Competenta materiala de solutionare in recurs
a cauzelor avand ca obiect incuviintarea executarii silite
Principiul specializarii instantei se aplica atunci cand litigiul
privind faza executarii silite presupune cercetarea judecatoreasca a fondului dreptului, nu si atunci cand se cerceteaza aspecte
ce tin de executarea propriu - zisa. Pe calea unei
astfel de cereri se realizeaza o analiza exclusiv procedurala,
care nu implica o specializare a instantei, in fond si in recurs
(Decizia comerciala nr. 1/R-CC din data de 15 Ianuarie 2010)
Prin cererea inregistrata la data de 05 08 2009 sub nr. 10740 , Biroul executorului judecatoresc F. E., in cadrul dosarului de executare nr. 1031/27 07 2009 la cererea creditorului SC O. S.A., a solicitat incuviintarea executarii silite impotriva debitorului D. B. M. in baza titlului executoriu reprezentand contractul de leasing financiar nr. 132801/15 12 2005 si contractul de asigurare nr.815/23 12 2003.
Prin incheierea pronuntata in sedinta camerei de consiliu din data de 02 10 2009, Judecatoria Pitesti in baza art. 372 c.pr. civ. a respins ca neintemeiata cererea de incuviintare a executarii silite.
In considerentele hotararii instanta de fond a retinut ca pentru asiguratorul S.C. O. S.A., contractul de leasing financiar nu constituie titlu executoriu, intrucat nu se poate determina creanta asiguratorului impotriva imprumutatului.
La data de 29 10 2009 S.C. O. V. I. G. S.A., a declarat recurs impotriva incheierii din 02 10 2009 prin care in temeiul disp. art. 304 pct. 9 c.pr.civ. a criticat hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie.
In criticile formulate in recurs se arata ca debitorul D. B. a incheiat cu S.C. R. S.A. contractul de credit nr. 132801/2005, iar la data de 23 12 2005 S.C. R. S.A a incheiat cu recurenta contractul de asigurare a riscului pentru neplata nr. 815 in temeiul caruia a achitat prejudiciul asiguratorului sau .
Potrivit clauzelor contractuale acceptate de debitorul D. B. M., contractul de credit nr. 132801/2005 constituie titlu executoriu iar prin contractul de asigurare nr. 815/2005 recurenta s-a subrogat in drepturile asiguratului sau .
La termenul din data de 15.01.2010 instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale a tribunalului comercial, exceptie asupra careia, in temeiul art.137 alin. 1 Cod procedura civila, se va pronunta cu prioritate;
In temeiul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara au fost infiintate tribunale specializate, insa potrivit art.3 din aceasta lege, competenta organelor judiciare si procedura sunt stabilite tot de Codul de procedura sau de alte dispozitii legale.
Dispozitiile art. 35 alin.3 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificata prin legea nr.247/2007 prevad ca "tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se infiinteaza."
Din felul in care este structurat si redactat Codul de procedura civila,in forma actuala legiuitorul a dorit sa instituie reguli speciale pentru aceasta ultima faza a procesului civil, stabilind chiar din Capitolul I al Cartii a V-a -"Despre executarea silita"- ca instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se face executarea (art.373 alin . 2 Cod procedura civila), ca instanta de drept comun; cererea de incuviintare executare silita se solutioneaza de instanta de executare , nefacandu-se distinctie dupa natura titlului executoriu.
In faza de incuviintare a executarii silite a contractului de credit - titlu executoriu - nu se pot ivi probleme de fond care sa necesite aplicarea dreptului material, o astfel de cerere implicand o analiza exclusiv procedurala , in care se verifica doar aspecte privitoare la existenta titlului executoriu, precum si regularitatea formala a cererii de incuviintare a executarii, fara insa a se putea formula si analiza aparari indreptate impotriva validitatii contractului respectiv, care sa implice o specializare a instantei.
De altfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. XV / 2007, ca principiul specializarii instantei se aplica atunci cand litigiul privind faza executarii silite presupune cercetarea judecatoreasca a fondului dreptului, nu si atunci cand se cerceteaza aspecte ce tin de executarea propriu - zisa.
Cum legea nu distinge la momentul actual competenta in domeniul incuviintarii executarii silite in functie de titlul executoriu sau de instantele care au solutionat cererea in fond, in lipsa unui text de lege special, nici instanta de recurs nu o poate face.
Jurisdictia comerciala specializata presupune aplicarea unor norme speciale, de natura comerciala si doar in subsidiar, se completeaza cu normele de drept comun. Singurele dispozitii speciale in materie de executare silita, care raman in vigoare, urmare a abrogarii art.889 Cod comercial, sunt cele cuprinse in art.910 - 935 cod comercial , care nu sunt incidente in cazul incuviintarii executarii silite.
Rezumand argumentarea, tribunalul comercial apreciaza ca in recursul dedus judecatii, competenta de solutionare revine Tribunalului Arges - Sectia civila, intrucat cererea privind incuviintarea executarii silite, de competenta judecatoriei, ca instanta de drept comun, nu impune analiza validitatii contractului sau alte probleme legate de fondul dreptului, ci o analiza exclusiv procedurala, care nu implica o specializare a instantei, in fond si in recurs.
Fiind o exceptie de ordine publica, necompetenta materiala poate fi invocata de parte sau de instanta din oficiu, numai in acest fel putandu-se respecta continutul dreptului inscris in art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia "orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari ...asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale..."
Fata de cele mai sus aratate, apreciind ca revine Tribunalului Arges -Sectia civila competenta solutionarii cauzei de fata in recurs , Tribunalul Comercial Arges urmeaza sa-si decline competenta in favoarea acestei instante, careia ii va trimite cauza spre competenta solutionare, in temeiul art.158 coroborat cu art.159 pct.3 Cod procedura civila, raportat la art.2 alin.1 pct.3 Cod procedura civila.