Obligatie de intretinere. Cerere de stabilire a pensiei de intretinere in cota procentuala. Calculul valoric a pensiei de catre instanta de judecata. Caracterul normei de hrana . Neluare in considerare.
Codul familiei : 94.
Ordonantei Guvernului nr. 26/1994: art.1, 2 si 4 .
Din economia art. 94 alin. (1) si (2) din Codul familiei , rezulta cert ca pensia de intretinere se stabileste in raport cu castigul din munca al debitorului obligatiei de intretinere, instanta de judecata fiind suverana in a determina cuantumul acesteia in functie de situatia de fapt.
Prin urmare, nu se poate sustine ca in atari cereri instanta de judecata a acordat ceea ce nu s-a cerut atunci cand a stabilit un cuantum fix al pensiei de intretinere, desi reclamanta a solicita o cota procentuala de ? din veniturile lunare realizate de debitorul obligatiei de intretinere. Aceasta deoarece obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei sume de bani, instanta judecatoreasca fiind cea care stabileste cuantumul si modalitatea de executare, in functie de imprejurari.
Este adevarat ca, principiul inscris in art. 94 din Codul familiei, impune din partea instantei de judecata stabilirea tuturor posibilitatilor materiale ale persoanei ce urmeaza sa o plateasca, existente la data judecarii actiunii, insa, norma de hrana pe care o incaseaza parintele in calitatea sa de angajat in sectorul de aparare nationala nu se considera ca ar constitui un venit care sa fie inclus in baza de calcul a pensiei, deoarece ea are o destinatie speciala, fiind afectata in mod exclusiv desfasurarii activitatii si pregatirii , in timp de pace, a personalului din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, conform art. 1-4 din Ordonantei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 54/ 2 iunie 2008
Constata ca prin sentinta civila nr. 3509/2007 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia_ a fost admisa actiunea de divort formulata de reclamanta P.A.A impotriva paratului P.A. si s-a hotarat , printre altele, desfacerea casatoriei din culpa ambilor soti si incredintarea spre crestere si educare a minorei P.A.D. in favoarea reclamantei, cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in suma de 172 lei, lunar incepand cu data de 07.02.2007si pana la majoratul acesteia.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut, cu referire la relatia de casatorie a
partilor ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate, de natura a face imposibila continuarea casatoriei, culpa apartinand ambilor soti.
Sub aspectul dispozitiei de incredintare a minorei spre crestere si educare, s-au avut in vedere probele administrate in cauza precum si varsta minorei, atasamentul manifestat de aceasta fata de reclamanta, pozitia paratului care nu s-a opus incredintarii minorei la mama.
Cuantumul pensiei de intretinere a fost stabilit in raport de veniturile realizate de parat si comunicate instantei prin adeverinta depusa la dosar, la suma de 172 lei lunar astfel cum prevad dispozitiile art.94 din Codul familiei, excluzandu-se din baza de calcul sumele de care acesta beneficiaza ca echivalent al normei de hrana , apreciindu-se ca acestea au - in sensul prevederilor OG 26/1994- o destinatie speciala.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie, solicitand schimbarea in parte a acesteia, sub aspectul modului de stabilire si al cuantumului pensiei de intretinere statornicit in sarcina paratului intimat in sensul recalcularii acestuia, sustinand ca prima instanta s-a pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut cata vreme s-a stabilit o suma fixa lunara datorata de parat cu titlu de pensie de intretinere si nu procentual asa cum s-a solicitat si ca pensia de intretinere stabilita la suma de 172 lei lunar este gresita in conditiile in care veniturile realizate de parat sunt mai mari, incluzand si sumele primite ca echivalent al normei de hrana, sume pe care instanta de fond le-a exclus din baza de calcul avuta in vedere la acordarea pensiei.
Prin decizia civila nr. 18/A din 5 februarie 2008, Tribunalul Alba - Sectia civila a respins apelul declarat de reclamanta, pe considerentul ca instanta de fond a respectat dispozitiile articolului 94 alin. 3 din Codul familiei referitor la stabilirea pensiei de intretinere, regula instituita de legiuitor fiind aceea ca pensia datorara pentru un copil este de pana la ? din castigul din munca al debitorului obligatiei de intretinere iar cu privire la neincluderea in calculul veniturilor obtinute de parat a normei de hrana, s-a retinut ca solutia este corecta, aceasta suma neavand caracterul de drept salarial avand in vedere dispozitiile O.G. nr. 26/1994 .
Impotriva acestei decizii civile a declarat recurs in termen, motivat reclamanta solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei atacate precum si a sentintei instantei de fond si acordarea pensiei de intretinere in favoarea minorei in cuantum de ? din veniturile obtinute de parat, prin includerea in calculul veniturilor si a normei de hrana de care acesta a beneficiat in baza dispozitiilor O.G. nr. 26/1994.
In dezvoltarea motivelor de recurs se sustin acelasi critici ca in fata instantei de apel, respectiv, ca instanta de fond gresit a procedat la calculul valoric a pensiei datorate de parat in favoarea minorei raportat la disp. art. 94 alin. (3) Cod familie si la principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil , dupa cum gresit nu s-a inclus in calculul veniturilor obtinute de parat norma de hrana de care a beneficiat paratul in baza dispozitiilor O.G. nr. 26/1994 .
Prin decizia civila nr. 54 din 2 iunie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia- Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul reclamantei.
Curtea a retinut urmatoarele:
Reglementarile Codului familiei instituie dreptului copilului la intretinere, respectiv obligatia corelativa ce incumba parintelui sau celui care adopta de a presta intretinere fata de copii minori.
Astfel, potrivit art. 94 alin. (1) si (2) din Codul familiei "Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati", iar "Instanta de judecata va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau hotari incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinere sau nevoia celui ce o primeste."
Din economia acestor texte de lege rezulta cert ca pensia de intretinere se stabileste in raport cu castigul din munca al debitorului obligatiei de intretinere, instanta de judecata fiind suverana in a determina cuantumul acesteia in functie de situatia de fapt.
Cu alte cuvinte, nu se poate sustine ca in atari cereri instanta de judecata a acordat ceea ce nu s-a cerut atunci cand a stabilit un cuantum fix al pensiei de intretinere, desi reclamanta a solicita o cota procentuala de ? din veniturile lunare realizate de debitorul obligatiei de intretinere. Aceasta deoarece obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei sume de bani, instanta judecatoreasca fiind cea care stabileste cuantumul si modalitatea de executare, in functie de imprejurari.
In ce priveste al doilea motiv de recurs ce se refera la neincluderea in baza de calcul a pensiei de intretinere a sumelor reprezentand "echivalentul de hrana" de care a beneficiat paratul in baza Ordonantei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrana, in timp de pace, ale personalului din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala ( denumita in continuare O.G. nr. 26/1994) , Curtea constata ca si acesta este nefondat.
Este adevarat ca, principiul inscris in art. 94 din Codul familiei, impune din partea instantei de judecata stabilirea tuturor posibilitatilor materiale ale persoanei ce urmeaza sa o plateasca, existente la data judecarii actiunii, insa, in speta, in mod corect instantele de judecata nu au inclus in baza de calculul a pensiei de intretinere " norma de hrana" de care a beneficiat paratul in baza actului normativ mentionat, intrucat nu are caracterul unui venit sau " alte adaosuri" cum gresit se sustine prin motivele de recurs.
In concret, art. 1 din O.G. nr. 26/1994 prevede ca "Personalul din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor si Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale are dreptul, in timp de pace, la hrana gratuita, in conditiile prezentei ordonante."
Potrivit art. 2 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ " Hranirea personalului institutiilor publice mentionate la art. 1 se face, de regula, in natura, in limita unor plafoane calorice diferentiate pe categorii, care constituie norme de hrana zilnice" iar "Normele de hrana zilnice sunt cele cuprinse in anexa nr. 1, care face parte integranta din prezenta ordonanta."
In art. 4 alin.(4) din O.G. nr. 26/1994 se prevede " Cadrele militare, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili care au dreptul la hrana potrivit normelor, atunci cand nu beneficiaza de alimente, primesc, in locul acestora, valoarea financiara neimpozabila a normei de hrana la care au dreptul."
Din economia acestor dispozitiile legale rezulta ca "norma de hrana" nu reprezinta un venit asimilat salariului, nu este un drept salarial, nefiind impozabil.
Cu alte cuvinte, aceasta " norma de hrana" are o destinatie speciala, fiind afectata in mod exclusiv desfasurarii activitatii si pregatirii militare, ca, de regula, "hranirea" se face in natura, in limita unor plafoane calorice si doar exceptional categoriile care beneficiaza de prevederile acestei legi primesc contravaloarea valorica a normei de hrana.
In sprijinul acestei concluzii vin si dispozitiile art. 16 din Legea nr. 90/1996 privind protectia muncii potrivit carora "Alimentatia de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale."
In baza celor expuse anterior, Curtea nu poate impartasii sustinerile recurentei referitoare la includerea echivalentului normei zilnice de hrana in baza de calcul a pensiei de intretinere datorata de parat, aceasta "norma de hrana" fiind o masura de protectie proprie militarului in timp de pace.
Mergand pe acelasi rationament, Curtea nu poate impartasii opinia recurentei ca "norma de hrana" se incadreaza in dispozitiile art. 155 din Codul muncii , in sensul ca reprezinta "alte adaosuri" la venitul salarial.
Este adevarat ca aceasta "norma de hrana" , in mod exceptional poate lua forma baneasca, insa suma de bani are o destinatie expresa, respectiv de protectie a militarului in timp de pace.
Fata de aceste considerente, recursul declarat de reclamanta a fost privit ca nefondat si respins, ca atare, conf. art. 312 alin. (1) Cod procedura civila.