Prescriptia dreptului la actiune in obligarea statului la repararea daunelor in temeiul art. 504 C.p.p. Sentinta civila nr. 997 din data de 10.06.2013
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin actiunea introdusa pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 1456/110/2013, reclamantul D.L. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin M.F.P. solicitand instantei sa se constate ca sentinta civila nr.480/D/2010 din 24 martie 2010 pronuntata in dosarul nr.1062/110/2009 al Tribunalului Bacau prin care s-a constatat caracterul politic al condamnarii reclamantului pentru infractiunea prevazuta de art.166, alin.3 Cod penal, irevocabila prin decizia civila nr.3797/04.10.2012 a I.C.C.J., sectia civila, este echivalenta cu conceptul de achitare prevazut de art.10 lit.d) comb. Cu art.11 pct.2, lit.a) si de la art.504 si urm. Cod procedura penala; sa se dispuna obligarea M.F.P. la plata catre reclamant a sumei de 144.000 de euro, cu titlu de daune materiale si morale pentru suferintele psihice si fizice la care a fost supus, suferinte determinate prin nedreapta represiune timp de aproape 6 ani de zile in Penitenciarul Aiud, precum si pentru suferintele fizice si psihice atrase de consecintele condamnarii si privarii de libertate, prin supravegherea permanenta de catre politia politica (securitate) pana la .22.12.1989 si obligarea paratei la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata.
In motivare reclamantul arata ca prin Sentinta penala nr. 49 din 05.03.1971 pronuntata in dosarul penal nr. 171/1971 Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, Sectia fond reclamantul a fost condamnat o pedeapsa de 15 ani inchisoare si confiscarea partiala a averii pentru ca ar fi exprimat si raspandit critici la adresa regimului totalitar comunist impreuna cu alte persoane .
Din pedeapsa aplicata de instanta reclamantul a executat efectiv, aproape 6 ani, mai precis 5 ani, 9 luni si 3 zile, intre data de 3 octombrie 1970 de cand a fost arestat pana la data de 06.07.1976, cand a fost pus in libertate.
Prin Decizia penala nr. 121 din 18 februarie 1990 pronuntata in dos. nr. 35/1990 a Curtii Supreme de Justitie reclamantul a fost achitat.
Astfel ca pentru suferintele indurate pe nedrept in ancheta si in timpul privarii de libertate, reclamantul nu a primit decat satisfactia minimala conferita de D. L. nr.118/1990, care de altfel se suprapune pe art. 504 alin. 3 Cod procedura penala prin luare in considerare ca vechime in munca a perioadei privarii de libertate.
Reclamantul s-a adresat in baza Legii nr. 221/2009 Tribunalului Bacau in dosarul civil nr. 1062/110/2009 in care, prin Sentinta civila nr. 480/D/2010 din 24 martie 2010, s-a constatat caracterul politic al condamnarii reclamantului pentru infractiunea prevazuta de art. 166, alin. 3 Cod penal, sentinta ramanand irevocabila prin decizia civila nr. 3797 din 04.10.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia civila, cu respingerea cererii de acordare a daunelor morale pentru nedreapta privare de libertate, cererea fiind analizata exclusiv pe baza Legii nr. 221/2009 astfel cum art.5 alin.l lit. a).
In esenta, reclamantul solicita sa se constate ca este achitat, ca prin lipsirea de temei juridic a daunelor morale de la Legea nr. 221/2009, prin achitarea sa in 1990 de catre suprema instanta precum si prin constatarea caracterului politic al condamnarii sale la 04.10.2012 nu au avut loc cu vreo rezerva politica ( desi in 1994 a existat o rezerva inlaturata abia prin Legea nr. 221/2009, iar achitarea trebuie sa produca toate efectele pe care legea le leaga de aceasta, inclusiv indemnizarea morala, nefiind de conceput in statul de drept ca achitatii actuali pentru infractiuni de drept comun sa fie indemnizati iar achitatii actuali pentru infractiuni politice sa li se refuze indemnizarea.
Procesul de absolvire de orice raspundere juridica a reclamantului s-a incheiat abia la 04.10.2012, data de la care este in drept sa solicite repararea prejudiciului cauzat prin eroarea judiciara careia i-a fost victima.
Reclamantul mai precizeaza ca la calcularea daunelor morale solicitate a pornit de la daunele morale stabilite de catre inalta Curte de Casatie si Justitie in materia aplicarii de catre instante a dispozitiilor art. 504 si urm. Cod proc. pen. in cazul erorilor judiciare pentru infractiuni de drept comun, dupa aplicarea din data de 20.04.1994 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului pe teritoriul Romaniei.
Paratul Statul roman prin M.F.P. a formulat intampinare invocand exceptiile inadmisibilitatii si prescriptiei.
In sustinerea apararii, paratul a aratat ca solicita respingerea primului capat de cerere ca inadmisibil, avand in vedere ca nu exista niciun temei de drept in baza caruia instanta sa poata echivala o sentinta prin care s-a constatat caracterul politic al unei condamnari, cu o achitare in sensul dispozitiilor art.504 C.p.p.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind despagubirile morale si materiale, invoca exceptia prescrierii dreptului material la actiune , fata de dispozitiile art. 506 alin.2 C.p.p., avand in vedere ca reclamantul a fost achitat prin decizia penala nr. 121/1990, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie , termenul de 18 luni prevazut de textul invocat, a inceput sa curga de la data ramanerii definitive a acestei hotarari.
Paratul mai arata ca, sustinerile reclamantului cu privire la termenul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie , nu au nicio justificare legala.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin Decizia nr.121/18.12.1990, pronuntata in Dosarul nr.135/1990, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general impotriva sentintei penale nr.49/5.03.1971 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti si in temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b din Codul de procedura penala l-a achitat pe inculpatul D.L. pentru infractiunea de complot si propaganda impotriva oranduirii socialiste.
Prin sentinta civila nr.480/D/2010 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr.1062/110/2009, astfel cum a fost schimbata in caile de atac, a fost constatat caracterul politic al condamnarii pentru infractiunea de complot retinuta in sarcina reclamantului prin sentinta penala nr.49/5.03.1971 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti si lipsita de interes cererea similara pentru infractiunea de propaganda impotriva oranduirii socialiste din aceeasi hotarare.
Pe calea actiunii pendente, primul capat de cerere, reclamantul a solicitat instantei sa se constate ca sentinta civila nr.480/D/2010 a Tribunalului Bacau este echivalenta cu conceptul de achitare prevazut de art.10,lit.d comb. cu art.11 pct.2, lit.a si art.504 Cod procedura civila, capat de cerere inadmisibil, unei hotarari judecatoresti neputandu-i a-i fi atribuite alte consecinte si efecte in afara celor care rezulta ca urmare a admiterii/respingerii actiunii pe care o solutioneaza, astfel incat sub aceasta motivare exceptia inadmisibilitatii primului capat de cerere urmeaza sa fie admis.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta o va analiza in temeiul de drept invocat in cuprinsul actiunii si reiterat in fata instantei, respectiv art.504 Cod procedura penala.
Reclamantul a solicitat instantei prin cel de-al doilea capat de cerere obligarea paratului la plata daunelor morale si materiale pentru suferintele la care a fost supus timp de 6 ani in Penitenciarul Aiud in urma condamnarii sale prin sentinta penala nr.49/5.03.1971 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, achitat ulterior Prin Decizia nr.121/18.12.1990, pronuntata in Dosarul nr.135/1990, Curtea Suprema de Justitie.
Prin Decizia nr.1813/27.06.1994 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in dosarul nr.923/1994, a fost respinsa irevocabil actiunea prin care reclamantul in temeiul art.504 Cod procedura civila a solicitat obligarea Statului roman la plata de despagubiri ca urmare a aceleiasi condamnari pe nedrept, in baza achitarii pronuntate prin Decizia nr.121/18.12.1990 a Curtii Supreme de Justitie, retinandu-se ca dispozitiile art.504 Cod procedura civila se refera exclusiv la cazurile de achitare prevazute de art.10 lit.a si c pe cand reclamantul a fost achitat in baza art.10 lit.b.
Conform art. 506 Cod procedura penala : ” (1) Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita, potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa.
(2) Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului, prevazute in art. 504.”
Desi, in speta achitarea reclamantului a fost pronuntata prin Decizia nr.121/18.12.1990, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr.135/1990, data de la care se poate sustine ca incepe sa curga termenul prevazut de art.506 Cod procedura penala, instanta apreciaza ca, dat fiind faptul ca la acea data se puteau obtine despagubiri avand in vedere numai achitarile pronuntate in baza art.10 lit.a si c, termenul de prescriptie al actiunii poate avea ca punct de plecare data intrarii in vigoare a Legii nr.281/2003, act normativ care a deschis calea in justitie pentru repararea prejudiciilor ca urmare a achitarii, indiferent de temei, deci inclusiv in temeiul lit.b de care a beneficiat reclamantul.
Chiar si raportat la aceasta data, 1 iulie 2003, dreptul la actiune al reclamantului, introdusa la 26.02.2013 este prescris.
Instanta nu poate retine artificiul juridic sugerat de catre reclamant cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie in acest caz, si anume data ramanerii irevocabile a sentintei civile nr.480/D/2010 pronuntata de Tribunalul Bacau avand in vedere ca nu prin aceasta hotarare s-a pronuntat achitarea persoanei interesate, ci s-a constatat caracterul politic al condamnarii sale.
Pentru considerentele expuse si in temeiul de drept analizat, instanta va respinge si cel de-al doilea capat de cerere in temeiul exceptiei prescriptiei dreptului la actiune.