SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE: ACTIUNE IN EVACUARE .
FORMULATA DE PROPRIETARUL IMOBILULUI REDOBANDIT IN BAZA LEGII NR.10/2001;
GRESITA APLICARE A LEGII.
Art.15 din Legea nr.10/2001 face trimitere la O.U.G.nr.40/1999 si la termenul de prorogare a contractelor de inchiriere de 5 ani, asa cum stipuleaza textul de lege invocat.
O.U.G.nr.40/1999 a fost un act normativ pe durata determinata ceea ce face ca la data promovarii actiunii ordonanta invocata nu mai era in vigoare, iar paratii nu mai beneficiaza de facilitatile prevazute de acest act normativ.
(Decizia civila nr.550 din 15 mai 2007)
(dosar nr.7799/83/2006)
Prin sentinta civila nr. 4242 din 17 octombrie 2006 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr. 2520/2006, a fost respinsa actiunea civila inaintata de reclamantul H. J. impotriva paratilor V. V.-D., V.V., V. D.-C., V. R.-A. si V. V., privind evacuarea acestora din urma din imobilul situat in com. Socond nr. 29 judetul Satu Mare, fiind obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata ocazionate paratilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin Dispozitia nr. 28/2002 a Primarului com. Socond s-a dispus restituirea in conditiile Legii nr. 10/2001 catre fostul proprietar S. M., a imobilului in cauza, aceasta din urma fiind obligata la respectarea prevederilor OUG nr.40/1999 privind protectia chiriasilor.
Prima instanta a mai retinut ca in urma decesului proprietarei S. M. imobilul in litigiu a devenit proprietatea reclamantului, cu titlu juridic de mostenire si ca, intrucat noul proprietar nu a procedat la notificarea chiriasilor sau a fostilor chiriasi, prin executorul judecatoresc, in vederea incheierii unui eventual nou contract de inchiriere, cu stabilirea datei si locului acestei intalniri, conform disp. art. 10 din Legea nr.10/2001, cererea reclamantului se prezinta a fi neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a promovat apel in termenul legal apelantul reclamant solicitand schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulata, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata, motivand in fapt ca dispozitiile OUG nr. 40/1999 nu mai sunt aplicabile in cauza si ca paratii, prin ocuparea imobilului in litigiu aduc o serie de stricaciuni locuintei, instalatiilor sau bunurilor aferente acesteia.
Prin decizia civila nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Satu Mare in dosar nr. 7799/83/2006, a fost respins apelul declarat de apelantul reclamant H.J. impotriva sentintei civile nr. 4242/17.10.2006 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr. 2520/2006 in contradictoriu cu intimatii parati V. V. D., V. V., V. D. C., V. R. A., V. M. V..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut, din actele de la dosar, ca in mod corect a retinut prima instanta ca apelantul reclamant caruia i s-a restabilit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu in conditiile Legii nr. 10/2001 nu a facut dovada indeplinirii obligatiei sale legale prev. de art. 10 din aceeasi lege, constand in notificarea chiriasului sau a fostului chirias, prin executorul judecatoresc, in vederea incheierii unui eventual nou contract de inchiriere. De altfel, in cuprinsul criticilor formulate de catre apelant, nu se face referire la acest rationament judiciar si nu se combate in niciun fel incidenta acestei norme juridice, retinuta de catre prima instanta. Totodata, raportat la imprejurarea ca incepand cu data de 31.08.2006 orele 12,00, asa cum rezulta si din procesul verbal incheiat la aceeasi data in dosar executional nr. 232/2006 al Biroului Executorului Judecatoresc Vasvari Aurel (fila nr. 14 din dosar nr. 7799/83/2006) intimatii parati au incetat sa mai locuiasca in imobilul in cauza, instanta de apel retine ca disp. art. 13 lit. h din OUG nr. 40/1999 invocate de catre apelant devin inaplicabile in cauza.
Impotriva acestei decizii, in termen si legal timbrat, a declarat recurs H. J., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotararilor, sa se dispuna evacuarea paratilor din imobilul proprietatea recurentului.
In motivarea recursului s-a sustinut ca a aratat reclamantul ca imobilul din litigiu a fost dobandit de el in anul 2005 prin mostenire, acesta i-a tolerat pe parati sa locuiasca in imobil desi nu s-a achitat nici un fel de chirie, mai mult, paratii au adus stricaciuni insemnate imobilului.
Intimatii s-au opus admiterii recursului.
Analizand hotararile atacate prin prisma motivelor invocate si din oficiu, curtea a constatat ca acesta sunt esential nelegale, decizia instantei de apel fiind rezultatul gresitei aplicari a legii, OUG 40/1999, motiv de modificare a acesteia in temeiul articolului 304 punctul 9 Cod de procedura civila.
Reclamantul este proprietar tabular al imobilului din litigiu, inscris in CF nr. 671-Socond, cu titlu de mostenire si retrocedare, imobilul facand obiectul Legii nr. 10/2001.
Instantele au respins actiunea in evacuare a reclamantului proprietar impotriva paratilor, cu motivarea ca proprietarul nu si-a indeplinit obligatia prevazuta de articolul 10 din Legea nr. 10/2001, in sensul ca nu l-a notificat pe chirias pentru eventualitatea incheierii unui nou contract de inchiriere si s-a mai retinut ca paratii au fost deja evacuati pe calea unei ordonante presedintiale, astfel ca prezenta cerere nu are obiect.
Aspectele retinute de instanta de apel in considerentele hotararii sunt nerelevante cauzei.
Articolul 15 din Legea nr. 10/2001 face trimitere la OUG 40/1999 si la termenul de prorogare a contractului de inchiriere de 5 ani, asa cum stipuleaza textul legal invocat. OUG 40 /1999 a fost un act normativ pe durata determinata, articolul 6 din aceasta lege prevazand ca se prelungesc contractele de inchiriere ale chiriasilor in casele preluate de stat de la fostii proprietari, cu 5 ani incepand din anul 1999. Cum Legea nr. 10/2001 nu a prelungit acest termen ci doar a facut trimitere la articolul 6 din OUG 40/1999, instanta retine ca la data promovarii prezentei actiuni, ordonanta invocata nu mai era in vigoare, iar paratii nu mai beneficiaza de facilitatile prevazute de acest act normativ.
De altfel, dispozitiile OUG nr. 40/1999 au fost retinute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in decizia Radovici si Stanescu contra Romaniei, ca fiind impovaratoare pentru fostul proprietar, cat timp opereaza cu notiuni vagi de genul prelungirea de drept a contractului anterior pana la incheierea unui nou contract, in actul normativ neexistand nici un instrument care sa garanteze previzibilitatea incheierii unui nou contract intre proprietar si chirias, contract ce sa-l avantajeze pe chirias fara a ingradii excesiv dreptul de proprietate al proprietarului.
Curtea europeana a considerat ca este inacceptabil a se impune proprietarilor obligatia pastrarii locatarilor in imobilul lor fara nici o posibilitate concreta si reala de a se incasa o chirie acceptabila, statul plasand astfel asupra fostilor proprietari o sarcina speciala si exorbitanta de natura sa intrerupa echilibrul just dintre interesele aflate in joc.
Astfel, fostii proprietari au fost lipsiti ani indelungati de proprietatea lor, si de asemenea, nu li s-a pus la dispozitie un instrument legal prin care sa poata obliga ocupantii acestor imobile sa plateasca chirie, din cauza dispozitiilor defectuoase si a lipsurilor esentiale in legislatia privind imobilele, neasigurandu-se echilibrul intre protectia dreptului individual si cerintele interesului general.
Penuria de locuinte pe care statul trebuie sa o gestioneze nu poate fi rezolvata punand aceasta sarcina pe un anume grup social, fostii proprietari, fara ca acestia sa fie compensati in nici un fel, urmare a restrangerii dreptului lor de proprietate.
Aceasta interpretare are putere de lucru interpretat in fata instantelor nationale in temeiul articolului 46 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin care Statul Roman s-a angajat sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care este parte.
Concluzionand, paratii nu detin nici un titlu legal asupra imobilului din litigiu, proprietatea reclamantului, in temeiul articolului 480 Cod civil actiunea proprietarului fiind fondata.
Pentru aceste motive, in baza dispozitiilor articolului 312 cu referire la articolul 316 Cod procedura civila, Curtea a modificat decizia data in apel cu aplicarea gresita a legii, caz de modificare a acesteia conform articolului 304 punctul 9 Cod procedura civila si a admis apelul reclamantului, si in consecinta a schimbat sentinta de fond in sensul ca a admis actiunea reclamantului asa cum a fost formulata.
In baza articolului 274 Cod de procedura civila parati au fost obligati la 1.500 lei cheltuieli de judecata.