Incetarea raportului de munca in baza art. 65(2) C. Muncii datorita desfiintarii locului de munca Sentinta civila nr. 1322 din data de 20.12.2010
pronunțată de Tribunalul Sibiu

Constata ca prin contestatia formulata la 4.11.2010 si inregistrata contestatoarea H. E. G. in contradictoriu cu intimata SC „T. T. T.” SRL Sibiu, a solicitat:
- anularea deciziei nr.4108/2010 prin care i s-a desfacut contractul individual de munca, urmare a desfiintarii locului de munca;
- reincadrarea pe postul detinut anterior;
- obligarea intimatei sa-i plateasca salariile restante pentru lunile august (partial), septembrie, octombrie 2010 si in continuare pana la reintegrarea efectiva, indexate, majorate sau reactualizate;
- obligarea intimatei sa-i plateasca tichetele de masa aferente lunii octombrie, orele suplimentare si concediul de odihna neefectuat pentru anul 2010, precum si despagubiri de 155 lei si 50 lei pentru perioada de preaviz, si daune morale de 20.000 lei.
Se mai solicita si drepturile rezultand din contractul de asigurare, accesoriu contractului de munca.
In motivarea contestatiei, contestatoarea arata ca a fost angajata intimatei cu contract de munca pe durata nedeterminata, iar la 25.10.2010 i s-a desfacut contractul de munca, urmare a desfiintarii locului de munca, masura nelegala, mai ales ca nu i s-au platit drepturile salariale la zi.
Contestatoarea sustine ca, abuziv, in perioada preavizului a fost mutata la centrul comercial din Sos. Alba Iulia, fapt ce a determinat efectuarea unor cheltuieli suplimentare cu transportul si solicita aceste sume ca despagubire (155 lei contravaloare abonament lunar si 50 lei contravaloare transport in municipiul Sibiu, pe perioada preavizului).
In drept, se invoca art. 76 – 78 C. muncii.
Intimata nu a formulat intampinare si nici nu a depus actele ce au stat la baza deciziei atacate, asa cum i s-a solicitat de catre instanta.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca prezenta contestatie este, in parte, intemeiata si va fi admisa, pentru considerentele pe care le vom arata in continuare.
Contestatoarea este angajata intimatei in baza contractului individual de munca nr.2912/30.07.2010 (f.4-7 dos.) in functia de responsabil administrativ, cu un salariu de baza lunar brut de 720 lei.
In paralel, partile au incheiat si un contract de asigurare prin care intimata se obliga sa plateasca lunar contestatoarei o suma de 582 lei (net fix) ca bonus pentru indeplinirea in conditii foarte bune a sarcinilor de serviciu (f. 8-9 dos.).
La 24.09.2010 contestatoarei i s-a adus la cunostinta ca, incepand cu 25.10.2010 ii va inceta contractul de munca conform art.65 (1) C. muncii, iar ca in perioada de preaviz de 20 de zile lucratoare, trebuie sa continue activitatea cel putin 4 ore/zi (f.15 dos.).
Ulterior, i s-a comunicat decizia nr.3738/27.09.2010 prin care s-a dispus delegarea sa la un alt punct de lucru pe perioada preavizului si decizia nr.4108/25.10.2010 prin care i s-a desfacut contractul de munca, in baza art.65 (1) C. muncii (f.17 dos.).
In urma sesizarii formulate de contestatoare, Inspectoratul Teritorial de Munca Sibiu a efectuat verificari la sediul intimatei si a constatat ca se inregistreaza restante la plata drepturilor salariale si ca aceasta se afla in procedura de insolventa.
Conform art.287 C. muncii, sarcina probei in conflictul de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa, pana la prima zi de infatisare.
Intimata (citata si prin administrator judiciar) nu a facut dovada desfiintarii efective a postului contestatoarei si a faptului ca nu s-au mai facut angajari dupa concedierea acesteia sau ca nu mai detine posturi similare pentru a-i oferi in schimb.
In aceste conditii, instanta nu poate verifica legalitatea si temeinicia masurii dispuse care apare ca fiind abuziva.
Ca urmare, s-a admis in parte contestatia, s-a anulat decizia nr.4108/2010 si s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior.
In baza art.154 si 161 C. muncii, intrucat s-a prestat munca, intimata a fost obligata si la plata salariilor restante pentru lunile august (numai 1 din salariu), septembrie si octombrie 2010, iar in baza art. 269 C. muncii, angajatorul a fost obligat si la plata salariului in continuare, pana la reintegrare, intrucat masura concedierii s-a dovedit a fi abuziva.
Tribunalul nu a dispus suspendarea judecatii in temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, intrucat prezenta cauza avea ca obiect principal anularea deciziei de concediere si reintegrarea pe postul detinut anterior, iar creantele asupra intimatei au un caracter accesoriu.
Intimata a fost obligata sa plateasca si celelalte drepturi neachitate contestatoarei, respectiv contravaloarea tichetelor de masa aferente lunii oct. 2010 si a concediului de odihna neefectuat pe anul 2010.
S-a admis si cererea de a i se plati contestatoarei drepturile rezultand din contractul de asigurare incepand de la data angajarii (3.08.2010) si pana la reintegrarea efectiva.
Acest contract a fost incheiat de parti pentru a suplimenta veniturile angajatului si pentru a reduce contributiile pe care angajatorul le are de platit la bugetul de stat, daca aceste sume vor fi incluse in contractul de munca, cu titlu de salariu.
Din punct de vedere legal, contractul este perfect valabil si conform art. 969 Cod civil, reprezinta legea partilor, urmand a fi executat cu buna credinta (art. 970 Cod civil).
Ca urmare, cat timp intimata nu a facut dovada neindeplinirii de catre contestatoare a sarcinilor de serviciu, sumele din contractul de asigurare sunt datorate. Desfacerea contractului de munca fiind abuziva, sumele se datoreaza si pentru perioada cat contestatoarea nu a lucrat, intrucat incetarea activitatii nu ii este imputabila.
Celelalte cereri formulate si precizate de contestatoare, au fost respinse.
Orele suplimentare nu au fost acordate intrucat din probele administrate nu a rezultat cu certitudine efectuarea acestora si numarul lor.
Din cópiile condicilor de prezenta, depuse de contestatoare, rezulta ca aceasta a lucrat in medie 10 ore pe zi (daca se face diferenta intre ora sosirii si ora plecarii), insa in aceasta nu sunt evidentiate pauzele efectuate de angajat.
In plus, condica de prezenta nu este semnata de un reprezentant al intimatei, iar pontajele din perioada in litigiu nu exista la dosar.
Cheltuielile suplimentare cu deplasarea pe perioada preavizului la un alt punct de lucru, nu au fost acordate intrucat cererea este nejustificata.
Contestatoarea se deplasa oricum la Sibiu, deci abonamentul nu a fost achitat ca urmare a delegarii la alt punct de lucru. Nici transportul in municipiul Sibiu nu se justifica, in primul rand pentru ca nu s-a dovedit cu certitudine cat reprezinta acesta si in al doilea rand, angajatorul nici nu avea obligatia asigurarii unui loc de munca apropiat de domiciliul contestatoarei (sau de statia de autobuz).
Nici daunele morale nu s-au acorda intrucat prejudiciul suferit de contestatoare a fost reparat prin reintegrarea si plata tuturor drepturilor salariale (si din contractul de asigurare) pe perioada intre desfacerea abuziva a contractului de munca si reintegrare.