data de 01.04.2010, instanta de recurs, in baza rolului sau activ si in temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, a invocat din oficiu motivul de ordine publica prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, respectiv sentinta instantei de fond nu este motivata si cuprinde motive straine de natura pricinii.
Examinand sentinta recurata din perspectiva acestui motiv de ordine publica, instanta a retinut ca Tribunalul Bihor a fost sesizat cu o actiune in anularea hotararii arbitrale nr. 5/16.04.2008 data de Tribunalul Arbitral din cadrul Camerei de Comert si Industrie Bihor in dosarul nr. 3/2006, actiunea fiind exercitata de catre parata S.C. G. S.P.S.R.L.
Potrivit prevederilor art. 366 alin. 1 Cod procedura civila, instanta de judecata avea posibilitatea ca, admitand actiunea in anulare, sa dea o hotarare prin care sa anuleze hotararea arbitrala, iar daca litigiul este in stare de judecata, sa se pronunte prin aceeasi hotarare si asupra fondului, sau, daca era necesara administrarea de probe, sa fixeze un termen de judecata ulterior pentru a se pronunta asupra fondului cauzei, caz in care hotararea de anulare a hotararii arbitrale ar putea fi atacata doar o data cu hotararea asupra fondului.
In speta, prin sentinta comerciala nr.736/COM/05.11.2009, instanta a anulat hotararea arbitrala, solutionand si fondul prin aceeasi hotarare.
Cu toate acestea, instanta a motivat doar admisibilitatea si temeinicia actiunii in anulare din perspectiva incidentei motivelor prevazute de art. 364 lit. f), g) si i) Cod procedura civila, fara a motiva deloc solutia de admitere in parte a actiunii principale si de admitere in totalitate a actiunii reconventionale.
Mai mult decat atat, in ultimul aliniat al considerentelor sentintei, instanta face referire la imprejurari straine de prezenta cauza, aratand ca "va admite exceptia de prematuritate a actiunii invocate de parata S.C. L.P. S.R.L.". Or, aceasta persoana juridica nu apare ca si parte in prezentul litigiu, iar in dispozitivul sentintei nu se face referire la solutia de admitere a vreunei exceptii de prematuritate.
Prin urmare, este evident ca instanta de fond nu a motivat deloc solutia pronuntata pe fondul litigiului, consecutiv anularii hotararii arbitrale, iar la alin. final din considerente a facut referire la o persoana juridica care nu apare ca fiind parte in cauza.
Or, procedand astfel, instanta a incalcat obligatia stabilita prin art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, in conformitate cu care hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Obligatia de a motiva hotararea este prevazuta, printre altele, si pentru exercitarea controlului judecatoresc in caile de atac. In speta, nemotivarea hotararii in privinta solutiei pronuntate pe fondul litigiului, impiedica exercitarea controlului judiciar, punand instanta de recurs in imposibilitate de a putea analiza justetea solutiei adoptate in intregul sau.
Intrucat legalitatea si temeinicia hotararii atacate se analizeaza in functie de motivele de fapt si de drept retinute de instanta de fond la adoptarea solutiei, motive care trebuie sa fie concordante cu actele aflate la dosar si cu celelalte probe administrate, in lipsa indicarii unor asemenea motive, instanta de recurs nu poate verifica legalitatea si temeinicia solutiei primei instante in privinta fondului litigiului.
O astfel de sentinta nu respecta nici exigentele art. 6 paragraful 1 din CEDO, intrucat conform jurisprudentei Curtii, formulata in aplicarea normei aratate mai sus, notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna sa fi examinat totusi, in mod real, problemele esentiale care i-au fost supuse (Hotararea Helle contra Finlanda din 19.12.1997). De asemenea, in Cauza Albina contra Romaniei, CEDO a apreciat ca art. 6 paragraful 1 a fost incalcat cata vreme hotararea instantei interne nu a fost suficient motivata si astfel cererea reclamantului, solutionata prin hotarare, nu a fost examinata in mod echitabil.
In aceasta imprejurare, nemotivarea hotararii pe fond echivaleaza cu necercetarea fondului litigiului, considerent in baza caruia Curtea, facand aplicarea art. 312 alin. 5, rap. la art. 304 pct. 7, a admis recursul si a casat sentinta atacata doar in partea privitoare la solutionarea cauzei pe fond, respectiv la solutia pronuntata asupra actiunii principale si a celei reconventionale, cu pastrarea solutiei de anulare a hotararii arbitrale, care a intrat in puterea de lucru judecat, cata vreme nu a fost recurata aceasta parte a hotararii. Prin urmare, pentru a se asigura o judecata unitara, s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bihor, care urmeaza a se pronunta atat asupra actiunii principale si a celei reconventionale.
(Decizia nr.307/C/1.04.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).