Atunci cand din continutul procesului verbal reiese ca fapta nu a fost constatata personal de agentul care l-a intocmit, in aceasta situatie, in lipsa unor elemente sa probeze situatia de fapt retinuta prezumtia de temeinicienu-si gaseste aplicarea. Sentinta civila nr. 51 din data de 09.01.2014
pronunțată de Judecatoria Tecuci

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria _.nr__., s-a retinut in sarcina petentului ca, in ziua de _.., ora 0:00, pe DE _ in _. a condus autotractorul cu nr.de inmatriculare _.. ce tracta semiremorca cu nr__ fara a respecta semnificatia indicatoarelor ce interziceau accesul autovehiculelor cu o masa mai mare de 7,5 tone pe acest sector de drum.
Fapta petentului a fost incadrata juridic potrivit dispozitiilor art.101 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, pentru care s-a aplicat amenda de 320 lei si s-a luat masura tehnico administrativa a retinerii permisului de conducere in vederea suspendarii.
Situatia este diferita atunci cand, din continutul procesului-verbal, reiese ca fapta nu a fost constatata personal de catre agentul care l-a intocmit. In aceasta situatie, in lipsa unor elemente de natura sa probeze situatia de fapt retinuta, prezumtia de temeinicie nu isi gaseste aplicarea.
Instanta retine ca, raportul agentului constatator consemneaza faptul ca, la data si ora incheierii procesului verbal de contraventie, agentul Bercuci Laurentiu a constatat direct contraventia savarsita de petent, astfel incat depozitia martorului audiat nu este concludenta, nereusind sa induca instantei convingerea ca agentul de politie nu a constatat fapta "ex propriis sensibus".
Instanta, in aprecierea temeiniciei procesului-verbal de contraventie, va avea in vedere si mentiunea facuta de catre petent in procesul verbal de contraventie si anume "ma grabeam sa ajung acasa", acesta, in momentul constatarii si sanctionarii contraventiei de catre intimat, recunoscand fapta, semnand procesul verbal si neavand nici o obiectiune, asa incat depozitia martorului audiat nu este concludenta nici sub acest aspect, el declarand ca petentul nu a trecut peste pod ci a venit pe malul raului Siret.
Asadar, avand in vedere ca procesul verbal de contraventie beneficiaza de prezumtia relativa de legalitate si veridicitate, pe care petentul nu a reusit sa o rastoarne prin administrarea unor mijloace de proba de natura sa faca dovada unor imprejurari contrare celor retinute in actul constatator, instanta constata ca fapta contraventionala exista si a fost savarsita de catre petent cu vinovatie.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptelor savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care au fost savarsite, de modul si de mijloacele de savarsire, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului.
In raport de aceste criterii de individualizare, instanta apreciaza ca sanctiunile aplicate de agentul constatator sunt individualizate in mod corect iar scopul sanctiunii contraventionale nu poate fi atins decat prin executarea amenzii contraventionale si a masurii complementare, avand in vedere pericolul social al contraventiei, constand in periclitarea sigurantei circulatiei si a calitatii drumurilor, afectand intretinerea si reparatia drumurilor.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept mai sus mentionate, instanta urmeaza sa respinga plangerea formulata de petent ca nefondata.
Hotararea a ramas definitiva prin neapelare.