Sechestru Sentinta penala nr. 255/D din data de 20.08.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Autoritatile olandeze prin BIROUL CENTRAL de INCASARI JUDICIARE- Sectia privind executarea transfrontaliera a sanctiunilor, in luna noiembrie 2009 a sesizat M.J.L.C. – Directia de Drept International si Tratate, Serviciul de Cooperare Judiciara Internationala in Materie Penala cu doua cereri, avand ca obiect recunoasterea a doua hotarari de confiscare privind pe I.M. si I.I. din Bacau.
M.J.L.C. la randul sau a investit Tribunalul Bacau cu solutionarea cererilor respective.
Initial cererile au fost repartizate la Biroul penal al Tribunalului Bacau, care nu le-a putut solutiona, de indata deoarece nu erau cunoacute datele de stare civila ale celor doua persoane, motiv pentru care cererile au fost repartizate in instanta pentru judecata, cauza fiind inregistrata sub nr. 2579/110/2010 al Tribunalului Bacau, potrivit art. 187/59 alin. (3) din Lg. 302/2004 modificata.
Competenta de executare a ordinelor de confiscare emise de o autoritate judiciara dintr-un stat membru al U.E. apartinand tribunalelor, instanta a fost corect investita, avand in vedere prevederile 187/51 alin. (2) din Lg. 302/2004 modificata.
De la Serviciul de Evidenta a Persoanelor din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor Bacau s-au aflat datele de stare civila a celor doua persoane care au fost citate la domiciliu.
La data de 24 iunie 2010 intimatilor I.I. si I.M. li s-au adus la cunostinta cererile autoritatilor olandeze, acestia confirmand ca au fost arestati in OLANDA, confiscandu-li-se cu acel prilej sume mari de bani, primul avand si o chitanta in acest sens, pe care a depus-o in xerocopie.
Intimatii au fost de acord cu cererile autoritatilor olandeze.
La fiecare cerere a fost atasat CERTIFICTUL statului emitent, OLANDA.
Cererile au fost transmise in conformitate cu art. 4 si 5 din Decizia – cadru 2006/783, J AI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce pentru hotararile de confiscare, cele doua certificate fiind traduse in limba romana (fl. 4-12 si 18-26).
Intimatii I.I. si I.M. n-au indicat motive de nerecunoastere sau neexecutare a hotararii de confiscare, din cele prev. de art. 8 din Decizia – cadru susmentionata.
Faptele au fost comise in forma continuata, ceea ce presupune mai multe acte materiale. Sumele platite de catre intimati in Olanda, referindu-se la alte acte materiale nu se incalca principiul non bis in idem.
Infractiunile care au atras emiterea hotararilor de confiscare figureaza pe lista prev. de art. 6 din Decizia cadru.
Principiul recunoasterii reciproce fiind piatra de temelie a cooperarii judiciare in cadrul U.E., neexistand nici un impediment urmeaza a se recunoaste hotararile de confiscare ale statului emitent si a dispune executarea de indata a acestora, in moneda nationala, tinand seama de cursul valutar valabil.
Banii care urmeaza a fi obtinuti in urma executarii hotararii de confiscare a statului emitent, fiind sub 10.000 euro, vor reveni statului executant adica Romania.
Statul emitent va fi in informat cu privire la modul de rezolvare a cererilor sale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prilejul solutionarii prezentei cauze vor ramane in sarcina acestuia.
Instanta va admite cererile autoritatile olandeze OFFICIER VAN JUSTITIE VAN HET PARKET-te LEEUWARDEN.