Cererea de incuviintare executare silita a unui contract comercial. Competenta materiala . Decizie nr. 36 din data de 01.10.2009
pronunțată de Tribunalul Arges - Comercial

Cererea de incuviintare executare silita a unui contract comercial. Competenta materiala .
In faza de incuviintare a executarii silite a contractului de leasing financiar - titlu executoriu - nu se pot ivi probleme de fond , care sa necesite aplicarea dreptului material , o astfel de cerere implicand o analiza exclusiv procedurala , in care se verifica doar aspecte privitoare la existenta titlului executoriu, precum si regularitatea formala a cererii de incuviintare a executarii, fara insa a se putea formula si analiza aparari indreptate impotriva validitatii contractului respectiv,care sa implice o specializare a instantei.
De altfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. XV / 2007 ,ca principiul specializarii instantei se aplica atunci cand litigiul privind faza executarii silite presupune cercetarea judecatoreasca a fondului dreptului, nu si atunci cand se cerceteaza aspecte ce tin de executarea propriu - zisa.
Decizia nr.107/RC/2009 a Tribunalului Comercial Arges, pronuntata in dosar nr.8960/280/2008 Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul judecatoriei Pitesti,creditoarea SC I R L IFN SA a solicitat declansarea executarii silite sub forma popririi impotriva debitoarei P M L, pentru recuperarea creantei rezultand din titlurile executorii-contracte de leasing financiar nr.---
Prin incheierea din 19.08.2009,data in camera de consiliu si pronuntata in sedinta publica, instanta a respins cererea ca inadmisibila, retinand in considerente ca potrivit art. 453 C.pr.civ., poprirea se infiinteaza la cererea creditorului, de executorul judecatoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit. Aceste dispozitii au caracter special in raport de art.3731 C.pr.civ., privind incuviintarea executarii silite, astfel incat se aplica cu prioritate. Ori, in raport de dispozitiile art.453 C.pr.civ., instanta nu are competente in ceea ce priveste infiintarea popririi, executorul judecatoresc efectuand verificarile de rigoare si dispunand infiintarea popririi. Instanta intervine doar in conditiile art.460 C.pr.civ., prin procedura validarii popririi.
Impotriva acestei incheieri, in termen legal, a formulat recurs creditoarea SC I R L IFN SA.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si 304 ind.1 Cod procedura civila, recurenta a criticat incheierea pentru nelegalitate si a solicitat admiterea recursului cu consecinta admiterii cererii si a incuviintarii executarii silite a titlurilor executorii - contractele de leasing financiar nr.12536STRF/11.06.2007 si nr. 12717STRF/19.07.2007.
Recurenta a sustinut ca incuviintarea executarii silite este o procedura de control formal,care nu pune in discutie fondul pricinii,motiv pentru care legiuitorul a inteles sa-i confere caracter necontencios. Potrivit art. 331 Cod procedura civila, de esenta procedurii necontencioase este faptul ca in cadrul acesteia nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana,iar cererea a fost depusa la Judecatoria Pitesti de BEJ F. E., cu respectarea dispozitiilor art. 373 ind.1 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin OUG 42/2009.
S-a sustinut ca instanta de judecata, in mod gresit a apreciat ca nu are competenta in ceea ce priveste incuviintarea executarii silite prin infiintarea popririi ,considerand ca doar executorul judecatoresc poate dispune infiintarea popririi, ramanand instantei rolul de a valida aceasta poprire.
A fost invocata in sustinerea recursului decizia nr. 458/31.03.2009 a Curtii Constitutionale, si s-a sustinut ca modificarea art.373 ind.1 Cod procedura civila prin dispozitiile art. I pct.13 din Legea nr. 459/2006 a determinat desfiintarea unei importante garantii a dreptului la un proces echitabil al tuturor partilor implicate in procedura executarii silite ,prin inlaturarea controlului instantelor judecatoresti asupra inceperii executarii silite.
La termenul din data de 08.10.2009,instanta ,din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale a tribunalului comercial, exceptie asupra careia, in temeiul art.137 alin. 1 Cod procedura civila, se va pronunta cu prioritate;
In temeiul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara au fost infiintate tribunale specializate ,insa potrivit art.3 din aceasta lege ,competenta organelor judiciare si procedura sunt stabilite tot de Codul de procedura sau de alte dispozitii legale.
Dispozitiile art. 35 alin.3 din Legea nr. 304/2004,astfel cum a fost modificata prin legea nr.247/2007 prevad ca "tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se infiinteaza."
Din felul in care este structurat si redactat Codul de procedura civila,in forma actuala legiuitorul a dorit sa instituie reguli speciale pentru aceasta ultima faza a procesului civil,stabilind chiar din Capitolul I al Cartii a V-a -"Despre executarea silita"- ca instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se face executarea (art.373 alin . 2 Cod procedura civila), ca instanta de drept comun; cererea de incuviintare executare silita se solutioneaza de instanta de executare , nefacandu-se distinctie dupa natura titlului executoriu.
In faza de incuviintare a executarii silite a contractului de leasing financiar - titlu executoriu - nu se pot ivi probleme de fond , care sa necesite aplicarea dreptului material , o astfel de cerere implicand o analiza exclusiv procedurala , in care se verifica doar aspecte privitoare la existenta titlului executoriu, precum si regularitatea formala a cererii de incuviintare a executarii, fara insa a se putea formula si analiza aparari indreptate impotriva validitatii contractului respectiv,care sa implice o specializare a instantei.
De altfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. XV / 2007 ,ca principiul specializarii instantei se aplica atunci cand litigiul privind faza executarii silite presupune cercetarea judecatoreasca a fondului dreptului, nu si atunci cand se cerceteaza aspecte ce tin de executarea propriu - zisa.
Cum legea nu distinge la momentul actual competenta in domeniul incuviintarii executarii silite in functie de titlul executoriu sau de instantele care au solutionat cererea in fond, in lipsa unui text de lege special, nici instanta de recurs nu o poate face.
Jurisdictia comerciala specializata presupune aplicarea unor norme speciale, de natura comerciala si doar in subsidiar,se completeaza cu normele de drept comun. Singurele dispozitii speciale in materie de executare silita, care raman in vigoare, urmare a abrogarii art.889 Cod comercial, sunt cele cuprinse in art.910 - 935 cod comercial , care nu sunt incidente in cazul incuviintarii executarii silite.
Rezumand argumentarea, tribunalul comercial apreciaza ca in recursul dedus judecatii ,competenta de solutionare revine Tribunalului Arges - Sectia civila, intrucat cererea privind incuviintarea executarii silite , de competenta judecatoriei, ca instanta de drept comun , nu impune analiza validitatii contractului sau alte probleme legate de fondul dreptului, ci o analiza exclusiv procedurala,care nu implica o specializare a instantei ,in fond si in recurs.
Fiind o exceptie de ordine publica, necompetenta materiala poate fi invocata de parte sau de instanta din oficiu, numai in acest fel putandu-se respecta continutul dreptului inscris in art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia "orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari _asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale_"
Fata de cele mai sus aratate, apreciind ca revine Tribunalului Arges -Sectia civila competenta solutionarii cauzei de fata in recurs , Tribunalul Comercial Arges si-a declinat competenta in favoarea acestei instante, careia ii va trimite cauza spre competenta solutionare, in temeiul art.158 coroborat cu art.159 pct.3 Cod procedura civila, raportat la art.2 alin.1 pct.3 Cod procedura civila.