Faliment ( atragere raspundere organ de conducere ) Sentinta civila nr. 1036 din data de 02.09.2009
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata sub nr. /110/2009 la data de 08.04.2009 la Tribunalul Bacau-Sectia comerciala si contencios administrativ, reclamanta C SPRL Bacau, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. CSRL, a formulat actiune in atragerea raspunderii administratorului statutar al debitoarei falite, A N, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat paratul la plata in contul de avere al debitoarei falite a sumei de 962.312 lei reprezentand pasiv neacoperit al debitoarei falite SC C S.R.L., reprezentand prejudiciu cauzat creditorilor, conform tabelului definiv consolidat depus la dosarul nr. /110/2008.
Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar in conformitate cu dispozitiile art. 77 din Legea 85/2006.
In motivarea actiunii, reclamata arata ca la data de 14 aprilie 2008 prin sentinta civila nr. 190 pronuntata de catre Tribunalul Bacau in dosarul nr. /110/2008, s-a deschis procedura insolventei impotriva debitoarei S.C. C SRL Sascut la cererea creditoarei DGFPS Bacau, instanta desemnand pe C SPRL Bacau in calitate de administrator judiciar.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006 „judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de membrii organelor de conducere - administratori, directori ce au cauzat starea de insolventa a debitorului".
In anul 2004 in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 a luat fiinta SC C, cu obiect principal de activitate „ Comert cu amanuntul al carnii si al produselor din carne" .
Avand in vedere cazurile speciale pe care art. 138 din Legea 85/2006 le reglementeaza in materia raspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei falite, s-a constatat ca urmare a analizei financiar-contabile a documentelor depuse de catre AFP Bacau, ca organul de conducere a debitoarei, respectiv AN se face vinovat de: continuarea in interes personal a unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati (art.138 lit c din Lege 85/2006) si a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea ( art.138 alin.l lit.d)
In conformitate cu dispozitiile art. 138 lit. g din Legea 85/2006, se poate dispune atragerea raspunderii personale a membrilor organelor de conducere care au cauzat starea de insolventa a debitoarei prin continuarea in interes personal, a unei activitati care ducea in mod vadit persoana iuridica la incetare de plati.
Potrivit art. 27 alin 1 din Legea 85/2006, debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa sesizeze tribunalul pentru a fi aplicate prevederile legii insolventei, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
In raport cu dispozitiile imperative mentionate, administratorului statutar al societatii ii revenea obligatia legala, in cazul insolventei prezumate a fi vadite, de a sista continuarea in conditii obisnuite a activitatii si de a formula o cerere de deschidere a procedurii insolventei debitorului in vederea posibilei reabilitari.
In perioada 2004 - iunie 2007 societatea debitoare inregistra datorii fata de terti in cuantum de 185.043,00 lei si un profit financiar de 5.318,00 lei, o decizie manageriala corecta ar fi fost aceea de sistare a activitatii desfasurate si de lichidare a activelor circulante care aveau o aloare contabila de 184.421,00 lei.
In acest fel se putea achita aproape integral contravaloarea datoriilor fata de terti, insa nu se mai acumulau alte datorii. Decizia manageriala incorecta pe care a luat-o conducerea societatii a fost aceea de a inceta activitatea, fara a-si achita datoriile fata de AFP Bacau .
La datoriile existente s-au adaugat majorari de intarziere, valoarea totala a acestora ajungand la data deschiderii procedurii la suma de 962.312,00 lei.
In conformitate cu dispozitiile art. 138 lit d din Legea 85/2006, se poate dispune atragerea raspunderii personale a membrilor organelor de conducere care au cauzat starea de insolventa a debitoarei prin "netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea".
In conformitate cu dispozitiile art. 138 lit. e) din Legea 85/2006, administratorul statutar al debitoarei falite se face vinovat si de ascunderea unei parti din activul persoanei juridice, fapta prin care s-a creat creditorilor un prejudiciu efectiv de 962.312,00 lei RON.
In acest sens, asa cum am aratat in raportul cauzal, intocmit in urma analizei financiar contabile detaliate a tuturor actelor financiar-contabile predate, conform balantei de verificare a data de 30.06.2007, (acesta fiind ultimul document contabil incheiat de catre debitoarea alita), imobilizarile necorporale au o valoare de inventar globala de 0,00 lei RON.
Intrucat nu au fost predate nici un fel de active, de catre administratorul statutar al debitoarei, valoarea lor contabila este imputabila acestora, avand in vedere ca prin predarea si valorificarea lor in cadrul procedurii s-ar fi obtinut sume de bani pentru acoperirea, macar partiala, a datoriilor societatii.
Administratorului statutar AN ii este imputabila si suma de 529,00 ei, reprezentand numerar ce figureaza scriptic in caseria si conturile societatii si care nu au fost predate.
In concluzie, sumele pentru care ar fi posibila angajare raspunderii patrimoniale a administratorului statutar si care ar fi trebuit recuperate in contul societatii-reprezentand fie sume de incasat de la clienti, fie valoarea unor bunuri ce nu au fost predate pentru valorificare, depasesc prin totalizare valoarea masei pasive ramasa neacoperita.
De asemenea constata ca sunt indeplinite cumulativ cele doua conditii, respectiv prejudiciul creditorilor si fapta ilicita a membrilor organelor de conducere, intrucat administratorii statutari se fac vinovati de producerea starii de insolventa, astfel incadrandu-se in cazurile prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. In acest sens facem dovada existentei raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata, precum si culpa persoanelor a caror raspundere se solicita .
Prejudiciul creat de organele de conducere, consta in ajungerea societatii in insolventa, rerspectiv in lipsa sumelor pentru plata obligatiilor exigibile catre creditori, stare de fapt care este prejudiciabila pentru creditori intrucat de regula presupune imposibilitatea platii creantelor.
Fapta ilicita a administratorului statutar, rezulta din savarsirea faptelor prevazute de art. 138/Legea nr. 85/2006, in sensul ca prin activitatea desfasurata in mod ilegal a dus persoana juridica la incetarea de plati, nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, a deturnat si a ascuns o parte din activul persoanei juridice si a marit in mod voit pasivul acesteia.
Legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs consta in faptele savarsite de catre conducerea societatii care a condus Ia ajungerea societatii in stare de insolventa. insusi faptul nedepunerii de catre acest a actelor contabile, creeaza o prezumtie relativa a netinerii contabilitatii in conformitate cu legea si a legaturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea societatii in incetarea de plati.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 138 alin 1 lit c ,d si e din Legea 85/2006 si art. 141 din Legea 85/2006.
In conformitate cu dispozitile art.77 al Legii 85/2006 privind procedura insolventei, prezenta actiune este scutita de plata taxei de timbru.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar tabelul definitiv al creditorilor nr.550/13.03.2009; raportul cauzal al imprejurarilor care au dus la starea de insolventa nr. 549/13.03.2009, istoricul societatii debitoare eliberat de catre ORC Bacau; hotararea de deschidere a procedurii insolventei din data de 14.04.2008;
Paratul, legal citat nu s-a prezent in instanta si nu a formulat intampinare.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In perioada 2004 - iunie 2007 societatea debitoare inregistra datorii fata de terti in cuantum de 185.043,00 lei si un profit financiar de 5.318,00 lei, o decizie manageriala corecta ar fi fost aceea de sistare a activitatii desfasurate si de lichidare a activelor circulante care aveau o aloare contabila de 184.421,00 lei.
In acest fel se putea achita aproape integral contravaloarea datoriilor fata de terti, insa iu se mai acumulau alte datorii. Decizia manageriala incorecta pe care a luat-o conducerea societatii a fost aceea de a inceta activitatea, fara a-si achita datoriile fata de AFP Bacau .
La datoriile existente s-au adaugat majorari de intarziere, valoarea totala a acestora ajungand la data deschiderii procedurii la suma de 962.312,00 lei. De asemenea, nu s-a depus bilantul contabil asa cum prevede art. 27 al. 1, art. 30 alin. 1 din Legea 82/1991 rep. si art.73 lit. c) din Legea 31/1990 rep., obligatie ce-i revenea administratorului societatii debitoare asa cum prevede art. 72 din Legea 31/1990 republicata.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea 82/1991 rep. „raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului".
Dispozitia art. 35 alin. 3-4 din Legea 31/1954 prevede ca faptele ilicite savarsite de organele persoane juridice obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul executarii functiei lor.
Natura raspunderii va fi determinata de sursa obligatiei incalcate sau neindeplinite, in unele cazuri va fi o raspundere civila contractuala, iar in altele va fi o raspundere civila delictuala.
Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica cat si al treilea.
Potrivit principiilor dreptului civil, ca regula generala, pentru a solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat.
Potrivit principiilor generale de raspunderi, fapta ilicita nu trebuie neaparat sa constea intr-o actiune, dar si in omisiunea, inactiunea ilicita, neindeplinirea unei activitati, ori neluarea unei masuri, atunci cand aceasta activitate sau aceasta masura trebuia sa fie intreprinsa de catre anumite persoane.
Faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006 atrag raspunderea civila delictuala speciala a conducatorilor societatii pentru plata pasivului acesteia doar daca au contribuit la starea de insolventa a societatii si este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei pentru a fundamenta raspunderea lor pentru pasivul societatii.
Legiuitorul nu foloseste in cuprinsul art. 138 din Legea 85/2006 verbul «a cauza» ci verbul «a contribui» pentru a desemna legatura de cauzalitate intre conduita conducatorilor societatii si starea de insolventa comerciala. Aceasta nu insemna ca ne-am aflat in prezenta unei cauzalitati partiale; cauzalitatea juridica nu coincide cu cauzalitatea fizica.
Faptul ca legiuitorul a folosit verbul «a contribui» denota intentia de a da valoare cauzala si acelor fapte care, desi n-au cauzat direct starea de insolventa, au contribuit la conducerea ei.
Asa cum s-a aratat in jurisprudenta, pentru aplicarea dispozitiilor art. 138, nu este necesara ca investirea in functie de conducere sa fi fost efectuata cu respectarea tuturor formelor prescrise de lege, daca in fapt s-au executat atributiile acestei functii.
Din economia art. 138 rezulta ca administratorul ar putea fi obligat sa suporte numai partial pasivul societatii, dar tribunalul nu este limitat in cea ce priveste partea din pasiv ramas neacoperit din averea debitoarei intrucat acest „pasiv" cuprinde toate creantele creditorilor care sunt evidentiate in tabelul final si, chiar in conditia in care nu toti creditorii au formulat cerere de atragere la raspundere patrimoniala, avand in vedere caracterul colectiv al executarii silite reglementata de Legea 85/2006, cat si solidaritatea creditorilor reglementati de art. 1034 Cod civil si art. 1059 Cod civil.
Din analiza probatoriului administrat in cauza si din rapoartele de activitate intocmite de lichidatorul judiciar, tribunalul retine ca: starea de insolventa a debitoarei este imputabila paratului care, prin omisiune, n-au depus la dosarul cauzei actele contabile si au tinut o contabilitate fictiva a firmei si n-au depus nici declaratiile fiscale la organele abilitate.
Aceste considerente duc la concluzia ca activitatea delictuala a paratului consta in omisiunea de a-si indeplini obligatiile prevazute de Legea contabilitatii si a Legii 85/2006.
In ce priveste fapta prevazuta de art. 138 al.1 lit b instanta constata ca acesta nu a fost dovedita, nedepunerea actelor contabile fiind analizata mai sus.
Prin urmare, cererea formulata in temeiul art. 138 lit. d din Legea 85/2006 va fi admisa si in consecinta va obliga paratul la plata pasivului neacoperit.