R O M A N I A
TRIBUNALUL BACAU
SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA Nr. 310
Sedinta publica de la 19 Mai 2010
Pe rol judecarea cauzei de Contencios administrativ si fiscal privind pe reclamant D.B.-PRESEDINTELE CONSILIULUI JUDETEAN BACAU in contradictoriu cu parat S.A. - prin procurator O.V., parata S.M.M., paratul S.G., avand ca obiect anulare act emis de autoritati publice locale.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 12.05.2010 ce au fost consemnate in incheierea de sedinta din aceeasi data si face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL
-deliberand-
Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr. 5273/110/2007 reclamantul Presedintele Consiliului Judetean Bacau in contradictoriu cu paratii S.A., S.M.M. si S.G. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta fata de paratul S.A. sa se dispuna anularea Dispozitiei Presedintelui Consiliului Judetean Bacau nr. */2007 privind restituirea in natura a imobilului din Municipiul Bacau, analizand validitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. */12.09.2007 sa se constate nulitatea acestuia, repunerea partilor in situatia anterioara, precum si anularea procesului verbal de punere in posesie nr. */3.09.2007.
In drept au fost invocate dispozitiile art.112 si urmatoarele Cod procedura civila, art. 1(6) din Legea nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare si Legea nr. 422/2004 privind protejarea monumentelor istorice, republicata.
In sustinerea actiunii au fost depuse inscrisuri:
Prin intampinarea formulata de paratii: S.M.M. si S.G., au invocat exceptia necompetentei materiale a instantei de contencios administrativ in solutionarea capatului de cerere privind nulitatea contractului de vanzare – cumparare.
S-a aratat ca instanta civila Judecatoria Bacau este competenta a solutiona acest capat de cerere, deoarece imobilul in discutie face obiectul restituirii in baza Legii 10/2001, se afla in circuitul civil, a facut obiectul unui contract civil intre persoane fizice private, astfel ca cele doua capete de cerere sunt diferite, ambele cu caracter principal, pot fi solutionate diferit, in procese diferite, iar calitatea de parati nu revine acelorasi persoane, astfel incat se impune disjungerea si declinarea competentei in solutionarea celui de-al doilea capat al cererii in favoarea Judecatoriei Bacau, ca prima instanta.
Prin incheierea din data de 03.02.2010 instanta a respins exceptia necompetentei materiale privind solutionarea capatului doi al cererii de chemare in judecata.
Prin aceeasi incheiere au fost respinse ca nefondate si exceptiile: lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, invocata de paratul S.A., dreptul acestuia de a solicita nulitatea Dispozitiei nr. 184/29.06.2007 cu privire la suprafata de teren de 899 mp., si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in raport de al doilea capat de cerere, exceptie invocata de catre paratii S.M.M. si S.G..
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a Presedintelui Consiliului Judetean fata de capatul doi al cererii de chemare in judecata invocata de parati, instanta prin aceeasi incheiere a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a Presedintelui Consiliului Judetean Bacau, in raport de al doilea capat de cerere, retinand ca acesta are calitate procesuala activa, fata de dispozitiile art. 1 alin.6 teza II din Legea nr.554/2004, acesta solicitand prin cererea de chemare in judecata , ca instanta sa se pronunte asupra validitatii contractului de vanzare cumparare, autentificat sub nr. */12.09.2007, si asupra nulitatii actelor incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de aceasta.
Pe fondul cauzei, avand in vedere dispozitiile legale in vigoare, instanta retine urmatoarele:
Prin cerere separata a fost completata actiunea introdusa initial solicitandu-se si: Anularea procesului verbal de punere. in posesie nr. */3.09.2007.
Prin notificarea nr. 194/3.08.2001 emisa prin executorul judecatoresc, d-l S.A. a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in Bacau. In urma verificarii documentatiei si pe baza referatului nr. */25.06.2007 prin care Comisia interna de analiza a notificarilor care a propus restituirea in natura a imobilului, Presedintele Consiliului Judetean Bacau - D.B. - in temeiul atributiilor conferite de art. 106 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, a emis Dispozitia nr. */29.06.2007 privind restituirea in natura a imobilului solicitat.
Ulterior indeplinirii acestor formalitati, autoritatile administratiei publice au constatat ca imobilul restituit in natura avea regim special de monument istoric, fiindu-i aplicabila procedura de restituire prevazuta de Legea nr. 422/2001. Prin indeplinirea formalitatilor prevazute de Legea nr. 10/2001, actele intocmite au intrat in circuitul civil, astfel incat revocarea lor nu mai putea fi dispusa de entitatea care a emis Dispozitia.
Singura in masura sa se pronunte in acest context este instanta, pentru ca noua Decizie de restituire in natura sa fie in acord si cu dispozitiile Legii nr. 422/2001, care sunt de interes public.
In cauza a fost invocata si exceptia de nelegalitate a Ordinului nr. 2314/2004 emis de Ministrul Culturii si Cultelor privind trecerea pe Lista monumentelor istorice in anul 2004 a imobilului situat in Bacau, trecut la pct 156, cod BC II m B - 00787, publicat in M.O. nr. */16.07.2004.
In motivarea cererii s-a invocat nulitatea absoluta a deciziei contestate deoarece imobilul restituit este monument istoric fiind inscris pe lista monumentelor istorice sub nr. 156 Cod LM 1 BC II MB00787 aprobata prin Ordinul nr.2314/2004 emis de Ministerul Culturii si Cultelor.
In baza art. nr.4 din Legea nr.554/2004 paratii S.M.M. si S.G. au invocat exceptia de nelegalitate a Ordinului nr. 2314/2004 in ceea ce priveste includerea imobilului din municipiul Bacau, pe lista monumentelor istorice motivand ca acest ordin a fost emis cu incalcarea dispozitiilor Legii nr.422/2001 si ale Legii nr. 10/2001 pentru un imobil care, din punct de vedere arhitectural sau cultural, nu reprezinta un monument istoric.
Prin incheierea din data de 15.11.2007 Tribunalul Bacau a dispus sesizarea Curtii de Apel Bacau ca instanta de contencios administrativ competenta cu solutionarea exceptiei de nelegalitate invocata de parati, retinand ca aceasta are legatura cu cauza, intrucat anularea dispozitiei de restituire s-a solicitat pentru includerea imobilului pe lista monumentelor istorice prin Ordinul nr. 2314/2004.
Curtea de Apel Bacau –Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal a pronuntat sentinta civila nr.33/17.03.2008, prin care a admis exceptia de nelegalitate invocata de paratii: S.M.M. si S.G. si a constatat nelegalitatea Ordinului nr. */2004 emis de Ministerul Culturii si Cultelor, in ceea ce priveste trecerea pe lista monumentelor istorice 2004- Bacau, a imobilului situat in Bacau, trecut la punctul 156, Cod BC m B-00787.
Prin decizia nr. 4183 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie –Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosar nr. */2007, la data de 19.11.2008, a admis recursurile declarate de Benea Dragos si Ministerul Culturii si Cultelor impotriva sentintei nr.33/17.03.2008 a Curtii de Apel Bacau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, a casat hotararea atacata si a respins exceptia de nelegalitate invocata de S.M.M. si S.G. ca neintemeiata.
Inalta Curte de Casatie si Justitie –Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a retinut ca ordinul contestat de parati este un act administrativ cu caracter individual, deoarece stabileste regimul juridic al unor bunuri individul determinate, in sesnul clasarii si evidentierii lor ca monumete istorice.
Fiind un act administrativ cu caratecter individual emis anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004, se constata ca Ordinul nr. 2314/2004 nu era supusa controlului judecatoresc pe calea exceptiei de nelegalitate in conditiile prevazute de art. 4 alin.1 din acest act normativ.
Cu privire la dispozitiile art. 4 alin.4 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare si art. II alin.2 Teza finala din Legea nr.262/2007, care au reprezentat temeiul de drept al invocarii exceptiei de nelegalitate, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca judecatorului national ii revine rolul de a aprecia, pe de o parte, in sensul art. 20 alin.2 din Constitutie, republicata cu privire le eventuala prioritate a tratamentelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte (cum este cazul Conventiei Europene a Drepturilor Omului), iar pe de alta parte, in sensul art. 148 alin.2 din Constitutie, republicata, cu privire la compatibilitatea si concordanta normelor din dreptul intern cu reglementarile jurisprudenta comunitare.
In exercitarea rolului care revine judecatorului national, ca prim judecator conventional si comunitar, prin raportare la Conventia Europeana a Drepturilor Om ului, la jurisprudenta CEDO, la reglementarile comunitare si jurisprudenta Curtii de Justitie de la Luxemburg, Inalta Curte a inlaturat dispozitiile din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, care permit cenzurarea fara limita in timp, pe cale incidentala a exceptiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrarii in vigoare a acestei legii, si a retinut ca aceste dispozitii contravin unor principii fundamentale contraventionale si comunitare a caror respectare asigura exercitiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Astfel, Curtea a retinut ca dispozitiile sus mentionate din Legea nr. 554/2004, in masura in care permit cenzurarea legalitatii actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrarii in vigoare a legii respective, incalca dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la jurisprudenta CEDO, precum si de art. 47 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securitatii juridice, principiu care este implicit in totalitatea articolelor conventiei, si care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Hotararea din 6.12.2007, Beian contra Romaniei).
Fata de cele aratate Inalta Curte a retinut ca dispozitiile Legii nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare care permit repunerea in discutie in mod repetat si fara limita in timp, a legalitatii oricarui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, incalca principiile si drepturile fundamentale mentionate, contravin jurisprudentei CEDO si a Curtii de Justitie de la Luxenburg, si in consecinta a inlaturat in speta aplicarea dispozitiilor art. 4 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulteriore, si ale ar II alin.2 Teza finala din Legea nr. 267/2007 cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente Inalta Curte a admis recursurile, a casat hotararea atacata si a respins ca neintemeiata exceptia de nelegalitate invocata de intimatii paratii S.M.M. si S.G. cu privire la Anexa nr. 1, pct.156, cod BC-m- B-00787 din Ordinul nr.2314/2001 emis de si Ministerul Culturii si Cultelor.
Instanta retine ca potrivit dispozitiilor art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004
„ Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se pronunta, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata, si asupra validitatii actelor juridice incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Actiunea poate fi introdusa in termen de un an de la data emiterii actului", conditie indeplinita in speta de fata.
Potrivit art. 25 alin. 4, 5 si 7 din Legea nr. 10/2001 „ Decizia sau, dupa caz, dispozitia de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra acestuia, are forta probanta a unui inscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara, iar potrivit alin.(5) Proprietarii carora, prin procedurile administrative prevazute de prezenta lege, le-au fost restituite in natura imobilele solicitate vor incheia cu detinatorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, in mod obligatoriu, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziei/dispozitiei de restituire, termen dupa care, daca protocolul nu a fost semnat, se va incheia in prezenta executorului judecatoresc un proces-verbal de constatare unilaterala a preluarii imobilului.
(7) Prevederile alin. (1) - (6) sunt aplicabile si dispozitiilor emise de primari ori, dupa caz, de presedintii consiliilor judetene potrivit art. 21 alin. (4).
Hotararea nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precizeaza la . punctul 25.6 si 25,7, si la punctul 25.6. „Dispozitia de aprobare a restituirii in natura este un act administrativ de putere care atesta restituirea proprietatii si care, odata indeplinite formalitatile de publicitate imobiliara, se consolideaza ca titlu de proprietate supus regulilor prevazute de dreptul comun (devine act de proprietate in sensul prevederilor Codului civil), punctul 25.7. „Dupa efectuarea formalitatilor de publicitate imobiliara de catre noul proprietar, dispozitia de aprobare a restituirii in natura nu mai poate fi revocata de entitatea care a dispus-o ".
Legea nr. 422/2001 reglementeaza la art. 1 alin. 3 ca „Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevazute in prezenta lege, iar art. 2 alin. 1 – 3 prevede ca „Monumentele istorice fac parte integranta din patrimoniul cultural national si sunt protejate prin lege.
Art. 2 alin.1-3 prevede ca „activitatile si masurile de protejare a monumentelor istorice se realizeaza in interes public. In conditiile prezentei legi interventiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauza de utilitate publica.
In sensul legi, prin protejare se intelege ansamblul de masuri cu caracter stiintific, juridic, administrativ, financiar, fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenta, conservarea, inclusiv paza si intretinerea, consolidarea, restaurarea, punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale ".
Potrivit art. 4 alin. 4-5 „ Monumentele istorice aflate in proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vandute numai in conditiile exercitarii dreptului de preemtiune ale statului roman, prin Ministerul Culturii si Cultelor, pentru
monumentele istorice clasate in grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, pentru monumentele istorice clasate in grupa B, ori al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz, potrivit prezentei legi, sub sanctiunea nulitatii absolute a vanzarii.
Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intentioneaza sa vanda monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor instiintarea privind intentia de vanzare, insotita de documentatia stabilita prin ordin al ministrului culturii si cultelor ".
Art. 5 prevede ca „In actele de instrainare, concesionare, inchiriere, dare in administrare sau dare in folosinta gratuita a monumentelor istorice se va mentiona regimul de monument istoric al imobilelor si obligatia protejarii acestora potrivit prezentei legi".
Autoritatile administratiei publice centrale de specialitate si institutiile din subordinea acestora, precum si autoritatile administratiei publice locale coopereaza cu proprietarii monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu detinatorii si administratorii acestora, precum si cu institutiile publice si organizatiile neguvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice si ii sprijina in conditiile legii".
Instanta retine ca reclamantul are dreptul la restituirea in natura a imobilului situat in Bacau, str. Gheorghe Vranceanu, nr.44, in calitatea de mostenitor al proprietarului in conformitate cu dispozitiile legale mentionate.
Datorita insa unor erori cu privire la incadrarea imobilului in categoria monumentelor istorice, actul administrativ de restituire in natura, respectiv Dispozitia nr. 184/2007 nu cuprinde elementele obligatorii prevazute in Legea nr. 422/2001 de natura sa protejeze aceasta categorie de imobile.
Aceste lipsuri ale Dispozitiei, si avand in vedere intrarea ei in circuitul civil, nu pot fi remediate decat prin anularea acesteia intrucat actul unilateral de dispozitie a fost emis cu incalcarea prevederilor exprese ale Legii nr. 422/2001, fiind nelegal.
Prevederile Legii nr. 422/2001, mentionate in articolele 1, 2, 4, 5, 7 si 53 mai sus citate, sunt de ordine publica, respectarea lor fiind de natura sa duca la respectarea vointei statului de a proteja si de a mentine patrimoniul cultural al tarii. Lipsa mentiunilor cu privire la regimul de monument istoric al imobilului retrocedat, a celor privind posibilitatea instrainarii acestuia doar in conditiile exercitarii dreptului de preemtiune al statului sau al unitatii administrativ teritoriale, sunt de natura sa aduca atingere interesului general.
Fata de aceste motive instanta retine ca Dispozitia nr. 184/2007 este nelegala si se impune anularea acesteia, urmand ca noua Dispozitie ce va fi emisa sa cuprinda mentiunile obligatorii si necesare in cazul restituirii unui bun ce face parte din categoria monumentelor istorice.
Aceeasi solutie se impune si in privinta procesului verbal de punere in posesie, nefiind de admis existenta acestuia in lipsa unei Dispozitii de restituire in conformitate cu prevederile legale.
De altfel si paratii: Sachelarie Monica si S.G. precizeaza ca au o pozitie similara cu apararile formulate de catre reclamant., nefiind necesara anularea in tot a dispozitiei ci doar a se constata existenta viciului actului atacat si includerea imobilului in regimul de monument istoric.
Imobilul restituit potrivit Dispozitiei nr. 184/2007 a fost instrainat de S.A., persoana indreptatita la restituire, paratilor S.M.M. si S.G. prin actul de vanzare cumparare nr. */12.09.2007.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca in lipsa mentiunilor obligatorii pentru protejarea monumentelor istorice si a manifestarii dreptului de preemtiune al statului sau al unitatii administrativ teritoriale, actul de instrainare este lovit de nulitate, astfel incat, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 6, teza a Il-a din Legea nr. 554/2001, se impune anularea acestuia si repunerea partilor in situatia anterioara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite actiunea formulata de reclamantul D.B.-PRESEDINTELE CONSILIULUI JUDETEAN BACAU cu sediul in Bacau, in contradictoriu cu parat S.A. - prin procurator O.V. cu domiciliul in Ploiesti, jud. Prahova, parata S.M.M. cu domiciliul in Bucuresti, paratul S.G. cu domiciliul in Bacau.
Anuleaza dispozitia Presedintelui Consiliului Judetean Bacau nr.*/2007, privind restituirea in natura a imobilului situat in Bacau.
Anuleaza contractul de vanzare-cumparare nr. */12.09.2007 si repune partile in situatia anterioara.
Anuleaza procesul verbal de punere in posesie nr. */03.09.2007.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica.
1