Deliberand asupra cauzei penale de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 22.10.2014, petentii P.A., M.F., L.G., M.S., D.A. si E.H. au formulat, in temeiul art. 340 si urm. C.pr.pen., plangere impotriva ordonantei nr. 63../P/2013 din data de 04.07.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin care s-a dispus, in baza art. 315 alin. 1, lit. b, rap. la art. 16 alin. 1 lit.b C.pr.pen., clasare cauzei fata de Reprezentantii M.I.N. sub aspectul savarsirii infractiunii de profanare de morminte fapta prev. si ped. de art. 319 alin. 1 din C.pen. din 1968, cu plic art. 5 C.pen..
In motivarea plangerii petentii au aratat, in esenta, ca solutia dispusa de procuror este nelegala si netemeinica, apreciind ca se impune desfiin?area ordonantei ?i trimiterea cauzei la procuror in vederea completarii cercetarilor efectuate in cauza.
Petentii au invederat ca in perioada 22 martie - 30 iunie 2013 M.I.N. a gazduit expozitia “T.H.B.", eveniment produs de G.E., expozitie ce include peste 200 de corpuri umane a unor persoane care provin din R.P.C. corpuri ce sunt expuse in diferite ipostaze degradante.
Instanta a comunicat partilor termenul de solutionare impreuna cu un exemplar al plangerii, cu mentiunea ca pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea sau temeinicia plangerii.
Cauza a fost luata in discutie in camera de consiliu.
Analizand actele si lucrarile dosarului judecatorul de camera preliminara retine urmatoarele:
La data de 27.05.2013, a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucure?ti plangerea penala formulata de catre petentii P.A., M.F., L.G., M.S., D.A. si E.H., prin care acestia solicitau efectuarea de cercetari fata de persoanele responsabile de organizarea expozitiei “T.H.B.", sub aspectul savarsirii infractiunii de profanare de morminte fapta prev. si ped. de art. 319 alin. 1 din C.pen. din 1968, cu plic art. 5 C.pen..
In esenta, petentii au sustinut ca in perioada 22 martie - 30 iunie 2013 M.I.N. a gazduit expozitia “T.H.B.", eveniment produs de G.E., expozitie ce include peste 200 de corpuri umane a unor persoane care provin din R.P.C. si care sunt expuse in diferite ipostaze degradante, fapt ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii mai sus mentionate.
Prin ordonanta nr. ordonantei nr. 63../P/2013 din data de 04.07.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin care s-a dispus, in baza art. 315 alin. 1 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen, clasarea cauzei.
Prin ordonan?a nr. 3913/II-2/2014 din data de 26.09.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost respinsa plangerea petentilor impotriva ordonantei mai sus mentionate ca inadmisibila considerand ca acestia nu au calitatea necesara pentru a depune plangere impotriva solutiei dispuse de procurorul de caz.
Judecatorul de camera preliminara constata ca si aparatorul intimatului a solicitat respingere plangerii ca inadmisibila considerand ca petentii nu au calitatea necesara depunerii plangerii, motive pentru care urmeaza sa analizeze cu prioritate acest aspect.
Conform art. 340 alin. 1 C.pr.pen. persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare sau renuntare la urmarirea penala, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art. 339 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
Potrivit art. 336 alin. 1 C.pr.pen. orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.
Instanta constata ca petentii solicitau efectuarea de cercetari fata de persoanele responsabile de organizarea expozitiei “T.H.B.", sub aspectul savarsirii infractiunii de profanare de morminte fapta prev. si ped. de art. 319 alin. 1 din C.pen. din 1968, cu plic art. 5 C.pen., considerand ca prin organizarea expozitie s-a adus atingere sentimentelor de respect pe care societatea il promoveaza fata de persoanele decedate.
Analizand dispozitiile legale poate depune plangere impotriva solutiei procurorului orice persoana care a suferit o vatamare a intereselor legale, interese care trebuie sa fie particulare, iar nu generale si care sunt vatamate in mod direct prin solutia data in cauza.
Rezulta, neindoielnic, ca o conditie necesara care justifica calitatea procesuala de petent intr-o astfel de cauza este aceea ca exclusiv autorului plangerii sa-i fi fost adusa o vatamare intereselor sale legitime.
Instanta constata din documentele de la dosarul cauzei ca expozitia “T.H.B." a avut drept obiect expunerea unor corpuri umane in cadrul incintei M.I.N. in diferite pozitii care imitau ipostaze ce se regasesc in viata cotidiana a fiecarui om, cat si unele ce tine de viata intima a unei persoane.
Astfel infractiunea prevazuta de art. 319 C.pen. prevede ca “Profanarea prin orice mijloace a unui mormant, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani" si consta in fapta unei persoane de a se comporta intr-un mod nefiresc fata de un monument, o urna funerara sau un cadavru, afectand astfel obligatia de respect fata de morti.
In ceea ce priveste calitatea petentilor de a contesta solutia dispusa de procuror in mod incorect s-a retinut ca Prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 ca subiectul pasiv al infractiunii este numai statul ca reprezentant al societatii, astfel incat petentii nu pot contesta solutia dispusa de procurorul de caz.
Judecatorul de camera preliminara continuand rationamentul, avand in vedere si dispozitiile articolul 131 din Constitutia Romaniei care defineste rolul Ministerului Public specificand ca in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor, concluzioneaza ca titularul plangerii impotriva solutiei procurorului ar fi chiar Ministerul Public. Aceasta interpretare ar ingradi intr-un mod inacceptabil dreptul unei persoane, care considera ca solutia data de procurorul de caz nu este legala si temeinica, de a avea acces la o instanta independenta si impartiala care sa solutioneze cauza. Totodata aceasta interpretare ar avea drept rezultat ca, solutiile dispuse in astfel de cazuri, ar produce efecte fara a fi supuse oricarei verificari ulteriore fapt inadmisibil in sistemul judiciar romanesc, care confera cai de atac in ceea ce priveste solutiile pronuntate pe fondul cauzei, fie ca sunt penale, civile sau administrative, si fie ca aceste cai de atac poata denumirea de plangere, apel, recurs in casatie.
Respingerea plangerii ca inadmisibila ar constitui o denegare de justitie din partea judecatorului de camera preliminara si care ar conduce la incalcarea flagranta atat a articolului 21 din Constitutia Romaniei conform caruia orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, precum si a art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel judecatorul de camera preliminara constata ca prezenta cauza are un caracter special avand in vedere ca, prin amploarea evenimentului, respectiv prin expozitia organizata si prin promovarea acesteia prin intermediul mijloacelor specifice, nu se poate considera ca este similara cu situatia in care se profaneaza prin orice mijloace un mormant, un monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru privita ca un eveniment singular si izolat. Totodata avand in vedere ca, din actele din dosar, ca trupurile expuse apartin unor persoane necunoscute judecatorul de camera preliminara considera ca, interpretand ca rudele acestora ar avea fi cele care ar avea calitate procesuala pentru a ataca solutia dispusa de procuror, s-ar produce aceleasi efecte precum cele descrise anterior.
Publicitatea excesiva de care a beneficiat evenimentul, promovarea faptului ca pentru prima oara in Romania sunt expuse corpuri umane reale, conduc judecatorul de camera preliminara si la respingerea afirmatiilor aparatorului intimatului care a sustinut ca evenimentul a avut loc intr-un cadru organizat, astfel incat nu se poate considera ca acesta a lezat in vreun fel interesele petentilor.
Pentru aceste motive, judecatorul de camera preliminara considera ca petentii au calitatea procesuala de depunere plangere impotriva solutiei procurorului. Bineinteles nicio interpretarea prin care s-ar recunoaste tuturor persoanelor aptitudinea de a denunta aceasta fapta, si ulterior de a contesta solutia dispusa de procuror nu poate fi admisa intrucat ar da nastere unei anchete penale interminabile, astfel incat judecatorul de camera preliminara considera ca ulterior efectuarii unei anchete efective si pronuntarea unei solutii in cauza, procesul penal este incheiat, indiferent de numarul denunturilor penale ulterior depuse.
In continuare judecatorul de camera preliminara considera ca potrivit art. 8 C. pr.pen., organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali, astfel incat sa fie constatate la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil. Din economia textului mentionat rezulta ca procesul penal nu poate fi privit ca o activitate de represiune, ci exclusiv ca una desfasurata pentru tragerea la raspundere, doar a persoanei care a savarsit o infractiune.
In acest sens, prin art. 15 alin. 2 C.pen., s-a stabilit ca "infractiunea este singurul temei al raspunderii penale". Totodata, potrivit art. 5 C.pr.pen., in vederea aflarii adevarului, organele judiciare sunt obligate sa lamureasca cauza, cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana suspectului sau inculpatului, pe baza de probe. Asadar, in raport cu textele mentionate, scopul procesului penal trebuie realizat in asa fel, incat sa armonizeze interesul apararii sociale, cu interesele individului, in raport cu care nicio persoana nevinovata sa nu suporte rigorile legii.
In acest context, cu referire la prima faza a procesului penal, prin art. 285 C.pr.pen., s-a stabilit ca "urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare, cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea persoanelor care au savarsit o infractiune si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata". In vederea realizarii obiectului urmaririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul mentionat, legea procesual-penala a determinat precis si coerent regulile de desfasurare a acestei faze a procesului penal. Sesizat in unul din modurile reglementate in art. 288 C.pr.pen., organul competent efectueaza acte de urmarire penala, in succesiunea prevazuta de lege. In anumite situatii, actele de urmarire penala ce pot avea ca scop clarificarea datelor care confirma sau infirma existenta infractiunii cu a carei savarsire organul de urmarire penala a fost sesizat, pot duce la constatarea unora din cazurile reglementate in art. 16 C.pr.pen., in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata.
Judecatorul de camera preliminara nu se pronunta cu privire la existenta sau inexistenta infractiunii insa constata ca organele de urmarire penala, nu si-au indeplinit rolul activ prevazut de lege, rezumandu-se a limita cercetarile cu privire la fapta numai la anexarea contractului de colaborare si la audierea petentilor.
Conform art. 2 din Legea 104/2003, in forma existenta la data savarsirii presupusei infractiuni prevede ca dreptul de manipulare a cadavrelor umane pentru diagnostic sau activitati didactice si stiintifice revine serviciilor de anatomie patologica si de prosectura ale spitalelor si institutiilor de medicina legala, catedrelor de anatomie si de anatomie patologica ale institutiilor de invatamant superior medical uman de stat sau private, acreditate ori autorizate, care organizeaza serviciile pentru exploatarea cadavrelor, iar art. 27 din acelasi act normativ statueaza ca manipularea cadavrelor, precum si prelevarea de tesuturi si organe de la cadavre, cu incalcarea prevederilor prezentei legi, constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 1 la 3 ani.
Totodata instanta constata ca organul de cercetare penala, prin efectuarea unei anchete superficiale nu stabilit in mod concret modul in care a fost organizata si autorizata expozitia, multumindu-se sa limiteze ancheta penala numai cu privire la reprezentantii M.A..
In cauza vor fi efectuate urmatoarele activitati:
- Se vor anexa toate documentele detinute de reprezentantii M.A.care au stat la baza organizarii expozitiei.
- Se vor extinde cercetarile cu privire la S.c. E.A. S.r.l.
- Se va audia reprezentantul firmei S.c. E.A.S.r.l.
- Se va audia numita S.B.pentru a oferi detalii cu privire la organizarea expozitiei
- Se vor anexa toate documentele detinute de S.c. E.A. S.r.l. referitoare la modul de organizarea a expozitiei.
- Se va verifica modul in care au fost obtinute cadavrele expuse.
- Se va verifica daca S.c. E.A. S.r.l. avea dreptul de a manipula cadavrele unor persoane.
Pentru aceste motive, in baza art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen., judecatorul de camera preliminara va admite plangerea formulata de petentii P.A., M.F., L.G., M.S., D.A.si E.H.impotriva ordonantei nr. 63../P/2013 din data de 04.07.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti
Va desfiinta ordonanta atacata (mentinuta prin ordonanta nr. 3913/II-2/2014 din data de 26.09.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti) si va dispune trimiterea cauzei procurorului in vederea completarii urmaririi penale.
In ceea ce priveste acordarea cheltuielilor de judecata efectuate de petentii, instanta nu se va pronunta asupra lor avand in vedere ca procesul penal nu s-a finalizat printr-o solutie definitiva.
In baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare raman in sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
In baza art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen., admite plangerea formulata de petentii P.A., M.F., L.G., M.S., D.A.si E.H .impotriva ordonantei nr. 63../P/2013 din data de 04.07.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Desfiinteaza ordonanta atacata (mentinuta prin ordonanta nr. 3913/II-2/2014 din data de 26.09.2014 a prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti) si dispune trimiterea cauzei procurorului in vederea completarii urmaririi penale.
In baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 19.03.2015.