Angajare raspundere - admitere exceptie a prescriptiei

Prin cererea formulata de S.Q.SPRL in calitate de lichidator judiciar al S.C. E. S.A inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau la data de 01.10.2010 cu nr. de dosar 7426/110/2010 in contradictoriu cu paratii V.M., P.N., C.M.A., R.M.,S.M.D.si F.N. , s-a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna angajarea raspunderii personale si obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 24.430,001,11 lei, reprezentand pasiv neacoperit al debitoarei falite.
In motivarea cererii s-a aratat in cadrul activitatii desfasurate in calitate de lichidator judiciar odata cu realizarea operatiunii de inventariere si preluare a patrimoniului C.orm legii au fost identificate o serie de acte si fapte juridice realizate de societate prin reprezentantii legali care au produs prejudicii economice acesteia si care intra sub incidenta dispozitiilor art. 138 din Legea 85/2006.
S.C. E. S.A. face parte din categoria marilor societati comerciale infiintata prin Hotararea Guvernului nr. 1254/04.12.1990 in baza Legii 15/1990 din fostul C.P.L. Bacau.
Dupa 1991, societatea si-a continuat activitatea in domeniul prelucrarii lemnului si productiei de mobilier fiind una din firmele cunoscute si cu traditie pe piata de profil atat pe plan intern cat si extern. Treptat activitatea societatii a suferit pierderi si o scadere dramatica a vanzarilor. Parte din aceasta situatie se datoreaza conditiilor de piata si permanenta schimbare a cerintelor de piata fata de care societatea nu s-a adaptat, iar o alta parte provine din acte de manageriale deficitare si care au concurat la cresterea artificiala a pasivului societatii. Aceste ultime acte / dispozitii manageriale se incadreaza in prevederile art. 138 alin. 1 lit. a, c, f, din Legea 85/2006 „judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane ; .c)au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; e)au deturnat o parte din activul persoanei juridice; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul intarzierii incetarii de plati».
Asa cum s-a aratat in completarea la raportul asupra cauzelor si imprejurarilor ce au determinat aparitia starii de insolventa S.C. E. SA, anterior deschiderii procedurii de faliment, respectiv in 2003, societatea se afla in stare de insolventa determinata de inchiderea unor activitati ale societatii datorita cheltuielilor mari privind utilitatile, de lipsa unei scheme organizationale privind activitatea societatii (avand in vedere patrimoniul semnificativ al societatii si lipsa unor masuri coerente de eficientizare a acestuia), de neplata obligatiilor societatii la bugetul statului in termen legal.
Aceasta situatie a fost constatata de Presedintele Consiliului de Administratie dupa cum rezulta din Referatul cu propuneri de divizare a S.C. E. S.A. intocmit la data de 18.09.2003.
Odata cu intrarea in vigoare a Ordonantei nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului publicata in MO 95/22.02.2002 declararea starii de insolventa a devenit obligatorie in maxim 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Introducerea acestei prevederi legale a devenit necesara in opinia legiutorului, fata de conditiile social - economice din Romania, scopul urmarit fiind eliminarea din mediul concurential al pietei economice a riscului provenit din desfasurarea unor relatii comerciale cu persoane juridice a caror situatie financiara nu este stabila. Declararea imediata a insolventei societatii presupune cresterea sanselor de redresare financiara prin intocmirea unui plan de reorganizare si desfasurarea activitatii sub incidenta legislatiei speciale in domeniul insolventei, legislatie ce C.era un caracter protectionist debitorilor aflati in insolventa, prin stoparea calculului dobanzilor si penalitatilor contractuale, dar si fiscale si in consecinta impiedicarea cresterii artificiale a pasivului societatii.
Momentul identificat de lichidator ca fiind momentul in care, Consiliul de administratie a cunoscut, in mod cert, starea vadita de insolventa a societatii il reprezinta data de 18.09.2003, data la care a fost intocmit de catre Presedintele CA referatul cu propunere de divizare a societatii si prezentat in cadrul Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor S.C. E. S.A. din 22.09.2003 referat in care este descrisa situatia financiara a societatii. Aceasta dupa ce in cadrul raportului de gestiune intocmit la 30.06.2003 Presedintele CA si directorul general retinea faptul ca obligatiile la bugetul statului au crescut ingrijorator de mult.
In mod evident, potrivit art. 25 din Legea 64/1995 modificata prin OG 38/2002, Consiliul de administratie ar fi trebuit ca in perioada celor 30 de zile ce au urmat intocmirii acestui raport sa formuleze cerere de declansare a procedurii de insolventa, fapt ce ar fi inlesnit identificarea unor solutii viabile privind redresarea financiara sub protectia Legii 64/1995 (actualmente Legea 85/2006).
Chiar daca in AGEA din 22.09.2003 si urmatoarele a fost aprobata propunerea de divizare, aceasta nu diminueaza culpa Consiliul de administratie, care avea obligatia formularii cererii de declansare a procedurii de insolventa. Aceasta cu atat mai mult cu cat in referatul sus mentionat este consemnata iminienta deschiderii procedurii de lichidare si situatie de neprofitabilitate a unor active fapt ce ingreuneaza obtinerea unor rezultate pozitive din activitatea desfasurata.
Formularea unei cereri intemeiate pe dispozitiile Legii 64/1995 (actualmente Legea 85/2006) pentru declararea starii de insolventa nu este o optiune a debitorului prin reprezentantii sai legali, ci o obligatie pe care administratorii trebuie sa o respecte neputand sa o incalce.
Avand in vedere dispozitiile Legii 31/1990 administratorii isi desfasoara activitatea in legatura cu o societate in baza unui raport juridic de mandat comercial, scopul administrarii fiind obtinerea de profit pentru societate, si indirect pentru actionari acesteia primind dividente repartizabile din profitul net contabil al societatii. Mandatul comercial al administratorilor trebuie indeplinit fata de si in profitul societatii si in subsidiar in folosul actionarilor, scopul asocierii acestora din urma fiind cel al obtinerii unor venituri financiare sub forma de divident, venituri ce nu ar putea fi obtinute in lipsa inregistrarii de profit de catre societate.
Prin urmare nedeclararea insolventei societatii la momentul constatarii acesteia constituie o masura manageriala care a cauzat prejudicii societatii intrucat de la acea data nu au intervenit schimbari in cadrul activitatii societatii in sensul opririi / reducerii activitatii pentru evitarea altor pierderi sau stoparii calcului majorarilor si penalitatilor fiscale pentru obligatii restante la bugetul statului
Aceasta din urma, coroborat cu mentinerea in functiune a societatii in situatia inregistrarii de pierderi fiscale si comerciale datorita intarzierilor la plata a obligatiilor comerciale asumate si a celor fiscale scadente constituie prin ele insele o varianta a mijloacelor ruinatoare folosite in scopul intarzierii incetarii de plati, direct imputabile conducerii statutare a societatii in temeiul art. 138 lit. f din Legea 85/2006
Prin propunerea si realizarea operatiunii de divizare a societatii administratorii acesteia au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati.
Divizarea a constituit o masura neviabila pentru societate. In mod logic starea de insolventa a societatii nu poate fi combatuta cu demersuri de reducerere a capitalului social sau transferuri ale activelor societatii fara stingerea datoriilor, ci cu acte in vederea eficientizarii activitatii. Divizarea propusa de consiliul de administratie a avut ca effect doar transferarea uor parti din activ si pasiv fara a rezolva solutia esentiala, respectiv starea de insolventa, prin plara obligatiilor restante la acea data. De fapt s-a urmarit preluarea unor active importante din patrimoniul societatii cat si crearea unor noi posturi de conducere la noile societati ce au fost preluate in mod evident de membrii Consiliului de administratie ai S.C. E. S.A. Aceasta rezulta din certificatele constatatoare eliberate de ORC privind S.C. M. E. S.A. unde administrator a fost V.M. si P.N., S.C. M. USI S.A. unde administrator a fost , S.C. M. B. SA . , S.C. M. C. S.R.L. unde administrator a fost P.N..
Preluarea functiei de conducere implica incasarea remuneratiei de administrator de la o societate nou infiintata si perspectiva continuarii unei activitati in acest scop dupa divizarea S.C. E. S.A. fapt ce indica interesul personal al acestora in continuarea unei activitati ce conducea societatea la incetarea de plati. Aceasta cu atat mai mult cu cat dupa finalizarea divizarii si a incheierii proceselor verbale de predare-primire, S.C. E. S.A. a fost abandonata si lasata in administrarea consilierului juridic al societatii Fllip Neculai, abandonata intrucat in urma divizarii societatea trebuia sa beneficieze de o conducere statutara in scopul eficientizarii unitatilor de productie ramase in proprietatea sa dupa cum s-a consemnat in Procesul verbal al sedintei AGEA din nov. 2003. Faptul ca prin divizare s-a urmarit doar transferarea din patrimoniul S.C. E. SA. a unor active semnificative si productive, in dezechilibru1 cu pasivul predat, este C.irmat de situatia executarilor silite ce a urmat asupra patrimoniului societatii falite, si lipsa oricarei masuri coerente de dezvoltare cel putin pentru unele din sectoarele de activitate.
De altfel, chiar studiul privind oportunitatea si fezabilitatea divizarii intocmit in acest sens de conducerea societatii nu evidentiaza masuri concrete ce vor fi luate in urma acestei operatiuni, ci doar date estimative, fara a avea la baza masuri concrete de desfasurare a actiunilor.
Aceste fapte sustin teza continuarii activitatii societatii in interes personal (al obtinerii unor venituri din administrare) in detrimentul salvarii activitatii unei societati a cereri inchidere era iminenta in conditiile de insolventa constatate deja de consiliul de administratie.
Acestora li se adauga acte de administrare realizate in interesul altor persoane respectiv pasivitatea de care au dat dovada in ce priveste recuperarea creantelor neincasate ale societatii a caror valoare a crescut fara a fi corelata cu intensificarea demersurilor privind recuperarea creantelor, motiv pentru care pentru o parte din ele a intervenit prescrierea. Acestea constituie in mod evident demersuri ce au dezavantajat societatea in favoarea altor societatii, desi lichiditatile existente la acea data nu erau suficiente pentru a face fata propriilor obligatii de plata.
C.orm proiectului de divizare a societatii comerciale S.C. E. S.A. - Bacau, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, nr. 3094/02.12.2003 prin care se prezenta restructurarea societatii "mama" (prin divizarea unei unitati in care existau activitati de productie diferite si care isi au sediul in alte localitati decat cea din care se desprinde), patrimoniul (atat activele cat si raspunderea pentru obligatii) a fost partial transferat societatilor nou infiintate si anume: M. E. S.A., M. Usi S.A., M. C. S.A., M. B. S.A., restul ramanand la E. SA.
Din analiza datelor se poate observa ca desi activul ce a ramas in patrimoniul societatii E. SA este superior ca valoare celorlalte societatii desprinse din societatea "mama" (activ in valoare de « 244.812.288 lei), nu s-a pastrat aproximativ aceeasi proportie si in cazul datoriilor totale ce au fost preluate (datorii totale de * 216.427.162 lei), astfel ca SC E. SA a ramas cu 83% din activul societatii "mama" dar si cu 87% din datoriile curente la nivelul anului 2003 - 2004.
Astfel se constata faptul ca in urma divizarii societatea mama nu a fost proteiatw modalitatea de impartire a patrimoniului nefiind in C.ormitate cu prevederile legii 31/1990 su Legea 82/1991 in sensul ca trasferul de active catre societatile noi infiintate nu a fost dublat de un transfer echilibrat al datoriilor de la data divizarii. Putem afirma faptul ca societatile nou infiintate au fost favorizate prin dobandirea unor active rentabile, dar si preluarea unor datorii ale societatii mama inferioare valorii activului preluat.
Un aspect importat al divizarii ii constituie faptul ca preluarea unei parti din datoria la bugetul statului nu a fost in echilibrata, din total datorie fiscala preluata de societatile fiice mai mult de 50 % reprezenta majorari si penalitati care nu produceau alte accesorii. Astfel la S.C M. E. SA - 84,13% din datoria la bugetul statului reprezinta majorari si penalizari ce nu produc accesorii, la S.C. M. USI SA -61.12%, la S.C. M. C. S.R.L -62.24%.
Pe de alta parte discordantele sesizate intre proiectul de divizare si protocoalele de predare primire intocmite intre societatea mama si societatile infiintate evidentiaza intentia clara a persoanelor angrenate in aceasta operatiune de a deturna o parte din activele societatii. Un exemplu evident ii constituie Hala de fabricatie care in proiectul de divizare este stabilit a ramane in patrimoniul S.C. E. S.A., iar prin Protocolul de divizare semnat cu S.C M. E. S.A. este transferat catre aceasta din urma, creand astfel avantaje neaprobate unei alte persoane in detrimentul falitei. Surprinzator transferul s-a realizat catre societatea nou infiintata a carei administrare a fost preluata de fostul presedinte CA al S.C. E. S.A. - M.V..
Astfel, pierderile stabilite in sarcina S.C. E. S.A. in aceasta perioada sunt direct imputabile administratorilor societatii.
Legatura de cauzalitate dintre fapte (masuri manageriale luate in detrimentul societatii) si pierderile suferite in perioada amintita exista. Textul art. 138 din legea 85/2006 nu conditioneaza aplicarea sa de existenta fraudei sau a unui concurs fraudulos de factori in detrimentul creditorilor, desi acesta exista, fiind suficienta existenta unei incalcari legale (in acest caz solicitarea intarziata de declansare a procedurii), a prejudiciului, nascut si actual ce urmeaza a fi stabilit in concret pe baza unei expertize contabile si a vinovatiei rezultate din cunoasterea efectelor economice a faptelor si a obligatiei de declarare a insolventei comerciale C.orm art. 32 din Legea 64/1995 in vigoare la acea data.
Doctrina retine faptul ca sanctionarea acestor fapte se datoreaza efectului pe care acestea il genereaza, si anume cresterea pasivului societatii si micsorarea dreptului de gaj general al creditorilor. Vadit dezavantajati au fost partenerii comerciali ai societatii (creditori chirografari) nevoiti la data deschiderii procedurii de insolventa sa formuleze declaratie de creanta, fara ca pe parcursul procedurii sa fie acoperit intregul pasiv al societatii, ca urmare a diminuarii considerabile a dreptului de gaj general prin cresterea artificiala a datoriilor bugetare ale societatii.
Fata de aceasta situatie se apreciaza ca prejudiciul cauzat creditorilor prin diminuarea partii de activ a Falitei se afla in directa legatura de cauzalitate, fiind diminuate considerabil sansele creditorilor de a fi indestulati prin lichidarea bunurilor in cadrul procedurii de faliment prevazuta de Legea nr. 85/2006.
Raspunderea administratorilor, in cazul acestui tip de societate, este o raspundere civila delictuala speciala. Raporturile juridice dintre administrator si societate au o dubla natura:contractuala si legala, dupa cum se refera la obligatii ce rezulta din mandate sau la obligatii ce revin administratorului C.orm legii. Dubla natura juridica a raspunderii civile a administratorilor se manifesta atat fata de societate, cat si fata de terti. Raspunderea este delictuala, cand se refera la incalcarea altor dispozitii imperative ale legii (mai ales fata de terti). Se poate concluziona ca natura raspunderii este determinata de sursa obligatiei incalcate sau neindeplinite si situatia speciala determinata in acest caz de declansarea procedurii insolventei a societatii. Pe cale de consecinta, pentru admisibilitatea actiunii in raspundere se apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute‘ in mod expres de lege cu privire la raspunderea delictuala: fapta ilicita (constand in actiunea sau inactiunea administratorului), prejudiciul cauzat si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, precum si declansarea procedurii de insolventa, situatie speciala fara de care nu putea fi antrenata o asemenea raspundere.
In drept au fost invocate dispozitiile art 138 lit. a, c, e, f din Legea 85/2006.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru.
Paratii, legal citati au formulat intampinari, invocand exceptia prescriptiei dreptului la actiune iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea actiunii.
La termenul din 26.01.2011, av. A.V., pentru paratii C.M.A. si R.M. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a lichidatorului judiciar, precizand ca actiunea trebuia introdusa de Comitetul creditorilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, in urma cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de D G F P Bacau s-a pronuntat sentinta civila nr. 760/15.05.2009 de catre Tribunalul Bacau de deschidere a procedurii falimentului a S.C. E. S.A.
In drept, potrivit dispozitiilor articolului 138 din Legea 85/2006
„(1) In cazul in care in raportul intocmit in C.ormitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in C.ormitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
(4) In caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolenta sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul sau in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.”
Instanta urmeaza a analiza cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale active a S.Q.S.P.R.L.
Astfel, potrivit art. 138 al. (3)din Legea 85/2006 „Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.”
Pentru formularea actiunii in atragerea raspunderii reglementate de art. 138 din Legea 85/2006 legiuitorul a C.erit legitimare procesuala activa lichidatorului, in conditiile prevazute de art. 138 al. 3 din Legea 85/2006.
Fata de dispozitiile art. 138 si exercitand atributiile prevazute de art. 25 din Legea 85/2006 lichidatorul a formulat actiune in atragerea raspunderii.
Analizarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a lichidatorului judiciar trebuie privita in ansamblul procedurii de faliment. Astfel, asa cum s-a aratat primul raport a fost intocmit de lichidatorul judiciar I. S..P.R.L.
Insa, in cauza, actiunea a fost promovata de lichidatorul judiciar S.Q.S.P.R.L., care in completarea la raport a precizat care sunt persoanele care, in opinia sa, se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei.
Fata e aceste aspecte, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a lichidatorului judiciar.
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune instanta retine:
In C.ormitate cu art. 139 din Legea 85/2006 text in vigoarel la data promovarii prezentei cereri, „Actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotararii de deschidere a procedurii.”
Se retine astfel ca procedura falimentului fata de S.C. E. S.A. a fost deschisa la data de 14.09.2006. La acea data era in vigoare Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
In C.ormitate cu art. 59 al 1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.”
La data deschiderii procedurii de faliment judecatorul sindic a desemnat proizoriu, in calitate de lichidator judiciar I. S.P.R.L.
Raportul prevazut la art. 59 a fost depus de lichidatorul judicar la dosar la data de 10.01.2007.
Prin sentinta civila nr. 760/15.05.2009 se admite cererea de inlocuire si se dispune inlocuirea lichidatorului judiciar I. S.P.R.L. cu S.Q.S.P.R.L.
Dupa mai bine de un an, la 13.09.2010 lichidatorul judiciar S.Q.S.P.R.L. depune la dosar o completare la raportul intocmit in baza art. 59 din Legea 85/2006, in care sunt evindentiate nominal, persoanele care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei S.C. E. S.A. Bacau.
Actiunea prevazuta de art. 138 din Legea 85/2006 a fost depusa la Tribunalul Bacau la data de 30.09.2010.
Singura aparare a reclamantei in sensul ca persoanele vinovate de starea de insolventa a debitoarei pot fi identificate doar dupa efectuarea inventarierii bunurilor, contravine total dispozitiilor legale ale legii procedurii.
Astfel, insasi legea este structurata astfel incat, si in conditiile in care se deschide mai intai procedura generala de insolventa, administratorul judiciar are obligatia intocmirii acestui raport cauzal in termen de 60 zile.
Or, prevederile legale referitoare la inventariere sunt inserate la sectiunea a-7-a „ Falimentul”, capitolul „ Masuri premergatoare lichidarii”.
In cadrul acestui capitol nu se face referire la stabilirea persoanelor vinovate de declansarea starii de insolventa.
Mai mult decat atat, lichidatorul judiciar are ca atributii, potrivit art. 25 din Legea 85/2006 ( forma in vigoare la data deschiderii procedurii): „(1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.”
Luat metodic, procedura falimentului fata de S.C. E. S.A. s-a deschis la data de 16.09.2006, la doar trei luni de la intrarea in vigoare a Legii 85/2006 care a inlocuit Legea 64/1995.
Anterior, in luna martie 2006 a fost editat Manual pentru Bune Practici in Insolveta.
Astfel potrivit acestuia, principalele capitole care se vor analiza in, cadrul raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile art. 138 din lege sunt urmatoarele:
1. Preambul (legislatia aplicabila, numirea administratorului, premize avute in elaborarea raportului)
2. Obiectul de activitate, evolutia si structura capitalului social a debitorului (daca exista date se va prezenta si un scurt istoric al debitorului)
3. Analiza situatiei patrimoniale (se va face analiza pe bilant contabil, iar daca acesta este mai vechi de 12 luni, se vor lua in considerare informatiile financiare avute la dispozitie pentru perioada ulterioara ultimului bilant contabil)
4. Analiza indicatorilor bilantieri in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii)
5. Analiza contului de profit si pierdere in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii).
Prin urmare, nici legea, nici practica nu prevad efectuarea inventarierii pentru a fi posibila intocmirea raportului prev de art. 59 din legea si totodata identificarea persoanelor care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei.
Se observa ca raportul intocmit in temeiul art. 59 din Legea 85/2006 a fost depus la dosar la data de 10.01.2007 iar actiunea prev de art. 138 din Legea 85/2006 a fost formulata la data de 30.09.2010 .
Intrucat termenul de prescriptie de 3 ani este un termen special prevazut de legea speciala – nr.85/2006 – privind procedura insolventei, nu poate fi retinuta ipoteza potrivit careia o astfel de actiune ar putea fi introdusa dupa efectuarea inventarului si ulterior a raportului cauzal, cum sustine lichidatorul.
Termenul prevazut la art. 139 curge de la data cand cel indreptatit sa o exercite a cunoscut, cu ocazia intocmirii raportului amanuntit despre cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei a peroanelor vinovate.
Potrivit disp. art.103 alin.1 Cod de procedura civila, neindeplinirea in termenul legal a unui act de procedura atrage decaderea, cu exceptia cazului cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa sa.
Instanta de fond retine ca o asemenea imprejurare nu este echivalenta cu aceea ca lichidatorul judiciar nu a avut cunostinta de existenta actului, cata vreme una dintre obligatiile acestuia este acea de a intocmi raportul cauzal in termenul de 60 zile.
Astfel ca lichidatorul nu-si poate invoca propria culpa ca nu a facut demersurile necesare pentru indicarea in raportul cauzal, nominal, persoanele care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei.
Insasi reclamanta arata ca, in raportul depus la dosar la data de 10.01.2007 s-au prezentat principalele cauze care au dus la insolventa societatii.
Insa, textul de lege prevede „data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa”.
Astfel, legea stabileste termenul de 3 ani de la data cand trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, iar acest termen nu poate fi lasat la aprecierea administratorului sau lichidatorului judiciar pentru promovarea acestei actiuni.
In conditii normale, dupa data declansarii falimentului, desemnarea lichidatorului si stabilirea termenului pentru depunerea primului raport de activitate in conditiile art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul va formula o cerere in conditiile art. 138 din lege, in termen de 3 ani de la data depunerii raportului.
Aceasta abordare corespunde si desfasurarii tuturor demersurilor in conditiile in care administratorul dispune de toate actele si informatiile pe care debitorul are obligatia sa le infatiseze in C.ormitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, de natura a crea administratorului circumstantele cunoasterii unei situatii reale a starii patrimoniale a debitorului in insolventa.
Instanta constata ca la fila 9 din raportul depus la data de de I. S.P.R.L. ( fl.38 dosar) se arata:” Mentionam faptul ca in urma preluarii evidentei contabile a S.C. E. S.A., lichidatorul judiciar a notificat creditorii societatii in vederea inscrierii la masa credala”.
Or, acest aspect releva in mod cert ca lichidatorul judiciar a avut la dispozitia sa actele financiar contabile ale debitoarei. Asa cum precizam mai sus, raportul prev. de art. 59 din Legea 85/2006 este intocmit avand la baza analiza situatiei patrimoniale (se va face analiza pe bilant contabil, iar daca acesta este mai vechi de 12 luni, se vor lua in considerare informatiile financiare avute la dispozitie pentru perioada ulterioara ultimului bilant contabil); analiza indicatorilor bilantieri in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii) si analiza contului de profit si pierdere in istoric (pe 3 ani in urma de la data deschiderii procedurii).
Prin urmare, la data depunerii raportului-10.01.2007-lichidatorul judiciar ar fi trebui sa cunoasca , asa cum prevede art. 138 al.1 din lege, persoanele care se fac vinovate de starea de insolventa a debitoarei.
In deplin acord cu argumentul potrivit caruia legiuitorul stabileste o limita de timp pentru promovarea acestei actiuni, in scopul securizarii circuitului civil si protectiei tertilor, instanta apreciaza ca sanctiunea depasirii acestui termen trebuie pusa in relatie cu pasivitatea sau culpa celui indreptatit a actiona in acest demers procesual.
Fata de toate aceste aspecte, instanta va admite exceptia tardivitatii, va respinge in consecinta actiunea.
Solutionarea exceptia prescriptiei dreptului la actiune face de prisos cercetarea fondului.