DECIZIA COMERCIALA NR. 48 din 15 ianuarie 2009. IREVOCABILA.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala Actiune in pretentii. Exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Solutionarea exceptiei prin raportare la considerentele unei hotarari cazuta in puterea lucrului judecat. Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Opozabilitatea efectelor unei hotarari irevocabile si fata de tertul beneficiar din stipulatia pentru altul. Articolul 1201 Cod civil. Instanta de fond, fara a face un examen propriu al conditiilor de operare a sanctiunii prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune si raportandu-se pentru stabilirea termenului de la care incepe sa curga prescriptia la considerentele unei sentinte irevocabile pronuntate de o alta instanta, a dat in mod legal eficienta efectului pozitiv al puterii de lucru judecat si a recunoscut permanenta constatarii jurisdictionale anterioare asupra problemei de drept dezlegata. In acest fel, dispozitiile articolului 1201 Cod civil si ale principiului general de drept res judicata pro veritate habetur si-au gasit deplina consacrare.
Asupra recursului comercial de fata.
Prin cererea inregistrata sub nr. 19959/3/2006 din 2 iunie 2006 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, A.V.A.S. a chemat-o in judecata pe parata SC P. SA-devenita SC V.P. SA, si in prezent SC S. S. SA, cu sediul jud.Valcea si a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 636.840.000 lei vechi cu titlu de suma acordata cu titlu gratuit in baza legii nr. 55/1995 si a HG nr. 100/1996.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ab initio ca a parcurs procedura prealabila a concilierii directe. A aratat ca, urmare a incheierii contractului de vanzare - cumparare de actiuni nr. 375 din 15 iulie 1994, a acordat paratei suma de 636.840.000 lei vechi in conformitate cu dispozitiile articolului 8 din legea nr.55/1995 si cu dispozitiile articolului 5 din HG nr.100/1996, dar ca acest contract a fost desfiintat in baza pactului comisoriu de ultim grad pentru neplata pretului, astfel ca tot ce s-a executat in baza contractului ramane fara efect, parata fiind obligata la restituirea sumelor defalcate astfel: 384.180.000 lei vechi conform conventiei nr. 1399/1996, 126.330.000 lei vechi conform protocolului nr. 353/1998 si 126.330.000 lei vechi conform conventiei nr. 2089/1998.
A subliniat conexitatea dintre contractul de vanzare - cumparare de actiuni si dobandirea de catre societatea parata a sumelor cu titlu gratuit, precum si aplicabilitatea principiului de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accpientis, sustinand ca, in cazul desfiintarii contractului, lasarea sumelor la dispozitie echivaleaza cu imbogatirea fara just temei.
Cererea este intemeiata in drept pe principiul imbogatirii fara just temei, pe principiul restitutio in integrum si pe principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal, consacrat de adagiul accesorium sequitur principale, ca si pe dispozitiile articolului 969 Cod civil si ale articolului 7201 Cod procedura civila.
La 29 august 2006, parata a depus intampinare, prin care s-a aparat invocand in principal exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si sustinand ca desfiintarea contractului s-a produs de drept la momentul la care a operat pactul comisoriu de cel mai inalt grad, adica la 15 iulie 2002, la aceeasi data nascandu-se si dreptul A.V.A.S. de a cere restituirea sumelor lasate cu titlu gratuit.
Parata s-a aparat si pe fondul cauzei, sustinand pe de o parte ca reclamanta a profitat de sumele acordate cu titlu gratuit, intrucat sumele in litigiu s-au regasit in investitia realizata si au acoperire in valoarea actuala a actiunilor. Pe de alta parte, parata a sustinut ca nu exista nici un temei legal pentru restituirea sumelor, OG nr.25/2002 neconferindu-i reclamantei un asemenea drept.
La 10 octombrie 2006, reclamanta a depus note scrise in combaterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, sustinand ca la temeiul cererii de chemare in judecata se afla si principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis si ca desfiintarea contractului a operat odata cu notificarea nr. SG/4529, facuta societatii parate la 13.11.2003.
La 27 aprilie 2007, parata a notificat schimbarea denumirii in SC S. S. SA, conform inscrisurilor depuse la dosar.
Prin sentinta comerciala nr. 8149 din 15 iunie 2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins actiunea ca inadmisibila.
Prin decizia comerciala nr. 1536R din 25.10.2007, pronuntata in dosarul cu acelasi numar unic, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a admis recursul declarat de reclamanta A.V.A.S., a casat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, cu motivarea de esenta ca, pentru a conchide asupra inadmisibilitatii acestui tip de actiuni, ar fi trebuit ca dispozitiile legale, conventiile incheiate si principiile de drept enuntate sa inlature cu claritate posibilitatea nasterii dreptului la restituirea sumelor, ceea ce nu este cazul in speta.
Instanta de recurs a obligat instanta de rejudecare sa aiba in vedere si exceptiile invocate la judecata recursului.
Pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala cauza a fost inregistrata sub numarul unic 4469/3/2008 din 4 februarie 2008.
Prin sentinta comerciala nr. 4560 din 28 martie 2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins cererea de chemare in judecata ca prescrisa.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca, anterior litigiului de fata, A.V.A.S a chemat-o in judecata pe cumparatoarea actiunilor, Asociatia P. PAS, pentru plata daunelor - interese datorate conform articolului 21 punctul 1 alineat 1 litera a din OG nr.25/2002 si ca prin sentinta nr. 303/E/ din 30 martie 2006 a Tribunalului Iasi - Sectia Comerciala, irevocabila prin decizia nr. 249/2007 a Curtii de Apel Iasi, actiunea a fost respinsa ca prescrisa, retinandu-se in mod irevocabil ca, potrivit pactului comisoriu, contractul de vanzare - cumparare de actiuni nr. 375/1994 s-a desfiintat automat la 15 iulie 2002, la data neachitarii ratei a douasprezecea, neinteresand data la care reclamanta a inteles sa dea curs pactului comisoriu.
In raport de aceasta data, facand aplicarea decretului nr. 167/1958, a apreciat prescris dreptul material la actiune in cauza de fata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs motivat reclamanta A.V.A.S., cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 10 iunie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea recursului s-a sustinut in primul rand ca hotararea este casabila, fiind lipsita de temei legal si data cu gresita interpretare a legii.
Sub acest aspect, a invocat dispozitiile articolului 41 alineat 2 din legea nr.137/2002, care obliga institutia de a emite notificare, intrucat pe baza acesteia se poate efectua reinregistrarea ca actionar a institutiei publice implicate de catre societatea de registru.
A invocat sub acelasi aspect practica judiciara si doctrina, care apreciaza ca pactul comisoriu nu actioneaza la simpla neplata a pretului, fiind necesara o manifestare de vointa din partea creditorului in acest sens.
De asemenea, a sustinut ca si calculul daunelor se face pana la momentul notificarii transmise catre cumparatorii in culpa contractuala sau pana la momentul reinscrierii A.V.A.S. ca actionar, considerandu-se ca pana atunci contractul isi produce efectele .
De asemenea, a invocat in acelasi sens lucrarile de doctrina care recunosc si in cazul pactelor comisorii exprese dreptul creditorului de a cere executarea silita a contractului, subliniind ca este necesara manifestarea de vointa expresa a creditoarei pentru ca pactul comisoriu sa isi produca efectele.
Totodata, recurenta - reclamanta a invocat prevederile articolului 22 din OG nr.25/200, care confera partilor contractante dreptul de a hotari contractul prin renuntarea la aplicarea sau la efectele pactului comisoriu si a criticat hotararea primei instantei pentru ca a intervenit in vointa partilor, exprimata in contractul de privatizare, prin determinarea momentului de la care pactul comisoriu si-a produs efectele.
A sustinut ca dreptul la actiune a inceput sa curga de la data notificarii, respectiv de la 13 noiembrie 2003, astfel ca actiunea este formulata inauntrul termenului de prescriptie de trei ani.
In ce priveste rata nr.11 din contract, a aratat ca intimata - parata nu a platit-o la scadenta din 15 iulie 2001, astfel ca recurenta-reclamanta a formulat o cerere de chemare in judecata in despagubiri reprezentand contravaloare rata, dobanzi si penalitati, cerere admisa initial prin sentinta civila nr. 1503/2002, aceasta fiind ulterior anulata prin sentinta civila nr. 96/2003.
Privitor la ratele nr. 12 si 13 , scadente la 15 iulie 2002 si la 15 iulie 2003, a sustinut ca nu au fost achitate de intimata-parata, contractul a fost desfiintat de drept potrivit pactului comisoriu de ultim grad stipulat prin actul aditional de la 18 ianuarie 2000, situatia fiind comunicata cumparatorului prin notificarea SG/4529 din 13 noiembrie 2003.
Recursul este intemeiat in drept dispozitiile articolele 304 punctul 9, 3041 si 312 Cod procedura civila.
La 17 noiembrie 2008, intimata parata a depus intampinare, prin care s-a aparat fata de criticile aduse hotararii instantei de fond, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea a apreciat recursul ca nefondat si il va respinge cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Din analiza argumentelor aduse in sprijinul solutiei pronuntate, Curtea constata ca judecatorul fondului nu a facut un examen propriu al conditiilor de operare a sanctiunii prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, prin raportare la conventia partilor, ci s-a raportat doar la considerentele sentintei nr. 303/E din 30 martie 2006 a Tribunalului Iasi-Sectia Comerciala, sentinta irevocabila prin decizia nr.249/2007 a Curtii de Apel Iasi si in care s-a retinut desfiintarea contractului nr. 375/1994 la 15 iulie 2002, ca urmare a pactului comisoriu expres si a neachitarii la scadenta a ratei a douasprezecea.
Astfel, se retine ca prima instanta, desi nu a aratat in terminis acest lucru, a inteles sa dea eficienta efectului pozitiv al puterii de lucru judecat al sus-invocatei hotarari si sa recunoasca permanenta constatarii jurisdictionale anterioare asupra problemei de drept dezlegata, respectiv cea a datei la care contractul nr. 374/1994 a incetat ca urmare a pactului comisoriu de ultim grad inserat - 15 iulie 2002.
Se constata ca, sub acest aspect, recurenta - reclamanta nu critica in nici un fel hotararea atacata, Curtea a retinut, dupa examinarea cauzei sub toate aspectele, conform dispozitiilor articolului 3041 Cod procedura civila, ca solutia intemeiata pe aceste considerente este legala intrucat ea recunoaste opozabilitatea efectelor unei hotarari irevocabile si fata de terti.
Solutia este legala chiar daca partea din hotarare recunoscuta cu putere de lucru judecat face parte din considerentele hotararii, nu din dispozitiv, cata vreme aceasta parte a considerentelor completeaza si lamureste dispozitivul si face corp comun cu acesta in determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva.
Hotararea este apreciata drept legala si temeinica si daca s-ar fi admis ca, pe taramul efectelor substantiale ale sentintei Tribunalului Iasi, ea nu era producatoare de consecinte in privinta intimatei - parate, fata de raportul juridic asupra caruia s-a statuat deja irevocabil.
Astfel, din examinarea contractului de vanzare - cumparare de actiuni nr.375/1994 se retine faptul ca intimata-parata are calitatea de tert beneficiar al unor clauze in cadrul unei veritabile stipulatii pentru altul, drepturile sale impotriva stipulantului (recurenta-reclamanta din cauza de fata) nefiind proprii contractului de vanzare - cumparare propriu-zis, ci grefandu-se pe calitatea stipulantului de fost actionar si de institutie publica implicata in privatizare.
In atare situatie, in raportul juridic dedus solutionat irevocabil prin sentinta nr. 303/E/2006 a Tribunalului Iasi - Sectia Comerciala, intimata - parata este tert desavarsit, efectele substantiale ale acestei hotarari neproducandu-se si in privinta sa, intrucat nu are nici macar calitatea de avand-cauza (succesor universal, succesoare cu titlu universal, respectiv creditor chirografar), pentru a se putea face aplicarea dispozitiilor articolului 166 Cod procedura civila si ale articolului 1201 Cod civil.
Cu toate acestea, in afara de consecintele efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, retinute in precedent, Curtea inca apreciaza ca problema de drept a prescriptiei dreptului material la actiune este corect dezlegata de instanta de fond, pentru considerentele ce se vor arata:
Astfel, este apreciata ca neintemeiata si a fost inlaturata critica fundamentata pe prevederile articolului 41 alineat 2 din legea nr.137/2002, intrucat aceste prevederi nu isi gasesc aplicare in cauza, respectiv in materia denuntarii unilaterale a contractului in baza pactelor comisorii, ci sunt edictate doar pentru a marca momentul de la care institutia publica implicata in privatizare este in drept a solicita sa fie reinscrisa ca actionar.
Este neintemeiata si a fost inlaturata critica bazata pe nesocotirea facultatii recunoscute creditorului de a face uz de pactul comisoriu, intrucat aceasta facultate este operanta si isi gaseste acoperite in cazul pactelor comisorii de gradele unu, doi si trei, unde sunt necesare manifestarea sa de vointa si interventia instantei, nu si in cazul pactului comisoriu de ultim grad. Sub acest aspect, Curtea a retinut ca atat practica judiciara cat si doctrina (anume chiar cea invocata de recurenta-reclamanta) sunt unanime in a recunoaste ca pactele comisorii sunt derogatorii de la prevederile articolului 1021 Cod civil, ca ele urmaresc sa reduca sau sa inlature rolul instantei de judecata judecatoresti in promovarea rezolutiunii contractelor, si ca in cazul pactelor comisorii de ultim grad opereaza desfiintarea neconditionata a contractului, de indata ce a expirat termenul de executare, iar obligatia nu a fost adusa la indeplinire.
In legatura cu aceasta critica, a fost apreciata ca neintemeiata si inlaturata si sustinerea despre intentia recurentei-reclamante, creditor al obligatiei neindeplinite, de a cere executarea contractului, nu rezolutiunea lui. Astfel, desi in motivele de recurs invoca in acest sens sentinta civila nr. 1503/2002 si sentinta civila nr. 96/2004, fara a indica instanta emitenta, ca dovada a intentiei de a cere executarea silita a ratei a unsprezecea din contract, recurenta-reclamanta nu depune la dosar aceste hotarari.
Chiar daca sustinerea recurentei-reclamante isi gaseste sprijin in considerentele sentintei nr. 303/E/2006 a Tribunalului Iasi - Sectia Comerciala, fata de imprejurarea ca recurenta - reclamanta a uzat fara succes de procedura speciala a somatiei de plata si de imprejurarea ca nu a dovedit intentia ferma de a obtine executarea contractului pe calea actiunii de drept comun, la care o indrituiau prevederile articolului 7 din OG nr.5/2001, Curtea apreciaza ca fara fundament critica referitoare la nesocotirea optiunii pe care, in calitate de creditoare, o avea in temeiul articolului 1021 Cod civil.
De asemenea, este apreciata ca neintemeiata si a fost inlaturata sustinerea despre interventia neautorizata a instantei de fond in vointa partilor de a continua executarea contractului. Pe de o parte se cuvine a sublinia faptul ca o astfel de referire nu exista in considerentele instantei de fond. Pe de alta parte, pentru ca dispozitiile articolului 22 din OG nr.25/2002 sa fi fost incidente si critica sa fi avut suport trebuia sa se dovedeasca in speta ca partile au convenit continuarea raporturilor juridice contractuale, desi ar fi fost operant pactul comisoriu, numai ca dovada unei astfel de conventii nu s-a facut in cauza.
In plus, asa cum in mod legal si temeinic s-a aparat intimata - parata, in cauza nu s-a dovedit ca notificarea SG/4529 din 13 noiembrie 2003 a fost comunicata, dovada comunicarii lipsind de la dosarul cauzei.
Ca atare, Curtea a apreciat ca dreptul la actiune in cazul acestei actio de in rem verso a inceput sa curga, conform articolului 8 alineat 2 din decretul nr. 167/1958, de la 15 iulie 2002, cand recurenta-reclamanta a cunoscut faptul ca rata a douasprezecea nu a fost platita si cand trebuia sa cunoasca incidenta pactului comisoriu de ultim grad, cu consecinta rezolutiunii contractului, a pagubei produse patrimoniului sau si a cresterii corelative a patrimoniului societatii intimate, care nu mai era in drept sa retina sumele lasate cu titlu gratuit in temeiul legii nr. 55/1995.
Termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de articolele 1 si 3 din decretul nr. 167/1958 s-a implinit la 15 iulie 2005, iar actiunea expediata prin posta la 30 mai 2006 este promovata cu depasirea acestui termen si a fost corect respinsa ca prescrisa de prima instanta.
Fata de toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca instanta de fond a retinut in mod corect situatia de fapt si a facut o judicioasa aplicare a dispozitiilor legale incidente, astfel ca in privinta hotararii atacate nu subzista nici unul din motivele de casare sau de modificare prevazute de articolele 304 si 3041 Cod procedura civila. Pe cale de consecinta, in temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II Cod procedura civila va fi respins ca nefondat. 2