Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Decizie de desfacere a contractului de munca. Lipsa descrierii faptei. Consecinte Decizie nr. 62/R/2010 din data de 14.01.2010
pronunțată de Curtea de Apel Cluj

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr.62/R din 14 ianuarie 2010

Prin sentinta civila nr.1482 din 25 mai 2009 pronuntata de Tribunalul Cluj, s-a respins contestatia formulata de contestatorul B.A.V., in contradictoriu cu intimata S.C. A.P.C. SRL, avand ca obiect un litigiu de munca.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca reclamantul a fost angajat cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata la societatea parata, fiind incadrat in functia de primitor-distribuitor.
Prin Decizia nr. 1311/12.12.2008, i s-a desfacut contractul de munca, retinand ca reclamantul si-a indeplinit necorespunzator sarcinile de serviciu.
Reclamantul a lucrat ca primitor distribuitor la depozitul situat in localitatea Tureni jud. Cluj cu atributii specifice acestei functii prevazute in fisa postului. In data de 25.11.2008, conducerea depozitului a constatat ca reclamantul a depozitat un palet de Rama cub clasic ce apartinea gestiunii Unilever, pe locatia destinata gestiunii A. Cluj fapt ce a determinat cercetarea prealabila disciplinara. Cu ocazia cercetarii reclamantului i s-a luat nota explicativa prin care acesta a recunoscut abaterea regulilor de functionare imperative ale depozitului.
Examinand decizia de sanctionare, tribunalul a constatat ca aceasta este intocmita cu respectarea prevederilor Codului Muncii, s-a mentionat abaterea disciplinara pentru care s-a dispus desfacerea contractului de munca precum si articolele din fisa postului si din Regulamentul de ordine interioara.
Reclamantul prin probele administrate nu a reusit sa faca dovada ca sunt indeplinite conditiile pentru constatarea nulitatii absolute a deciziei, motiv pentru care actiunea a fost respinsa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul B.A.V., solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei impotriva Deciziei nr.1311/12.12.2008 emisa de parata.
In motivarea recursului a aratat ca pentru a fi legala decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda toate elementele obligatorii prevazute in art.268 alin.2 C.muncii, lipsa unuia dintre ele va atrage nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator.
Decizia de sanctionare a fost emisa in data de 12.12.2008 si comunicata in 24.12.2008, cu depasirea termenului de 5 zile prevazut de C.muncii.
Decizia a fost emisa anterior finalizarii cercetarii prealabile, referatul cu concluziile anchetei disciplinare fiind intocmit in data de 15.12.2008.
Mai arata ca decizia nu cuprinde un element obligatoriu si anume abaterea disciplinara de care se face vinovat reclamantul, respectiv descrierea amanuntita a faptei ilicite savarsite de salariat cu vinovatie, precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Considera ca comisia de cercetare avea obligatia sa aplice o sanctiune in raport cu gravitatea faptei savarsite avand in vedere imprejurarile in care a fost savarsita fapta si gradul de vinovatie a salariatului, totusi angajatorul a inteles sa aplice sanctiunea cea mai grava, chiar daca nu a existat un prejudiciu, nu s-a constatat culpa reclamantului si acesta nu a mai avut alte sanctiuni disciplinare anterior.
Precizeaza ca paletul pe care l-a depozitat in data de 25.11.2008 apartinea SC A. Cluj, nu a avut intentia decat aceea de a debarasa calea de acces.
Parata SC A.P.C. SRL Ploiesti, prin intampinarea de la f.16-18 a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei ca fiind legala si temeinica.
Analizand recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea deliberand retine ca acesta este fondat, urmand a fi admis pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda in primul rand descrierea faptei.
Aceste element, deosebit de important, reprezinta o cerinta de sine statatoare diferita de incadrarea in fapt si in drept, necesara pentru a se asigura premisa unei aparari reale a salariatului.
Legiuitorul foloseste termenul de "descrierea", ceea ce presupune prezentarea explicita a acelor aspecte care pot conduce la concluzia ca fapta salariatului reprezinta o incalcare a obligatiilor ce ii reveneau in temeiul raporturilor de munca, de o gravitatea suficient de mare pentru a constitui o abatere disciplinara.
Ca atare, o simpla enuntare nu este suficienta pentru acoperirea intentie legiuitorului, ci din modul de descriere a faptei trebuie sa rezulte in mod concret actiunea savarsita de salariat, circumstantele producerii sale si, in fine, toate elementele necesare pentru a creiona o imagine suficient de detaliata a faptei pentru ca atat salariatul, cat si instanta de judecata sa poata avea o imagine exacta a faptei imputate.
Analizand decizia contestata Curtea constata ca descrierea faptei consta intr-un enunt lapidar si anume "salariatul B.A.C. si-a indeplinit necorespunzator sarcinile de serviciu, depozitand un palet apartinand depozitului logistic pe locatia destinata gestiunii A. Cluj."
Aceasta relatare este insuficienta, in lipsa unor alte elemente fiind imposibil a se stabili care este semnificatiei faptei, de ce depozitarea unui palet -al carui continut nu este precizat - pe o locatie ce se presupune a apartine altei societati - fara a se indica aceasta locatie - ar constitui o abatere disciplinara.
Trimiterea facuta in cuprinsul deciziei la referatul nr. 4936/15.12.2008 al comisiei de cercetare disciplinara este lipsita de relevanta juridica, intrucat decizia de sanctionare nu poate fi completata cu elemente exterioare ce ar explica mentiunile generale din cuprinsul deciziei.
Pe de alta parte, decizia atacata nu respecta nici exigentele art. 268 alin. 2 lit. C, ce prevede ca decizia de desfacere a contractului de munca sa cuprinda motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare.
O astfel de exigenta, ce poate parea excesiva, este insa justificata prin prisma asigurarii unui drept efectiv la aparare salariatului,drept a carui respectare sa poata fi supus verificarii instantei. Or, daca nu se arata in cuprinsul deciziei care au fost apararile salariatului si de ce ele au fost inlaturate, nu exista certitudinea ca aceste aparari au fost verificate de catre angajator, putandu-se chiar presupune ca cercetarea prealabila nu si-a atins scopul prevazut de art. 267 alin. 4 din Codul muncii.
Avand in vedere cele de mai sus, raportat la faptul ca ambele mentiuni analizate sub prevazute ca obligatorii sub sanctiunea nulitatii absolute, cata vreme ele nu au fost respectate in cauza, Curtea constata ca este superflua analizarea celorlalte motive de recurs.
In ceea ce priveste solicitarea contestatorului privind acordarea de daune morale, Curtea constata ca nu sunt indicate elementele din care sa rezulte in ce anume a constat suferinta psihica atat de grava a acestuia de natura a justifica acordarea de daune morale. Faptul ca in perioada concedierii contestatorul a fost lipsit de resurse materiale este o consecinta fireasca a desfacerii unui contract de munca, prejudiciul fiind reparat prin repunerea in situatia anterioara emiterii deciziei atacate. Pentru a se justifica insa acordarea unor daune morale, ele trebuie justificate prin elemente concrete din care sa rezulte ca, dincolo de inconvenientele inerente unei concediere nelegale, salariatul a dovedit ca prestigiul, onoarea sau reputatia sa a fost afectata prin masura nelegala a angajatorului. Cu alte cuvinte, daunele morale nu pot acoperi prejudicii materiale, ci acestea trebuie sa isi gaseasca suportul tot in prejudiciul moral suferit de salariat. Aceasta nu este insa dovedita de contestator in cauza de fata si nici nu exista elemente suficient de puternice pentru ca acestea sa poata fi macar prezumate.
In consecinta, fata de ansamblul considerentelor expuse mai sus, in temeiul art. 304 C.pr.civila si art. 312 C.pr.civila, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul B.A.V. impotriva sentintei civile nr. 1482 din 25 mai 2009 a Tribunalului Cluj, pe care o va modifica in parte, in sensul dispozitivului prezentei decizii.

Sursa: Portal.just.ro