Actiunea in rectificare intemeiata pe art. 34 pct. 1 si 2 din Decretul Lege nr.115/1938, isi produce efectele si fata de tertele persoane care au dobandit cu buna-credinta si cu titlu oneros un drept real intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.
In speta, parata a intabulat in baza unei hotarari nedefinitive dreptul sau de proprietate si apoi a vandut imobilul paratilor B, iar acestia au vandut paratilor F. Reclamantul a cerut constatarea nulitatii absolute a intabularii paratei N.E. si a contractelor de vanzare - cumparare cu privire la imobilul in litigiu, revenirea la situatia anterioara de CF. Actiunea a fost respinsa la fond si la apel, considerandu-se ca vanzarea bunului altuia atrage nulitatea relativa a contractului, iar intabularea paratei s-a facut in baza unei hotarari definitive. In recurs, s-a retinut ca nu era o hotarare definitiva aceea de intabulare a dreptului de proprietate a paratei , deci nu era un titlu valabil, si se impune rectificarea intabularii in temeiul art. 34 din DL. 115/1938.
Sectia civila - Decizia civila nr.457/11 decembrie 2008
Reclamantul N.C. a chemat in judecata paratii N.E., B si F., solicitand constatarea nulitatii absolute a incheierii prin care N.E. si-a inscris dreptul de proprietate in CF 123 Alba, constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare - cumparare incheiate intre N.E si B., respectiv B. si F, nulitatea absoluta a incheierilor de intabulare a paratilor B. si F, si revenirea la situatia anterioara de CF, in sensul reintabularii proprietatii pe reclamant si parata N.E.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu parata N.E. si inainte de a ramane definitiva hotararea de partaj, aceasta si-a intabulat dreptul de proprietate si a vandut imobilul care a constituit bun comun, paratilor B, iar acestia la randul lor au vandut paratilor F. Fata de prevederile art. 311 cod procedura civila, considera ca titlul in baza caruia s-a intabulat reclamanta nu a fost valabil, astfel ca este nul absolut contractul de vanzare - cumparare, nefiind vorba de mandat tacit reciproc, (casatoria fiind desfacuta), si se pune problema vanzarii bunului altuia, sau crearea starii de insolvabilitate pentru a nu plati sulta datorata reclamantului.
Instanta de fond a respins actiunea cu motivarea ca intr-adevar nu se pune problema mandatului tacit reciproc si a incalcarii prevederilor art. 35 codul familiei, intrucat reclamantul si parata de ordin 1 erau divortati. Contractul de vanzare - cumparare incheiat de parata N.E si paratii B nu este afectat de nulitate absoluta - lipsa consimtamantului unuia dintre proprietari poate conduce doar la nulitatea relativa a actului juridic. Cum in speta s-a solicitat constatarea nulitatii absolute, instanta de fond a respins actiunea.
Instanta de apel a respins apelul declarat de reclamant impotriva acestei sentinte, retinand aceiasi teza, potrivit careia in lipsa consimtamantului unuia dintre coproprietari actul juridic este lovit de nulitate relativa, si fata de cumparatorii de buna - credinta si cu titlu oneros, nu poate opera rectificarea cartii funciare. S-a mai retinut si argumentul potrivit caruia in aceasta situatie este un profit in interes particular al proprietarului de CF si nu un interes general, motiv pentru care actul poate fi sanctionat doar cu nulitatea relativa.
Instanta de recurs, a admis recursul reclamantului si a modificat hotararile atacate, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, retinand in considerente, urmatoarele:
Prin actiunea formulata, reclamantul a invocat nulitatea incheierii de intabulare prin care parata a devenit unic proprietar al apartamentului.
Astfel, prin sentinta civila nr. A/2002 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia au fost partajate bunurile comune ale fostilor soti N., iar apartamentul a fost atribuit paratei N.E.
Apelul declarat impotriva sentintei de parata, a fost solutionat prin decizia civila nr. B/2003 a Tribunalului Alba, hotarare care a schimbat cotele de contributie ale sotilor la dobandirea bunurilor comune, insa a mentinut modalitatea de partajare.
Prin decizia civila nr. C/2004 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de reclamant impotriva deciziei tribunalului, a casat decizia si a fixat termen pentru rejudecarea apelului, la data de _.2004, retinand ca reclamantul a fost plecat din tara in perioada 2001-2003, iar parata - cu rea credinta - desi cunostea acest lucru si s-a mentionat in procedura de citare in apel, nu a indicat locul unde se afla acesta, pentru a fi legal citat. Apelul nu este nici in prezent solutionat, fiind suspendat, la cererea reclamantului pana la solutionarea prezentei cauze.
Deci, fata de prevederile art. 282 cod procedura civila sentinta civila nr. A/2002 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia nu este nici in prezent definitiva, apelul nefiind judecat, astfel ca nu putea fi executata. Art. 311 alin. 1 cod procedura civila statueaza ca hotararea casata nu are nici o putere, iar alin. 2 al articolului stabileste expres ca actele de executare facute in puterea unei asemenea decizii sunt desfiintate de drept.
In baza sentintei investite cu formula executorie, parata N.E., prin incheierea de carte funciara nr. D/2003 si-a intabulat dreptul de proprietate la data de _.2003.
Din examinarea acestor inscrisuri reiese ca parata a intabulat dreptul sau de proprietate in baza unei sentinte, care nu este nici in prezent definitiva. Parata a formulat cererea de intabulare cu rea-credinta, desi stia ca fostul sau sot nu este in tara, ca nu are cunostinta de judecarea apelului si de solutia pronuntata, deci hotararea care a cerut sa fie intabulata nu poate fi definitiva. La doar cateva zile de la intabulare, parata a instrainat imobilul paratilor Barbu.
Pe de alta parte, potrivit art. 46 din Decretul lege 115/1938 intabularea unui drept real se poate incuviinta numai in temeiul unei hotarari judecatoresti "desavarsite", deci irevocabile. Sentinta civila nr. A/2002 a Judecatoriei Alba Iulia nu este nici in prezent irevocabila.
Actiunea promovata de reclamant este intemeiata pe art. 34 din Decretul lege 115/1938, respectiv lipsa titlului valabil de inscriere. Asa cum s-a mentionat sentinta civila A/2002 nu indeplineste conditiile unui titlu valabil de intabulare, intrucat parata nu are un titlul care sa-i consfinteasca in mod irevocabil dreptul sau asupra imobilului in litigiu.
Art. 34 din Decretul lege 115/1938 stabileste situatiile in care poate interveni rectificarea unei carti funciare, constituind dreptul material al cartilor funciare. Procedura sau calea de realizare a acestei rectificari este prevazuta de art. 36-37 din decret, art. 38 stabilind efectele pe care le are aceasta hotarare.
Art. 37 din Decretul lege 115/1938 stabileste neechivoc, ca actiunea in rectificare intemeiata pe art. 34 pct. 1 si 2, daca a fost promovata in termen isi produce efectele si fata de tertele persoane care au dobandit cu buna-credinta si prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.
Prezenta cerere de chemare in judecata a fost promovata in _.2005, deci in termenul legal de prescriptie de 3 ani. Paratii B. si F. sunt terti, asa ca buna sau reaua credinta la incheierea actelor de vanzare-cumparare este lipsita de relevanta in acest context.
Chiar daca, initial, reclamantul nu a cerut anularea incheierii de intabulare a paratei N.E., a fost completata actiunea si cu acest petit, insa in motivarea actiunii a invocat tocmai lipsa titlului valabil in baza caruia s-a intabulat parata, si ca o consecinta nulitatea vanzarii.
Fata de argumentele expuse nu are relevanta, problema juridica ridicata referitoare la vanzarea in temeiul unui presupus mandat tacit reciproc sau vanzarea bunului altuia: acestea constituie false probleme. Mandatul tacit reciproc nu putea opera intrucat reclamantul si parata nu mai aveau calitatea de soti la momentul vanzarii apartamentului. Problema vanzarii bunului altuia nu se poate pune pentru ca, chiar daca in momentul desfacerii casatoriei proprietatea devalmase s-a transformat in proprietate pe cote parti, nu se cunosc aceste cote(cotele pot fi oricare, intre 0 si 100), astfel ca este fara temei presupunerea vanzarii bunului altuia. Si chiar daca se presupune ca a fost vandut bunul altuia, vanzarea este nula absolut pentru ca s-a incheiat in scop speculativ, avand cauza ilicita, fiind incalcate prevederile art. 968 cod civil