MATERIE-
LEGEA NR. 10/2001.
Imobil preluat de Statul Roman in baza Decretului nr. 92/1950. Dispozitie de restituire in natura in favoarea mostenitorilor fostului proprietar.
Actiune promovata de catre chiriasi avand ca obiect anularea dispozitiei emisa de catre Primar.
Dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicata si modificata, statueaza ca, "De regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura", iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din acelasi act normativ, in sensul legii, prin imobile preluate in mod abuziv, se intelege, printre altele si imobilele nationalizate prin decretul nr. 92/1950.
Potrivit textelor de lege evocate, coroborate si cu imprejurarea ca imobilele din litigiu sunt libere in intelesul legii de retrocedare, nefiind instrainate cu titlu valabil unor terti, dispozitia de restituire in natura, apare ca legala si temeinica. (Decizia civila nr.819/A/ 28.04.2009;
Dosar nr. 26/271/2007 a Curtii de Apel Oradea)
Prin sentinta civila nr. 7138 din 28 noiembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea s-a respins cererea formulata de reclamantii B.V. si B.G. impotriva paratilor Primarul, Primaria, Directia Patrimoniului Imobiliar si B.G., fara cheltuieli de judecata
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut, conform dispozitiei nr. 164 din 21.02.2002, emisa de Primar ca au fost restituite in natura catre parata B.G.apartamentele nr. 2 si 5 (spatiu comercial) din imobilul situat in Oradea, inscrise in CF colectiv nr. 24972 Oradea, respective CF individual nr. 24974 Oradea, nr. top 605/2/II si CF individual nr. 24977 Oradea, nr. top 605/2/V.
Din inscrisurile de carte funciara rezulta ca anterior paratei B.G., numitul B.C. a detinut in proprietate cota de 1/ 2 parte din imobilul inscris in CF 8297 Oradea, cu nr. top 605/2 reprezentand in natura casa si teren.
Aceasta cota a fost preluata de Statul Roman cu titlu de nationalizare, in baza Decret nr. 92/ 1950, iar cealalta cota de 1/ 2 parte a fost preluata tot de catre Statul Roman insa cu titlu de prescriptie de la proprietarii de sub B 5,6,7 R.E., R.M.si L.A.B.
Asadar a conchis judecatoria faptul ca preluarea imobilului situat in Oradea,s-a facut pe cote ideale, configuratia acestuia parter etaj fiind egala ca intindere.
Mai retine instanta ca din anexa la Decretul nr. 92/ 1950, pozitia 269, cota 1/ 2 parte care a apartinut numitului B.C. este echivalenta cu apartamentele 1, 2, 3, 4, 5 - toate avand notata in fata litera P, adica "parter" ceea ce inseamna ca ele erau situate la parterul imobilului.
Cealalta cota de 1/ 2 parte, trecuta in proprietatea Statului Roman cu titlu de prescriptie de la numitii R.E., R.M. si L.A.B, nu mai este identificata sub aspectul numarului de apartamente sau al intinderii, facandu-se doar mentiunea ca este in administrarea IJGCL Bihor din anul 1950.
Astfel, arata instanta ca se deduce ca aceasta parte echivaleaza cu etajul cladirii.
Mai subliniaza apoi judecatoria ca renumerotarile apartamentelor facute dupa nationalizare in fisele locative, mentiunile ulterioare nu pot produce consecinte juridice, ele avand doar valoare de evidenta administrativa, atata timp cat nu se face nici o precizare referitor la diferenta de 1 parte din imobil la data inscrierii dreptului.
Localizarea cotei de 1 parte proprietate la care parata de randul 3 este indreptatita, se face si in cuprinsul referatului care a stat la baza emiterii Hotararii 165/1997 unde se arata ca despagubirile se acorda pentru apartamentele 1, 2 si 3, parter, precum si in referatul care a fundamentat emiterea dispozitiei 164/2002, unde se indica explicit faptul ca apartamentul n.2 parter in mod eronat a figurat administrativ ca nr.1/a, numerotarile fiind actualizate.
Arata in continuare prima instanta ca, concluziile expertizei efectuate in cauza au fost inlaturate intrucat expertul nu a luat in calcul operatiunile administrative efectuate dupa preluare, cu titlu de prescriptie, de catre Statul Roman, in anul 1979 a cotei de 1 parte a proprietarilor de C.F. sub B. 5, 6, 7 cand apartamentele nr. 4 si 5 parter sunt renumerotate ca fiind apartamentul nr.5, iar apartamentul nr.4 figureaza la etaj.
A conchis astfel instanta ca parata B.G. este indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate pentru apartamentele din imobilul identificat anterior care nu au fost instrainate, justificand calitatea de succesor al fostului proprietar de C.F.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantii B.V.si B.G., solicitand admiterea acestuia, schimbarea sentintei civile apelate in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de apel au aratat apelantii ca imobilul a trecut in proprietatea statului nu de la antecesorul intimatei, ci de la alti trei proprietari de C.F. R.E., R.M. si L.A. si prin urmare dispozitia de restituire in natura a acestui spatiu este nelegala.
In continuare apelantii au reiterat starea de fapt expusa in actiunea introductiva, subliniind in esenta ca instrainarea de catre R.E., R.M. si L.A. a cotei de 1 parte din imobil era clar delimitata neputandu-se vorbi de o indiviziune juridica.
Astfel, s-a aratat ca B.C. folosea etajul imobilului cu apartamentul nr. 2 fara sa aiba in folosinta parterul care era in folosinta proprietarilor tabulari R.M. si L.A
Pe cale de consecinta mostenitoarea lui B.C. nu putea sa revendice decat etajul.
Au mai aratat apelantii ca actele aflate la dosarul cauzei si mai ales expertiza topografica efectuata in cauza demonstreaza ca la momentul aparitiei actului de nationalizare in imobilul in litigiu exista o impartire clara a spatiilor locative aflate la etaj si la parter, iar conform inscrierii de C.F. existau 5 apartamente defalcate.
La parter existau 4 apartamente din care doua cu destinatia de locuinta, iar doua cu destinatia atelier de productie.
Au subliniat apelantii ca dupa anul 1948 cand B.C. dobandeste proprietatea asupra cotei de 1 parte si pana in anul 1950, cand a aparut decretul de nationalizare, familia B. ocupa in intregime impreuna cu chiriasii acesteia intreg spatiul de la etaj fara sa ocupe spatiul de la parter.
Totodata au invocat apelantii faptul ca principiul instaurat de legile reparatorii postdecembriste este restituirea in natura a imobilului preluat si nu a cotei de proprietate.
Ca s-a vandut etajul si nu parterul rezulta si din contractul de vanzare cumparare incheiat intre B.C. si B.D. unde se vorbeste de 1 parte din casa de locuit la un etaj.
De asemenea faptul ca, B.C. folosea parterul si nu etajul rezulta si din actele efective de preluare a imobilului intocmite in data de 20.03.1950 unde se vorbeste de "apartamentul nr.2 etaj", aspect confirmat si de fisele de preluare.
Prin intampinare, Primarul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Chiar daca exista o delimitare in fapt, care nu era operata in C.F., delimitare data chiar de structura tehnica si amplasamentul structural al imobilului, fiecare unitate locativa avand utilitatile aferente proprii ale unei locuinte distincte, acest aspecte nu ar avea relevanta intrucat prin Legea 10/2001 se impune cu precadere restituirea imobilelor in natura.
A mai aratat acesta ca prin contractul de vanzare cumparare incheiat in data de 07.06.1948, uzufructul viager asupra cotei intabulate a revenit vaduvei lui B. E. si prin urmare familia lui B.E. nu a folosit niciodata parterul imobilului.
Si intimata B.G. prin intampinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii apelate, cu obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Aceasta a aratat in esenta ca, antecesorul sau a detinut in proprietate apartamentele situate la parterul imobilului si prin urmare dispozitia emisa de Primarul municipiului Oradea prin care i-au fost restituite aceste imobile este temeinica si legala.
Prin decizia civila nr. 334/A din 22 mai 2008 pronuntata de Tribunalul Bihor, in dosar nr.26/271/2007 s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantii B.V. si B.G., ambii din Oradea in contradictoriu cu intimatii Primarul, Primaria, B.G. din Oradea impotriva sentintei civile 7138/28.11.2007 pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a pastrat-o in totalitate.
Au fost obligat apelantul la cheltuieli de judecata in cuantum de 500 RON in favoarea intimatei B.G.
Pentru a pronunta in acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele:
Dupa cum rezulta din evidenta C.F. 8297 imobilul inscris in aceasta coala funciara, avand nr. top 605/2, reprezentand in natura casa si teren a apartinut initial numitilor R.E., R.M., L.A.B.
In anul 1948 cota de 1 parte din imobil este instrainata numitului B.D., care la randui isi instraineaza cota in favoarea antecesorului paratei B.G. si anume numitului B.C.
In anul 1950 cota de 1 parte din imobilul este nationalizata, trecand in proprietatea Statului Roman in baza Decretului 92/1950.
Cealalta cota de 1 parte din imobil a trecut in proprietatea statului cu titlu de prescriptie in anul 1979.
Dupa aparitia Legii 10/2001, parata B.G. in calitate de succesor al fostului proprietar tabular a solicitat restituirea in natura a imobilului preluat de la antecesorul acesteia de catre Statul Roman.
Prin dispozitia nr.164/21.02.2002 emisa de Primarul i s-a restituit acesteia apartamentele nr.2 si 5 situate la parterul imobilului de pe str. Republicii.
Prin cererea dedusa judecatii reclamantii tind sa dovedeasca faptul ca, cota de 1 parte preluata de la antecesorul paratei, reprezenta etajul imobilului si nu parter si prin urmare, au sustinut acestia ca parata nu ar fi indreptatita la restituirea celor doua apartamente situate la parter, dispozitia emisa in favoarea acesteia, fiind astfel lovita de nulitate.
Aceste sustineri ale apelantilor chiar reale de ar fi nu pot conduce la constatarea caracterului nelegal al dispozitiei mai sus mentionata, de vreme ce Legea 10/2001 impune principiul restituirii in natura a imobilelor, iar apartamentele ce i-au fost restituite paratei sunt singurele care au mai ramas libere, cele de la etaj fiind instrainate chiriasilor.
A accepta punctul de vedere sustinut de apelanti, ar insemna ca paratei sa i se acorde despagubiri, pentru partea din imobil preluata, desi o parte din imobil este libera si poate fi restituita in natura si aceasta in conditiile in care antecesorul sau a detinut doar o cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate asupra bunului, nefiind proprietarul exclusiv al apartamentelor situate la etaj cum eronat se sustine.
Prin urmare, din moment ce potrivit principiilor generale care guverneaza proprietatea comuna pe cote parti, fiecare coproprietar este titularul exclusiv asupra unei cote parti ideale, abstracte din dreptul de proprietate asupra bunului, apar ca fiind lipsite de relevanta criticile invocate de apelanti cu privire la amplasamentul imobilelor ce i-au apartinut antecesorului intimatei si care au fost preluate de stat.
Ceea ce intereseaza este stabilirea imprejurarii daca reclamanta are calitatea de persoana indreptatita la restituire si daca imobilul cade sub incidenta Legii 10/2001, aspecte care insa nu comporta nici o discutie.
Nu s-a putut retine astfel nici un motiv de nulitate a dispozitiei contestate, criticile apelantilor au fost inlaturate cu consecinta respingerii apelului ca nefondat in temeiul dispozitiilor aert.296 din Cod procedura civila.
Fiind in culpa procesuala in temeiul dispozitiilor art.274 din Cod procedura civila,apelantii au fost obligati la 500 lei cheltuieli de judecata in apel in favoarea intimatei Buksa Gabriela, reprezentand onorariu avocat.
Impotriva acestei decizii in termen au formulat recurs reclamantii B.V. si G., care au solicitat admiterea acestuia, modificarea hotararilor si admiterea actiunii lor cum a fost formulata.
In motivarea recursului s-a invederat ca solutiile sunt nelegale si netemeinice, fiind date cu gresita aplicare a legii.
In speta, imobilul din litigiu inscris in CF. 8297 Oradea a fost format din 5 apartamente si nu 6 cum gresit s-a retinut, iar acestea au fost preluate de la proprietari din anul preluarii, iar asupra apartamentului 1/A in care locuiesc reclamanti inca din anul 1987, proprietar nu a fost antecesorul paratei care a detinut de fapt etajul imobilului si nu parterul la care este situat apartamentul din litigiu.
Apartamentul din litigiu a fost a proprietarilor tabulari R.E., R.M. si L.A.fata de care parata B.G. nu are calitate de succesor, fiindu-i astfel gresit restituit in temeiul Legii 10/2001.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Analizand hotararile recurate prin prisma motivelor invocate si din oficiu, Curtea constata ca acestea sunt legale si temeinice sub toate aspectele.
Criticile formulate de recurenti sunt nefondate.
In mod corect au retinut instantele ca esential in prezenta cauza este dreptul de proprietate al antecesorului paratei, defunctul B.C., asupra 1 parte din imobilul inscris in CF. 8297 care a fost trecut in proprietatea Statului Roman in temeiul Decretului 92/1950.
Nu a relevanta sustinerile recurentilor privind detinerea de catre autorul paratei doar a etajului imobilului, fata de inscrierea in CF. la care am facut referire mai sus.
Cota ideala detinuta de autorul paratei asupra imobilului din litigiu anterior nationalizarii, o indreptateste pe aceasta in temeiul legilor de retrocedare si a dispozitiilor de drept comun privind regimul juridic al coproprietatii, la restituirea partilor libere din imobil pana la concurenta cotei de 1 parte care i se cuvine a fi retrocedata.
Art. 7 din Legea 10/2001 instituie obligativitatea restituirii in natura catre fostii proprietari, atunci cand acesta este posibila.
In speta, apartamentele 2 si 5 situate la parterul imobilului din litigiu, sunt libere in intelesul legii de retrocedare, nu au fost instrainate cu titlu valabil unor terti, astfel in mod corect s-a dispus prin dispozitia Primarului 164/2002, restituire acestora catre parata B.G., succesoarea defunctului proprietar B.C.
Ca prevaleaza restituirea in natura catre fostii proprietari a imobilelor abuziv confiscate de statul comunist, rezulta si din condamnarile repetate a Romaniei de C.E.D.O. condamnari prin care s-a retinut ca nici dupa trecerea a peste 15 ani de la schimbarea regimului, fostilor proprietari deposedati abuziv de bunurile ce le-au detinut, acestea nu le-au fost restituite ori nu au fost compensati corespunzator pentru lipsirea lor de proprietate. Acest aspect coroborat cu imprejurarea ca Legea 10/2001 prevede ca este obligatorie restituirea in natura cand este posibila si cu faptul ca Fondul Proprietatea destinat despagubirilor fostilor proprietari nu este nici in prezent functional, obliga atat autoritatile administrative cat si instantele sa procedeze la acordarea masurilor reparatorii fostilor proprietari, pentru a nu fi incalcat dreptul de proprietate al acestora consfintit atat de Constitutie cat si de art. 1 Protocolul I din CEDO.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312, cu referire la art. 316 si 296 Cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
In baza art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat recurentul la plata sumei de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.