Anulare act
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante reclamantul DV L a chemat in judecata pe parata BC R B SA, solicitand instantei de judecata , ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea contractului de credit nr. pentru suma de ….. Euro si sa dispuna repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului si pe cale de consecinta si anularea unui posibil contract de cesiune incheiat intre Banca si societate.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca , la data de 29 mai 2007, a incheiat cu parata un contract de credit cu nr., contract incheiat pentru suma de Euro, pentru perioada de 72 luni, cu o dobanda de 10,9% anual. Conform art.4 alin.4.2 din contract, incepand cu luna iunie 2007, a inceput sa efectueze rambursarea ratelor, achitand lunar suma de 150 Euro, chiar daca prin contract valoarea ratei lunare este stabilita la suma de 105,26 Euro lunar.Astfel, la data de 29.04.2010, a achitat paratei suma de 4110 Euro, chiar daca conform contractului ar fi trebuit sa achite anticipat in plus suma de 532 Euro, echivalentul a 5 rate lunare. In luna aprilie 2010, inainte de a efectua o alta plata catre parata, a fost sunat de un angajat al acesteia care a comunicat ca de fapt este restant cu suma de 395,20 Euro cu 65 zile intarziere, chiar daca intr-un extras de cont din 26.03.2010 rezulta ca nu are datorii fata de parata. La data de 24.04.2010, a solicitat bancii printr-o adresa sa respecte prevederile contractuale cu privire la valoarea ratei contractuale, stabilita conform art.4 alin.4.2 la valoarea de 105,26 Euro. Cu toate acestea, banca a continuat sa-si mentina aberatiile cu privire la valoarea ratei, considerand ca are de plata suma de 130,22 Euro care s-ar compune din ceea ce a stabilit prin contract, dar de un adagio de aproximativ 25 Euro lunar, stabilit unilateral de banca, cu titlu de comision lunar. Ca si consumator de credit, nu a avut posibilitatea negocierii clauzelor contractuale deoarece parata , in situatia in care ar fi dorit modificarea acestei clauze, nu ar mai fi semnat acest contract si evident ca nu i-ar fi acordat creditul de care avea nevoie. De asemnea, reclamantul a mai aratat ca rata lunara nu este cea stabilita prin art.4.2 din contract, ci de 130,22 Euro. La data de 24.04.2010 a inaintat paratei o notificare cu privire la presupusa modificare a prevederilor art.4.2 din contract , precum si cu privire la suma platita in avans, dar parata a refuzat constant sa-i raspunda. Incepand cu luna octombrie 2012 a inceput sa fie sunat si sa primeasca tot soiul de scrisorele de la SC K I SRL, care i-a adus la cunostinta ca le este dator acestora cu suma de 25666 lei la care se adauga dobanda zilnic, adica echivalentul a 5927 Euro.
Reclamantul a aratat ca , in momentul in care a incheiat acest contract, a actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu banca. Nu a avut posibilitatea sa negocieze nici o clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca. De asemenea, nu i-au fost explicate clauzele contractuale. Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalcand prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa-i prejudicieze. Odata cu punerea in aplicare a clauzelor abuzive care permitea majorarea dobanzii, banca a incalcat in mod manifest prevederile contractuale. La prima majorare a fost notificat , nu a fost chemat sa semneze un grafic de rambursare, astfel cum dispune art.3.3 din contract. De asemenea, din interpretarea textului contractual anterior invocat, reiese ca acest contract se poate considera modificat doar in momentul in care partile au convenit asupra unui grafic de rambursare, semnandu-l. Prin urmare, aceasta modificare a dobanzii nu-i este opozabila, insa fost nevoit sa o achite datorita reglementarilor interne ale bancii, in aceasta maniera evitand aplicare unor sanctiuni si repercursiuni grave asupra sa.
A mai precizat reclamantul ca, in momentul in care a incheiat contract , consumatorul a actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu Banca. Contractul incheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de catre imprumutator, fara a avea posibilitatea cocontractantului de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze. Bancii in revine obligatia de a dovedi ca a negociat in mod direct aceasta clauza , ceea ce nu s-a intamplat in cauza. Aceasta clauza contravine si legislatiei comunitare, incalcand prevederile art.3 din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale statelor membre in materie de credit destinat consumului.
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.7 din Legea 193/2000, Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 , Directiva 90/88/CEE a Consiliului din 22 februarie 1990 de modificare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului , Directiva 98/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998.
In sustinere, s-au anexat inscrisuri.
La data de 25.02.2013, parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale a acesteia , avand in vedere ca intre reclamant si SC K I SRL nu exista nici un fel de suport juridic , prin urmare, parata nu este parte contractanta, si, in consecinta, cererea reclamantului este formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Astfel, aceasta a aratat ca, la data de 05.10.2012, a avut loc cesiunea de catre R B catre S SRL a contractului de credit din data de 29.05.2007. Cesiunea de creanta a fost comunicata debitorului : cesiunea de creante a fost incheiata in conformitate cu prevederile art.1391 C.civ. Ulterior incheierii cesiunii, aceasta a fost notificata debitorului cedat. Cesiunea de creante nu are nevoie de acordul debitorului pentru a-i acestuia opozabila.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.115 si urm.C.civ.
Parata SC R B SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata cu toate capetele de cerere intrucat cesiunea nu este o activitate de creditare si nici o activitate de recuperare creante, ci un act juridic de dobandire a unor creante.
La data de 06.03.2013, reclamantul si-a precizat actiunea aratand instantei ca pentru capatul de cerere privind recalcularea contractului de credit, precum si anularea contractului de credit nr. si punerea partilor in situatia anterioara acestuia a partilor, temeiurile legale deriva din cuprinsul art.1347 C.civ., art.1349 C.Civ., art.1350 C.Civ., art.253 C.Civ., art.1357 C.civ., art.120 alin.1 si 7 C.P.f, art.3 si art.56 C.Com., si art.13-14 din legea 193/2000, dar si cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986. cat priveste capatul de cerere privind anularea contractului de cesiune incheiat de parata cu firma SC K I , nulitatea oricarui contract de cesiune ar putea fi constatata pe cale de incidenta, eventualul contract de cesiune fiind subsecvent contractului de credit al carui anulare solicita.
La termenul de judecata din data de 24.04.2013, instanta a respins exceptia netimbrarii actiunii invocata de catre parata SC K I SRL ca neintemeiata, iar , in temeiul art.129 alin.5 CPC coroborat cu art.84 CPC, recalifica exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC K I SRL ca fiind o aparare pe fondul cauzei, nefiind o veritabila exceptie, asupra careia se va pronunta prin intermediul hotararii finale.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, la data de 29.05.2007, intre reclamant si parata a intervenit contractul de credit nr. avand ca obiect acordarea unui imprumut in valoare de 5545,25 Euro pentru o perioada de 72 luni.
Conform art.4 alin.4 pct.2 din contract, imprumutatul va rambursa creditul si va plati dobanda aferenta acestuia in 72 rate lunare egale ce cuprind rata de credit si dobanda lunara aferenta, la data incheierii prezentului contract cuantumul ratei lunare fiind de 105,26 Euro (...). valoarea ratelor lunare de plata se poate modifica in conditiile art.3.2 si art.4.6.
Potrivit art.3.2 din acelasi contract, la data incheierii prezentului contract , rata dobanzii curente este de 10,9 % pe an. Banca poate modifica rata dobanzii curente in functie de evolutia pietei financiare, urmand sa aduca la cunostinta imprumutatului noua rata a dobanzii in modalitatile mentionate in conditiile generale de derulare a operatiunilor bancare, iar in conformitate cu art.4.6, imprumutatul poate rambursa oricand creditul in avans-platind comisionul aferent si notificand Bancii intentia sa in prealabil , in scris-integral sau partial-minim contravaloarea a trei rate lunare de plata egale, cu mentinerea scadentei finale.
De asemenea, conform art.5 din contractul de credit, pentru monitorizarea de catre Banca a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumate de acesta in baza contractului de credit, imprumutatul datoreaza lunar Bancii un comision de administrare de 0,45 % ce se calculeaza prin aplicarea procentului la valoarea initiala a creditului. Suma de plata rezultata urmeaza a fi achitata la data scadentei fiecarei rate lunare. Incepand cu al doilea an de creditare, in functie de politica de credite a Bancii, de evolutia pietei de credit sau de serviciul datoriei imprumutatului, Banca poate renunta la incasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia Bancii de renuntare la incasarea comisionului va fi comunicata in scris imprumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare. Banca va analiza anual oportunitatea renuntarii la incasarea comisionului de administrare.
In ceea ce priveste cererea de anulare a contractului de credit nr. intrucat acest contract contine clauze abuzive, instanta constata ca reclamantul a sustinut prin actiunea formulata ca , prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permita Bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea Bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa-i prejudicieze interesele, precum si perceperea comisionului de administrare.
Instanta retine ca la momentul incheierii conventiei de credit, s-a emis si un plan de rambursare a creditului conform art.11 , fiind stabilita la acel moment o rata a dobanzii fixa, platibila lunar, in cuantum de 105,26 Euro.
In drept, potrivit art.1 alin.3 din Legea 193/2000, se interzice profesionistilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
De asemenea, conform dispozitiilor art.4 alin.1 din Legea 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o clauza pentru a putea fi considerata abuziva sunt urmatoarele: sa nu se refere la obiectul principal al contractului, sa nu fi fost negociata si sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiilor partilor.
Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principla al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil si ca aceasta prevedere reprezinta transpunerea art.4 al Directivei nr.93/2013 care exclude prin alin.2 clauzele privind obiectul si pretul contractului de la controlul caracterului abuziv, alin.2. Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil.
Inainte de a analiza indeplinirea cumulativa a conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca o clauza, pentru a fi considerata abuziva, instanta trebuie sa analizeze daca clauzele contractuale enumerate de catre reclamant si enuntate anterior, pot face obiectul controlului caracterului abuziv din perspective dispozitiilor Legii 193/2000, lege care transpune in dreptul national dispozitiile Directivei nr.93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Analizand continutul acestor clause, instanta retine ca acestea contin elemente ce determinca costul total al creditului, care impreuna cu marja de profit a Bancii formeaza pretul contractului de credit.
Prin urmare, raportat la normele de drept national si comunitar mentionate mai sus, aprecierea caracterului abuziv al acestor clauze, nu se poate referi la definirea obiectului contractului sau la caracterul adecvat al pretului in raport de serviciul furnizat, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil.
Cum aceste clauze fac parte din obiectul insusi al contractului si respective din pretul contractului, atat dobanda cat si comisionul de risc fiind incluse in valoarea creditului de rambursat, ele nu pot face obiectul controlului caracterului abuziv din perspective dispozitiilor Legii 193/2000, dobanda anuala, comisioanele, cat si celelalte elemente mentionate in planul de rambursare intrand in sfera notiunii de pret a contractului de credit.
Potrivit continutului art.3 lit.g si I din Directiva 2008/48/CE din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE, costul total al creditului pentru consumatori inseamna toate costuri, inclusive dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale (…) i)dobanda anuala efectiva inseamna costul total al creditului pentru consummator exprimat ca procent annual din valoarea totala a creditului.
Potrivit dispozitiilor art.126 alin.1 din OUG 99/06.12.2006, privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, institutiile de credit trebuie sa dispuna, de un nivel al fondurilor proprii, care sa se situeze in permanenta cel putin la nivelul cerintelor de capital stabilite pentru acoperirea, dupa caz, a riscului de credit, inclusive a riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a valorii creantei, a riscului de pozitie, a riscului de decontare/livrare,a riscului valutar, a riscului de marfa si a riscului operational.
Prin urmare, institutia de creditare trebuie sa-si asigure un nivel al fondurilor proprii de natura a se situa cel putin la nivelul cerintelor de capital stabilite pentru acoperirea dupa caz, a o serie de riscuri cu legatura directa intre ele, printre care si a riscului de credit.
Asadar, comisionul de risc, constituie un element al pretului si in speta de fata, prevederea perceprii acestui commission fiind clara si fara echivoc, fiind insusita de catre reclamantii consumatori, prin semnarea contractului si a planului de rambursare care face parte integranta din contract, devenind legea partilor.
Din sustinerile reclamantului, instanta retine ca acesta si-a insusit planul si clauzele contractuale care cuprindeau atat dobanda, cat si comisionul de risc, respective rata lunara totala de achitat, astfel incat nu poate afirma ca perceperea comisionului nu a fost insusita de catre acestia si ca nu a cunoscut la data semnarii conventiei de credit, costul creditului in situatia in care inserarea celor doua componente era clar mentionata.
Pentru aceste motive de fapt si de drept, instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare de creante neperformante incheiat la data de 04.10.2012 intre parate, instanta retine ca , potrivit art.71 alin.4 din OUG 50/2010, cesiunea se notifica de catre cedent consumatorului, in termen de 10 zile de la data incheierii contractului de cesiune, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Or, reclamantul a fost notificat cu privire la cesiune prin adresa din 10.10.2012 cu confirmare de primire, astfel ca instanta nu va retine ca intemeiat motivul de nulitate invocat de catre reclamant, urmand a respinge cererea ca neintemeiata.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge actiunea, astfel cum a fost precizata, ca neintemeiata.