Actiune in raspundere.Exceptia prescriptiei.

Prin cererea formulata de lichidatorul judiciar E.B. SPRL in calitate de lichidator judiciar al S.C. B.W.P. S.R.L. inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau la data de 07.109.2011, cu nr. de dosar 358/110/2010/a1* in contradictoriu cu paratul N.S. s-a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna angajarea raspunderii personale si obligarea acestuia la plata sumei de 7.130.623,39 lei, reprezentand pasiv neacoperit al S.C. B.W.P. S.R.L.
In motivarea cererii s-a aratat ca pana la data de 27.07.2001, debitoarea a avut ca asociati pe O.H. si O.A., iar ca administrator pe M.V.V..
Incepand cu data de 27.07.2001, structura asociativa si administrativa a debitoarei a fost modificata in tot, in sensul ca, de la aceasta data, debitoarea are ca asociati pe M.S., cetatean sirian ( 98 % ) si pe N.S., la acea data cetatean sirian ( 2 % ), iar ca administrator pe N.S.. La cererea Directiei Regionale Vamale Iasi, prin sentinta civila nr. 53 din 16.02.2006 pronuntata de judecatorul sindic, s-a respins ca nefondata contestatia debitoarei si s-a dispus intrarea acesteia in insolventa, E.B. SPRL fiind desemnat administrator judiciar.
Debitoarea prin reprezentant statutar a formulat, la data de 07.03.2006, catre instantele judecatoresti, recurs ( respins la data de 06.06.2006 ) si contestatie in anulare ( anulata la data de 2.11.2006 ) scopul acestora, asa cum a fost prezentat in raportul cauzal, fiind de fapt facilitarea in detrimentul creditorilor a persoanelor din administrarea societatii si societatilor din grup prin efectuarea inregistrarea unor operatiuni prin care acestea sa fie exonerate de la plata unor debite catre falita,
Pe baza actelor debitoarei, puse la dispozitia lichidatorului judiciar la 11.04.2006, 22.05.2006 si 27.07.2006, s-a procedat la intocmirea raportului amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile art. 138 din lege, raport depus in dosarul cauzei si comunicat sub numarul 657 din 10.05.2007 persoanelor prevazute de lege.
Potrivit raportului cauzal, principalele cauze si imprejurari care au dus la insolventa debitoarei au fost savarsirea de catre administratorul statutar a unor fapte prevazute la art. 138 din lege, astfel :
- a folosit bunurile si creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane ( art. 38 alin 1 lit. a );
- a facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice ( art. 138 alin 1 lit. b );
- a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care a dus, in mod vadit, persoana juridica la ncetarea de plati ( art. 138 alin 1 lit. c );
- a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile si nu a tinut contabilitatea in :onformitate cu legea ( art. 138 alin 1 lit. d );
- a deturnat si a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a marit in mod fictiv pasivul acesteia ( art. 138 alin 1 lit. e );
- in luna precedenta incetarii platilor, a platit si a dispus sa se plateasca cu preferinta unor creditori, in :auna celorlalti creditori ( art. 138 alin 1 lit. g );
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 138 alin.l lit. a, c, d, e si g din Legea 85/2006.
In dovedirea cererii, s-au depus acte.
Paratul N.S., a formulat intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune iar pe fond a solicitat respingerea actiunii Ca nefondata.
Instanta va analiza exceptia prescriptiei, constatand urmatoarele:
Potrivit art. 139 din L 85/2006 " Actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie in termen de 3 ani. Prescriptia incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii. "
Astfel:
Prin sentinta civila nr. 53/16.02.2006 s-a admis cererea formulata de creditoarea ANAF –Directia Regionala pentru Accizel Vamale Iasi si s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa, fiind desemnat in calitate de administrator judiciar E.B. SPRL.
La data de 13.04.2006 s-a dispus deschiderea procerii de faliment si ridicarea dreptului de administrare.
Asa cum rezulta din actiunea introductiva actele societatii si actele contabile s-au predat la datele de 11.04.2006, 22.05.2006 si 27.07.2006.
In baza actelor, a fost intocmit raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la starea de insolventa a debitoarei S.C. B.W.P. S.R.L., raport intocmit la data de 10.05.2007 si in care se precizeaza persoanele care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei, respectiv N.S. si M.V.V..
Asa cum aratam mai sus, termenul de prescriptie curge, potrivit art. 139 din Legea 85/2006 de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa.
Potrivit art. 8 din Decretul 167/1958 momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie coincide cu momentul nasterii dreptului la actiune.
Prin urmare, termenul de prescriptia a inceput sa curga la data de 11.05.2007 si s-a implinit la data de 12.05.10.
Este adevarat ca administratorul statutar a contestat raportul cauzal, insa, dupa depunerea contestatiei acesta a facut precizari in sensul ca de fapt, contesta doua creante nu raportul cauzal.
Prin urmare, daca la data de 18.05.2007 s-a formulat o contestatie. Solutionarea cauzei, inclusiv a dosarului de faliment a fost suspendata la 30.03.2009 ca urmare a inaintarii la Curtea Constitutionala si a fost repusa pe rol la 16.06.2010 , in aceasta perioada fiind suspendat termenul de prescriptie.
Insa, chiar si luand in calcul perioada cat a fost suspendata cauza, termenul de prescriptie tot apare ca fiind implinit, intrucat a inceput sa curga la 11.05.2007 De la data depunerii raportului 1.05.2006 pana la 30.03.2009 a curs perioada de 1 an 10 luni si 19 de zile, iar de la repunerea pe rol 16.06.2010 si pana la promovarea actiunii 07.10.2011 s-a scurs perioada de 1 an, 3 luni si 21 de zile, in total 3 ani o luna si 10 zile .
Apararea reclamantei in sensul ca persoanele vinovate de starea de insolventa a debitoarei pot fi identificate doar dupa efectuarea inventarierii bunurilor, contravine total dispozitiilor legale ale legii procedurii.
Astfel, insasi legea este structurata astfel incat, si in conditiile in care se deschide mai intai procedura generala de insolventa, administratorul judiciar are obligatia intocmirii acestui raport cauzal in termen de 60 zile ( in prezent 40 zile).
Or, prevederile legale referitoare la inventariere sunt inserate la sectiunea a-7-a „ Falimentul”, capitolul „ Masuri premergatoare lichidarii”.
In cadrul acestui capitol nu se face referire la stabilirea persoanelor vinovate de declansarea starii de insolventa.
Mai mult decat atat, lichidatorul judiciar are ca atributii, potrivit art. 25 din Legea 85/2006 ( forma in vigoare la data deschiderii procedurii): „(1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.”
Luat metodic, procedura falimentului fata de S.C. B.W.P. S.R.L. s-a deschis la data de 16.02.2006, data la care era in vigoarea Legea 64/1995.
Raportul cauzal insa, a fost intocmit dupa intrarea in vigoare a Legii 85/2006.
Anterior, in luna martie 2006 a fost editat Manual pentru Bune Practici in Insolveta.
Astfel potrivit acestuia, principalele capitole care se vor analiza in, cadrul raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile art. 138 din lege sunt urmatoarele:
1. Preambul (legislatia aplicabila, numirea administratorului, premize avute in elaborarea raportului)
2. Obiectul de activitate, evolutia si structura capitalului social a debitorului (daca exista date se va prezenta si un scurt istoric al debitorului)
3. Analiza situatiei patrimoniale (se va face analiza pe bilant contabil, iar daca acesta este mai vechi de 12 luni, se vor lua in considerare informatiile financiare avute la dispozitie pentru perioada ulterioara ultimului bilant contabil)
4. Analiza indicatorilor bilantieri in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii)
5. Analiza contului de profit si pierdere in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii).
Prin urmare, nici legea, nici practica nu prevad efectuarea inventarierii pentru a fi posibila intocmirea raportului prev de art. 59 din legea si totodata identificarea persoanelor care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei.
Se observa ca raportul intocmit in temeiul art. 59 din Legea 85/2006 a fost depus la dosar in mai 2007 iar actiunea prev de art. 138 din Legea 85/2006 a fost formulata la data de 07.10.2011 .
Intrucat termenul de prescriptie de 3 ani este un termen special prevazut de legea speciala – nr.85/2006 – privind procedura insolventei, nu poate fi retinuta ipoteza potrivit careia o astfel de actiune ar putea fi introdusa dupa efectuarea inventarului cum sustine lichidatorul.
Termenul prevazut la art. 139 curge de la data cand cel indreptatit sa o exercite a cunoscut, cu ocazia intocmirii raportului amanuntit despre cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei a peroanelor vinovate.
Insasi reclamanta arata in raportul depus la dosar la in mai 2007 care sunt principalele cauze care au dus la insolventa societatii dar si persoanele vonovate de acesta.
Insa, textul de lege prevede „data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa”.
Astfel, legea stabileste termenul de 3 ani de la data cand a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, iar acest termen nu poate fi lasat la aprecierea administratorului sau lichidatorului judiciar pentru promovarea acestei actiuni.
In conditii normale, dupa data declansarii falimentului, desemnarea lichidatorului si stabilirea termenului pentru depunerea primului raport de activitate in conditiile art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul va formula o cerere in conditiile art. 138 din lege, in termen de 3 ani de la data depunerii raportului.
Aceasta abordare corespunde si desfasurarii tuturor demersurilor in conditiile in care administratorul dispune de toate actele si informatiile pe care debitorul are obligatia sa le infatiseze in conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, de natura a crea administratorului circumstantele cunoasterii unei situatii reale a starii patrimoniale a debitorului in insolventa.
Instanta constata ca la fila 2 ultimul paragraf din raportul depus la data de de E.B. S.P.R.L. ( fl. 8 verso dosar) se arata:” Intrucat debitoarea nea,-a pus la dispozitie actele solicitate in trei transe ( 11.04.2006 acte constitutive; 22.05.2009- o parte din actele contabile si 27.07.2006 toate actele contabile.....”.
Or, acest aspect releva in mod cert ca lichidatorul judiciar a avut la dispozitia sa actele financiar contabile ale debitoarei. Asa cum precizam mai sus, raportul prev. de art. 59 din Legea 85/2006 este intocmit avand la baza analiza situatiei patrimoniale (se va face analiza pe bilant contabil, iar daca acesta este mai vechi de 12 luni, se vor lua in considerare informatiile financiare avute la dispozitie pentru perioada ulterioara ultimului bilant contabil); analiza indicatorilor bilantieri in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii) si analiza contului de profit si pierdere in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii).
Prin urmare, la data depunerii raportului-mai 2007-lichidatorul judiciar a cunoscut, asa cum prevede art. 138 al.1 din lege, persoanele care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei.
In deplin acord cu argumentul potrivit caruia legiuitorul stabileste o limita de timp pentru promovarea acestei actiuni, in scopul securizarii circuitului civil si protectiei tertilor, instanta apreciaza ca sanctiunea depasirii acestui termen trebuie pusa in relatie cu pasivitatea sau culpa celui indreptatit a actiona in acest demers procesual.
Fata de toate aceste aspecte, instanta va admite exceptia tardivitatii si va respinge in consecinta actiunea.