Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

plangere contraventionala - desfasurare activitati de marketing, reclama si publicitate pentru jocuri de noroc care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei Sentinta civila nr. 23384 din data de 19.12.2014
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

plangere contraventionala - desfasurare activitati de marketing, reclama si publicitate pentru jocuri de noroc care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei


INSTANTA

Deliberand asupra cauzei de fa?a, constata urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instan?e la data de 19.08.2014, sub nr. 37648/299/2014, petenta SC TIA SA a solicitat, in contradictoriu cu intimata ONJN anularea procesului verbal de contraven?ie seria ONJA/A nr. 0002834/24.07.2014, iar in subsidiar constatarea neteminiciei acestuia.
In motivarea plangerii, aceasta a aratat, in esen?a, ca prin procesul verbal contestat s-a retinut ca in urma unui control efectuat la data de 27.07.2014 s-a constatat ca aceasta a incalcat prevederile art. 26 alin. (2) din OUG 77/2009 prin aceea ca in baza unor contracte de publicitate incheiate cu societatea MM LTD Cipru, a desfasurat activitati de marketing, reclama si publicitate pentru jocurile de noroc care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei.
A mai aratat petenta ca s-a dispus confiscarea sumei de 5875,28 euro provenita din activitatile de publicitate efectuate pentru jocurile de noroc care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei.
Petenta a invocat nulitatea absoluta a procesului verbal, aratand ca aceasta desfasoara activitati de publicitate conform Legii 31/1990, fiind autorizata de normele legale relevante. A mai sustinut aceasta ca prevederile nationale nu interzic publicitatea la jocurile de noroc, ci doar la cele neinregistrate pe teritoriul Romaniei, insa nu exista obligatia unei agentii de publicitate de a verifica daca un agent economic autorizat in Spatiul Comunitar European este autorizat pe teritoriul Romaniei.
Totodata, petenta a invocat exceptia de nelegalitate, aratand ca interdictia de publicitate pe teritoriul Romaniei nu poate face obiectul diligentelor unei companii europene, inregistrate pe teritoriul Romaniei de a nu contracta o relatie comerciala de publicitate, cu orice companie inregistrata pe teritoriul UE conform principiului liberului schimb de bunuri si servicii.
A mai sustinut petenta ca potrivit art. 3 si 4 C.pr.civ dreptul Uniunii Europene se aplica prioritar.
De asemenea, aceasta a invederat ca prin Decizia Comisiei Europene din luna noiembrie 2013 s-a transmis unor state membre, printre care si Romania, o cerere oficiala de informatii privind legislatia nationala care restrictioneaza furnizarea de jocuri de noroc, cerere oficiala care reprezinta o faza prealabila a procedurii de infrigment.
A mai sustinut petenta ca prevederile legale referitoare la interdictia desfasurarii activitatilor de marketing, reclama si publicitate privind jocurile de noroc online care nu sunt autorizate in Romania sunt neconforme cu legislatia UE.
Petenta a mai invederat petenta ca in intregul Spatiu european publicitatea la jocurile de noroc online este permisa cu conditia ca acestea sa fie autorizate pe teritoriul unui stat european.
De asemenea, a mai aratat petenta ca aceasta, in calitate de agentie de publicitate intermediaza in schimbul unui comision transmiterea mesajelor publicitare ale unui client pe spatiile de publicitate online ale unor detinatori de site-uri. A mai sustinut petenta ca prestatia lunara se determina in raport de numarul total de afisari si click-uri corepunzatoare campaniei publicitare, in sensul ca pentru 1000 de afisari se incaseaza suma de 1 leu, iar din sumele incasate se achita catre proprietarii de site-uri aproximativ 80-85%, retinandu-se doar comisionul specificat in contract pentru intermedierea mesajului publicitar.
Astfel, a sustinut petenta ca din suma confiscata de 5875,28 euro, respectiv incasata de la beneficiarul din Cipru petenta a achitat in baza contractelor de regie publicitara suma de 4675 euro astfel incat beneficiul realizat de aceasta a fost de doar 1200 euro, astfel incat la aceasta din urma suma trebuia sa se raporteze masura confiscarii.
Petenta a mai aratat ca atat societatea care i-a achitat acesteia comisionul, cat si cele care au incasat de la petenta contravaloarea prestatiilor, au fost controlate si sanctionate, iar aceleasi sume au fost confiscate. Prin urmare aceeasi suma a fost confiscata de 3 ori, masura care incalca art. 44 alin. (9) din Constitutie.
In drept, au fost invocate dispozitiile OG nr. 2/2001.
In dovedirea plangerii, acesta a solicitat incuviin?area probelor cu inscrisuri, martori, expertiza si orice alta proba ultila cauzei.
In sus?inerea plangerii, au fost depuse copii de pe urmatoarele inscrisuri: carte de identitate (f. 7), procese verbale (f. 11-20).
Plangerea a fost legal timbrata cu suma de 20 lei conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata, legal citata, a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii, aratand ca procesul verbal indeplineste toate conditiile prevazute de lege, bucurandu-se totodata de prezumtia de legalitate si temeinicie.
In motivarea sustinerilor sale, intimata a aratat ca orice activitate cu caracter promotional pentru jocurile de noroc online prin internet este permisa numai in conditiile in care societatea organizatoare detine licenta pentru exploatearea jocurilor de noroc pe teritoriul Romaniei, iar pana in prezent niciun operator economic care desfasoara activitati de jocuri de noroc online nu a solicitat obtinerea licentei de organizare, dar nici a autorizatiei de exploatare de jocuri de noroc online, in conformitate cu legislatia interna in vigoare.
A mai sustinut intimata ca inainte de a proceda la prestarea unor servicii de publicitate si promovare a site-ului de jocuri de noroc online bet365.com sau oricare alte site-uri de acest tip, petenta trebuia sa verifice daca organizatorul al carui site il promoveaza detine licenta de organizare si autorizatia de exploatare a jocurilor de noroc prin intermediul sistemelor se comunicatii de tip internet sau sa solicite date despre legalitatea functionarii platformei promovata partenerilor sai.
Intimata a mai aratat ca activitatile prestate de petenta au avut un caracter comercial, fiind efectuate contra cost conform celor sase facturi in valoare totala de 5875,28 euro emise catre MM Ltd din Cipru, fapta fiind continua, fiind efectuata in perioada 30.08.2013-31.01.2014, respectiv 01.08.2013-31.05.2014.
A mai aratat intimata ca procesul verbal indeplineste toate conditiile prevazute de lege, fiind respectate dispozitiile art. 16 si 17 din OG 2/2001.
De asemenea aceasta a mai sustinut ca exceptia de nelegalitate invocata de petenta nu este motivata, nereiesind exact ce anume este vizat prin invocarea acesteia, iar dispozitiile Legii nr. 148/2000 inovocate nu sunt incidente in cauza, petenta fiind santionata pentru incalcarea art. 26 alin.(2) din OUG nr. 77/2009 si nu pentru incalcarea Legii 148/2000.
Intimata a mai invederat ca art. 49 din TFUE nu se opune unei reglementari a unui stat membru care interzice operatorilor privati stabiliti in alte state membre in care furnizeaza in mod legal servicii similare sa propuna jocuri de noroc prin internet pe teritoriul statului membru respectiv. A mai sustinut aceasta ca in mod constant Curtea de Justitie a statuat ca restrictiile privind furnizarea de servicii de jocuri de noroc in conformitate cu articolul 56 din TFUE pot fi justificate fie pe motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica sau pot fi justitificate in conformitate cu jurisprudenta Curtii prin motive imperative de interes public, cum ar fi protectia consumatorilor si se prevenire a fraudei si a invitarii excesive legate de joc.
A mai aratat intimata ca intrucat domeniul jocurilor de noroc nu este armonizat la nivelul UE, statatele membre pot adopta masurile pe care le apreciaza necesare cu respectarea TFUE, Curtea admitand ca diferite jocuri de noroc, prin forma lor de organizare, prin mizele si castigurile pe care le implica pot avea consecinte directe si deci pot face obiectul unor reglementari diferite.
Intimata a mai sustinut ca prin Decizia nr. 205/15.03.2003, Curtea Constitutionala a retinut ca domeniul jocurilor de noroc ridica serioase probleme pe planul ordinii si moralei publice, ceea ce justitifica adoptarea unor masuri restrictive, iar prin Decizia nr. 973/22.11.2012 aceasta a statuat ca piata jocurilor de noroc este restrictiva, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum si conditiile de exploatare a acestora constituie monopol de stat.
De asemenea, intimata a mai invederat ca sanctiunea aplicata petentei este proportionala cu gradul de pericol social al faptei, dispunandu-se confisarea sumei de 5875,28 euro rezultate din activitatile de publicitate efectuate de petenta pentru jocurile de noroc care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei.
A mai aratat intimata ca sanctiunea confiscarii sumei a fost dispusa in sarcina petentei intrucat aceasta a desfasurat activitati comerciale directe cu partenerul extern MM in baza contractelor de publicitate nr. 3/01.01.2013 si 25/06.01.2014, in care a fost prevazut faptul ca petenta poate refuza primirea si/sau difuzarea oricaror materiale publicitare ale clientului in situatia in care petenta observa ca oricare dintre materialele publicitare nu este in conformitate cu o prevedere legala, astfel incat aceasta putea evita incalcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din OUG 77/2009.
A mai aratat intimata ca pe parcursul verificarilor, petenta nu a prezentat documente din care sa rezulta faptul ca pentru suma confiscata aceasta ar datora anumite comisioane altor parteneri-operatori economici detinatori de site-uri, cu atat mai mult cu cat in raspunsurile nr. 2, respectiv nr. 4 din Nota explicativa/fn/08.05.2014, respectiv fn/29.05.2014 petenta a aratat ca in perioada 2013-2014 aceasta nu a derulat nicio relatie economica in domeniul jocurilor de noroc cu proprietarii site-urilor cuprinse in desfasuratorul prestatiilor ce a fost pus la dispozitia organelor de control, acele site-uri neavand nicio legatura cu petenta.
Totdata intimata a sustinut ca intreaga suma rezultata din savarsirea unei contraventii este supusa confiscarii, agentii constatatori neavand posibilitatea stabilirii unui alt cuantum decat cel rezultat din actele prezentate de reclamanta. A mai sustinut intimata ca masura confiscarii nu incalca dispozitiile constitutionale privind ocrotirea proprietatii private intrucat este consecinta unei incalcari a legii, astfel cum a statuat Curtea Constitutionala in Decizia nr. 67/18.04.2000.
In drept, intimata a invocat dispozitiile OUG nr. 77/2009, OG 2/2001, HG 870/2009, OUG 20/2013, HG nr. 298/2013.
In dovedirea cererii, intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
In sustinerea intampinarii au fost depuse copii conforme cu originalul de pe urmatoarele inscrisuri: proces verbal de contraventie (f. 49-50), contracte (f. 51-64), proces verbal (f. 65-72), nota explicativa (f. 100-103), facturi fiscale (f. 121-127), practica judiciara (f. 210-253)
La termenul din data de 15.12.2014 instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri si a calificat exceptia de nelegalitate in aparare de fond.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal seria ONJN/A nr. 0002884 din 24.07.2014, petenta a fost sanctionata contraventional cu avertisment, dispunandu-se si masura confiscarii sumei de 5875,28 euro, retinandu-se ca in urma verificarilor efectuate, s-a constatat ca aceasta nu a respectat prevederile art. 26 alin. (2) din OUG 77/2009, respectiv in baza unor contracte de publicitate si/sau de advertising incheiate cu firma MM LTD din Cipru petenta a desfasurat activitati de marketing, reclama, publicitate si promovare ori activitati si servicii conexe acestora pentru jocurile de noroc online bet365.com care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei.
S-a mai retinut ca pentru aceste servicii petenta a emis catre firma MM LTD sase facturi in valoare totala de 5875,28 euro, serviciile avand astfel caracter comercial, fiind efectuate contra cost. S-a mai retinut ca fapta a avut un caracter continuu, fiind desfasurata in perioada 30.08.2013-31.01.2014 conform facturilor emise, respectiv in perioada 01.08.2013-31.05.2014 conform desfasuratorului prestatiilor compus din 17 file, care contine printre alte infomatii si data aparitiei, respectiv numele site-urilor pe care s-au realizat afisarile campaniei publicitare pentru jocurile de noroc online bet365.com, care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei.
In cuprinsul procesului verbal s-a aratat ca fapta este descrisa pe larg in procesul verbal seria ONJN/DGSC/A nr. 0006861/24.07.2014 ce constituie parte integranta a procesului verbal contestat.
Fapta retinuta in sarcina petentei este prevazuta si sanctionata de dispozitiile art. 26 alin. (2) din OUG 77/2009 coroborate cu art. 7 din OG 2/2001, astfel cum rezulta din procesul verbal de contraventie anexat (fila 11-12).
In drept, potrivit art. 10 lit. i) din OUG 77/2009 jocurile de noroc se clasifica, printre altele in jocuri de noroc on-line reprezentand totalitatea jocurilor de noroc, altele decat cele definite la lit. a), e), f), g) si h), care sunt desfasurate altfel decat in prezenta fizica a jucatorilor, organizate si transmise prin intermediul sistemelor de comunicatii de tip internet, sisteme de telefonie fixa sau mobila, si pentru care un organizator de jocuri de noroc a obtinut autorizatie si licenta.
Instanta retine ca potrivit alin. (2) al art. 10 din acelasi act normativ pentru jocurile de noroc prevazute la alin. (1), precum si pentru orice alte tipuri de jocuri de noroc organizate in conditiile stabilite prin ordonanta de urgenta sus-mentionata este obligatorie detinerea licentei de organizare a jocurilor de noroc, respectiv a autorizatiei de exploatare a jocurilor de noroc, iar conform art. 26 alin. (2) din OUG 77/2009 desfasurarea activitatilor de marketing, reclama, publicitate sau orice alte activitati cu caracter promotional privind jocurile de noroc definite la art. 10 alin. (1) lit. g) -i) ori activitatile si serviciile conexe acestora, care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei, constituie contraventie si se pedepseste cu amenda de la 50.000 lei la 100.000 lei.
Cu titlu preliminar, instanta retine ca potrivit jurispruden?ei Cur?ii Europene a Drepturilor Omului (Hotararea Anghel c. Romaniei din 04.10.2007, p. 51) no?iunea de "materie penala" care atrage inciden?a art. 6 sub aspect penal din Conven?ie, se determina prin raportare la trei criterii: criteriul calificarii interne, cel al naturii faptei incriminate ?i cel al scopului ?i severita?ii sanc?iunii, criterii care trebuie intrunite alternativ.
De?i in legisla?ia romana contraven?iile nu intra in sfera dreptului penal, totu?i prezenta procedura poate fi asimilata unei proceduri penale, avand in vedere ca dispozitia a carei incalcare a fost atribuita petentei are un caracter general si nu se adreseaza unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetatenilor, impunandu-le acestora un anumit comportament, fiind insotita de o sanctiune cu scop represiv ?i punitiv. Ca atare, prezentei cauze ii este aplicabil art. 6 din Conven?ia Europeana a Drepturilor Omului sub aspect penal, cu toate drepturile ?i garan?iile prevazute de acesta ?i deci implicit ?i prezum?ia de nevinova?ie.
Cu toate acestea, instan?a constata ca ?i in materia penala sunt admisibile prezumtiile de fapt si de drept si ca in principiu, Conventia nu se opune acestora, insa obliga statele contractante sa nu depaseasca un anumit prag. In special, art. 6 § 2 impune statelor sa incadreze aceste prezumtii intre limite rezonabile, tinand cont de gravitatea faptelor si protejand dreptul la aparare (Salabiaku impotriva Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, seria A nr. 141-A, p. 15, pct. 28). Din acestea rezulta ca procesul-verbal de constatare ?i sanc?ionare a contraven?iei beneficiaza de o prezum?ie relativa de responsabilitate impusa in sarcina petentului, acesta avand dreptul de a demonstra ca nu a savar?it faptul incriminat.
Avand in vedere cele expuse, instan?a re?ine ca petentei i-a fost respectat dreptul la aparare, aceasta putand administra probe de natura sa combata prezum?ia de responsabilitate instituita in sarcina sa.
Faptul ca un contravenient nu este ?inut ?a i?i dovedeasca nevinova?ia nu inseamna ca este suficient ca acesta sa conteste procesul-verbal pentru a fi exonerat de raspundere, cu atat mai mult cu cat de?i procesul vebal nu constituie o dovada certa a responsabilita?ii petentului, totu?i acesta reprezinta o proba a a vinova?iei sale.
Prin raportare la aceste principii generale, in ceea ce prive?te legalitatea procesului verbal intocmit, cu titlu preliminar, prin raportare la dispozitiile art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta constata ca procesul-verbal contestat cuprinde toate mentiunile a caror lipsa ar fi atras nulitatea absoluta a acestuia, acesta fiind incheiat cu respectarea formelor prevazute de lege, fiind indicat numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita, data savar?irii acesteia, precum ?i semnatura agentului constatator.
Referitor la sustinerile petentei privind neconformitatea legislatiei romane cu cea europeana, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din OUG 77/2009 organizarea si exploatarea activitatii de jocuri de noroc pe teritoriul Romaniei constituie monopol de stat si se desfasoara in conditiile acestui act normativ, iar conform art. 148 alin. (2) din Constitutie prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, revine instantei nationale sarcina de a verifica compatibilitatea prevederilor nationale cu normele europene, iar in cazul in care constata ca acestea din urma cuprind dispozitii contrare legislatiei interne, sa aplice cu prioritate dreptul Uniunii.
In aplicarea acestui principiu director, instanta retine ca articolul 49 CE impune inlaturarea oricarei restric?ii privind libera prestare a serviciilor, chiar daca aceasta se aplica fara a distinge intre prestatorii na?ionali ?i cei din alte state membre, atunci cand este de natura sa interzica, sa ingreuneze sau sa faca mai pu?in atractive activita?ile prestatorului stabilit in alt stat membru, unde acesta furnizeaza in mod legal servicii similare.
De libertatea de prestare a serviciilor beneficiaza atat prestatorul, cat ?i destinatarul serviciilor (Hotararea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional ?i Bwin International, C 42/07, Rep., p. I 7633, punctul 51 ?i jurispruden?a citata acolo).
Astfel, instanta retine ca este cert ca o reglementare a unui stat membru care supune organizarea ?i promovarea jocurilor de noroc, precum si a activitatii de publicitate aferente acestora, unui regim de autorizare prealabila in lipsa caruia se interzice oricarui operator, inclusiv unui operator cu sediul in alt stat membru, sa ofere prin internet, pe teritoriul primului stat membru, servicii supuse regimului men?ionat, constituie o restric?ie a liberei prestari a serviciilor garantata de articolul 49 CE.
Totu?i, trebuie sa se analizeze in ce masura o astfel de restric?ie poate fi admisa cu titlu de masura derogatorie prevazuta expres la articolele 45 CE ?i 46 CE, aplicabila in materie in temeiul articolului 55 CE sau in ce masura poate fi justificata, conform jurispruden?ei Cur?ii de Justitie a Uniunii Europene, prin motive imperative de interes general (Hotararea Liga Portuguesa de Futebol Profissional ?i Bwin International, citata anterior, punctul 55).
Astfel, articolul 46 alineatul (1) CE admite restric?ii justificate prin motive de ordine publica, de siguran?a publica sau de sanatate publica. Jurispruden?a Cur?ii de Justitie a identificat anumite motive imperative de interes general susceptibile sa justifice de asemenea restric?iile men?ionate, cum ar fi, printre altele, obiectivele de protec?ie a consumatorilor, de prevenire a fraudei ?i a incitarii ceta?enilor la o cheltuiala excesiva legata de joc, precum ?i de prevenire a tulburarilor ordinii sociale in general (Hotararea Liga Portuguesa de Futebol Profissional ?i Bwin International, citata anterior, punctul 56).
Curtea a decis in acest context, ca particularita?ile de ordin moral, religios sau cultural, precum ?i consecin?ele prejudiciabile din punct de vedere moral ?i financiar pentru individ ?i societate care sunt asociate cu jocurile de noroc ?i pariurile, pot fi de natura sa justifice existen?a, in beneficiul autorita?ilor na?ionale, a unei puteri de apreciere suficiente pentru a determina cerin?ele pe care le presupune protec?ia consumatorului ?i a ordinii sociale (Hotararea din 6 noiembrie 2003, C-243/01, Gambelli ?i al?ii, Rep. I-13031, punctul 63, precum ?i Gotararea din 06 martie 2007, Massimiliano Placanica (C-338/04), Christian Palazzese (C-359/04) and Angelo Sorricchio (C-360/04, Rep. I-01891 punctul 47).
Trebuie aratat in aceasta privin?a ca lupta impotriva criminalita?ii poate constitui un motiv imperativ de interes general de natura sa justifice restric?ii privind operatorii autoriza?i sa propuna servicii in sectorul jocurilor de noroc. Astfel, avand in vedere importan?a sumelor care pot fi colectate ?i a ca?tigurilor pe care le pot oferi jucatorilor, aceste jocuri implica riscuri ridicate de infrac?ionalitate ?i de frauda.
Instanta retine totodata ca potrivit jurisprudentei Curtii, sectorul jocurilor de noroc oferite prin internet nu face obiectul unei armonizari in cadrul Uniunii Europene. Un stat membru este, a?adar, indrepta?it sa considere ca simplul fapt ca un operator, precum societatea MM LTD, ofera in mod legal servicii din acest sector prin internet intr un alt stat membru in care este stabilit ?i in care este in principiu supus deja unor condi?ii legale ?i unor controale din partea autorita?ilor competente ale acestui din urma stat, nu poate constitui o garan?ie suficienta de protec?ie a consumatorilor na?ionali impotriva riscurilor de frauda ?i de criminalitate, avand in vedere dificulta?ile pe care autorita?ile statului membru de stabilire le pot intalni intr un astfel de context, in evaluarea calita?ilor ?i a probita?ii profesionale a operatorilor (a se vedea in acest sens Hotararea Liga Portuguesa de Futebol Profissional ?i Bwin International, citata anterior, punctul 69, precum si Hotararea Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, C-258/08, Rep. I-04757, p.54).
A mai statuat Curtea ca statele membre sunt libere sa stabileasca, potrivit propriei scari de valori, obiectivele politicii lor in materie de jocuri de noroc ?i, eventual, sa defineasca cu precizie nivelul de protec?ie urmarit. Restric?iile pe care le impun trebuie, cu toate acestea, sa indeplineasca cerin?ele care reies din jurispruden?a Cur?ii, in special in ceea ce prive?te propor?ionalitatea lor (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Placanica ?i al?ii, punctul 48, precum ?i Liga Portuguesa de Futebol Profissional ?i Bwin International, punctul 59).
Simpla imprejurare ca un stat membru a ales un sistem de protec?ie diferit de cel adoptat de un alt stat membru nu poate avea inciden?a asupra aprecierii necesita?ii ?i propor?ionalita?ii dispozi?iilor adoptate in materie. Acestea trebuie sa fie apreciate numai in raport cu obiectivele urmarite de autorita?ile competente ale statului membru in cauza ?i cu nivelul de protec?ie pe care acestea inten?ioneaza sa il asigure (Hotararea din 21 septembrie 1999, Läärä ?i al?ii, C 124/97, Rec., p. I 6067, punctul 36, ?i Hotararea din 21 octombrie 1999, Zenatti, C 67/98, Rec., p. I 7289, punctul 34).
Instanta retine totodata ca prin jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a stabilit ca avand in vedere aceasta marja de apreciere ?i lipsa oricarei armonizari comunitare in materie, o obliga?ie de recunoa?tere reciproca a autoriza?iilor eliberate de diversele state membre nu poate exista in raport cu stadiul actual al dreptului Uniunii.
Rezulta in special ca fiecare stat membru are in continuare dreptul de a impune obliga?ia de a de?ine o autoriza?ie eliberata de autorita?ile sale competente pentru ca un operator care dore?te sa ofere jocuri de noroc unor consumatori care se afla pe teritoriul sau sa poata face acest lucru, fara ca imprejurarea ca un operator particular dispune deja de o autoriza?ie eliberata in alt stat membru sa se poata opune (Hotararea din 08.09.2010, Markus Stoß (C 316/07), Avalon Service Online Dienste GmbH (C 409/07), Olaf Amadeus Wilhelm Happel (C 410/07), impotriva Wetteraukreis, Rep. I-08069, p. 112-113).
Nu in ultimul rand instanta va avea in vedere si faptul ca potrivit jurispruden?ei Cur?ii, este de competen?a instan?elor na?ionale sa verifice daca reglementarile statelor membre raspund cu adevarat obiectivelor susceptibile sa le justifice ?i daca restric?iile pe care le impun nu sunt dispropor?ionate in raport cu aceste obiective (Hotararile citate anterior Gambelli ?i al?ii, punctul 75, precum ?i Placanica ?i al?ii, punctul 58).
In lumina celor expuse, instanta apreciaza ca reglementarea na?ionala in cauza raspunde in mod efectiv acestor obiective ?i nu depa?e?te ceea ce este necesar pentru a le atinge avand in vedere scopul urmarit de art. 10 din OUG 77/2009 care conditioneaza desfasurarea jocurilor de noroc indicate la acel articol, precum si a activitatilor de marketing aferente acestora, de obtinerea unei autorizatii prealabile, respectiv protec?ia consumatorilor prin ingradirea dependen?ei de jocurile de noroc, precum ?i lupta impotriva fraudei.
Prin raportare la cele ce preced, instanta retine ca sustinerile petentei vizand neconformitatea legislatiei nationale cu legislatia europeana prin aceea ca se impune obtinerea pe teritoriul national a unei autorizatii pentru desfasurarea jocurilor de noroc mentionate la art. 10 din OUG 77/2009, desi societatea MM este autorizata intr-un alt stat membru, sunt nefondate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanta constata ca sustinerile petentei sunt neintemeiate avand in vedere urmatoarele considerente:
Prin contractele nr. 2/01.01.2013 (f. 58-62) incheiat pentru perioada 01.01.2013 si nr.25/06.01.2014 (f. 51-56) (modificat cu pixul in nr. 26) incheiat pentru perioada 01.01.2014-31.12.2014, petenta a inchiriat catre MMLTD tehnologie de livrare a mesajelor publicitare (adserver), astfel cu rezulta din art. 2.1 coroborat cu art. 3.1 din contracte.
Conform art. 4.1 din contractele sus-mentionate, partile au convenit ca furnizorul, petenta din cauza de fata, va asigura prin mijloace proprii aplicatia software care gestioneaza serviciul de servire mesaje publicitare, prin intermediul acestei aplicatii beneficiarul (firma MM) va rula mesajele publicitare ale clientilor acestuia.
Instanta retine ca partile au convenit ca pretul contractului se va determina in raport de numarul de afisari al mesajului publicitar, respectiv pentru 1000 afisari se va percepe suma de 1 leu, iar petenta va emite la sfarsitul fiecarei luni de campanie factura fiscala conform serviciilor de tehnologie din cursul lunii respective, plata urmand a fi facuta in termen de 60 zile de la emiterea facturii ficale in lei, astfel cum reiese din art. 5.2 coroborat cu art. 6.1 si 6.2 din contracte.
Totodata, instanta constata ca in derularea contractului nr. 2/01.01.2013 petenta a emis factura fiscala nr. 492/30.08.2013 pentru suma de 346,4 euro aferenta serviciilor furnizate in luna august 2013 (f. 91), factura nr. 559/30.09.2013 pentru suma de 625,72 euro aferenta serviciilor furnizate in luna august-septembrie 2013 (f. 92), factura nr. 630/31.10.2013 pentru suma de 1210,95 euro aferenta serviciilor furnizate in luna octombrie 2013 (f. 90), factura nr. 738/29.11.2013 pentru suma de 1166,94 euro aferenta serviciilor furnizate in luna noiembrie 2013 (f. 93), factura nr. 825/31.12.2013 pentru suma de 1353,27 euro aferenta serviciilor furnizate in luna decembrie 2013 (f. 94), facturi in valoare totala de 4703,28 euro, astfel cum rezulta din anexa nr. 1 la contract (f. 64) insusita de petenta si de societatea MM prin reprezentanti legali.
In derularea contractului nr. 25/06.01.2014 (modificat cu pixul in nr. 26) petenta a emis factura nr. 35/31.01.2014 pentru suma de 1172 euro aferenta serviciilor furnizate in perioada ianuarie-martie 2014 (f. 95), aspect care reiese din anexa nr. 1 la contract (f. 57).
Prin urmare, instanta retine ca suma totala primita de petenta in baza celor doua contracte sus-mentionate pentru serviciile de publicitate online bet365.com este de 5875,28 euro, astfel cum rezulta din cuprinsul facturilor.
Ulterior partile au incheiat contractul 03/01.01.2013 (f. 135-142) ce avea acelasi obiect cu cele doua contracte anterior mentionate.
Ca atare, din inscrisurile depuse reiese fara putinta de tagada ca petenta a desfasurat pentru societatea MM LTD campania publicitara online pentru jocurile bet365.com, incalcand astfel prevederile art. 26 alin. (2) din OUG 77/2009 potrivit carora desfasurarea activitatilor de marketing, reclama, publicitate sau orice alte activitati cu caracter promotional privind jocurile de noroc definite la art. 10 alin. (1) lit. g) -i) ori activitatile si serviciile conexe acestora, care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei, constituie contraventie, fiind remunerata cu suma totala de 5875,28 euro cum anterior a fost aratat.
Prin urmare, petenta nu poate invoca faptul ca aceasta nu avea obligatia de a verifica daca pariurile online pentru care facea publicitate erau autorizate pe teritoriul Romaniei din moment ce aceasta, in desfasurarea activitatii sale, trebuie sa respecte toate normele legale incidente, legiuitorul interzicand expres activitatile de reclama/publicitate aferente jocurilor de noroc pentru care nu exista autorizatie, avand in vedere ca nimeni nu poate invoca necunosterea legii conform principiului nemo censetur ignorare legem.
O astfel de concluzie se impune cu atat mai mult cu cat potrivit art. 4.1.3 lit. a din contractul nr. 3/01.01.2013 (f. 135-142) si nr. 2/01.01.2013 incheiate cu MM LTD, partile au stipulat ca petenta poate refuza primirea si/sau difuzarea oricaror materiale publicitare ale clientului, in masura in care observa ca oricare din materialele publicitare nu este in conformitate cu o anumita prevedere legala. Prin urmare, petenta, prin chiar contractele incheiate s-a obligat sa respecte legislatia nationala incidenta.
Totodata, instanta constata ca potrivit art. 5 alin. (3) lit. a coroborat cu art. 24 alin. (1) din OG 2/2001 persoana imputernicita sa aplice sanctiunea dispune ca sanctiune complementara si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii.
Prin raportare la aceste dispozitii legale, instanta retine ca masura confiscarii a fost dispusa cu respectarea normelor incidente. Astfel, sanctiunea complementara a confiscarii vizeaza, printre altele, bunurile provenite din savarsirea unei contraventii, indiferent daca acestea revin contravenientului sau unui tert avand in vedere ca legea nu conditioneaza luarea masurii confiscarii bunurilor rezultate din contraventii de calitatea contraveninetului de proprietar al acestora. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Ca atare, sustinerea petentei privind faptul ca din suma totala de 5875,28 euro acesteia ii reveneau doar 1200 euro, astfel incat doar cu privire la aceasta din urma suma se putea eventual dispune confiscarea, este neintemeiata.
Astfel, suma respectiva a fost stabilita in baza facturilor fiscale anterior mentionate emise de petenta pentru serviciile furnizate de aceasta societatii MM LTD cu incalcarea normelor legale si prin urmare intreaga suma confiscata provine din savarsirea contraventiei de a desfasura servicii de publicitate pentru jocuri de noroc care nu sunt autorizate pe teritoriul Romaniei, astfel incat masura confiscarii se extinde la intreaga suma.
O astfel de concluzie se impune cu atat mai mult cu cat petenta nu a facut dovada, astfel cum ii impuneau dispozitiile art. 249 C.pr.civ, faptului ca din aceasta suma a achitat comisioane unor terti contractanti in baza unor contracte de regie publicitara, astfel cum sustine prin plangerea formulata. Dimpotriva, prin reprezentantul sau legal, petenta a aratat in cuprinsul notei explicative din data de 29.05.2014 (f. 100-103) prin raspunsul la intrebarea nr. 1 ca in perioada 2013-2014 aceasta nu a desfasurat nicio relatie economica in domeniul jocurilor de noroc cu proprietarii site-urilor cuprinse in desfasuratorul prestatiilor (f. 176-192), acele site-uri nefacand parte din portofoliul publicitar al petentei, ci pe aceste site-uri clienta sa MM LTD a derulat, fara implicarea petentei, o campanie publicitara pentru clientul sau bet365.com folosing platforma tehnica inchiriata de catre petenta.
Contractul nr. 27/06.01.2014 incheiat de petenta cu SC ZMC SRL nu este de natura sa duca la adoptarea unui alte solutii avand in vedere ca din analiza acestuia rezulta ca acesta avea ca obiect rezervarea de catre SC ZMC SRL a unui spatiu publicitar pe website-urile reprezentate de petenta si derularea unei campanii publicitare pe spatiul rezervat, petenta urmand a emite facturi fiscale conform consumului lunar, SC ZMC SRL avand la dispozitie un termen de 60 zile pentru a face plata, astfel cum reiese din prevederile art. 2 si 4.din contract (f. 104-111).
Instanta retine totodata ca masura confiscarii nu este de natura sa incalce dreptul de proprietate al petentei. Astfel, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale dezvoltate in Decizia nr. 67/18.04.2000 publicata in M.Of. nr. 334/19.07.2000 garantarea dreptului de proprietate, precum si desfasurarea libera a activitatii economice implica respectarea de catre toti comerciantii a obligatiilor ce le revin in aceasta calitate. Textele constitutionale care contin prevederi referitoare la protectia proprietatii private si la economia de piata au in vedere, in mod evident, desfasurarea activitatii comerciale in conditiile respectarii prevederilor legale privind dreptul de proprietate.
Astfel, potrivit art.44 alin.(1) teza finala, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Totodata, alin.(9) al aceluiasi text legal prevede ca “Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii", ceea ce demonstreaza ca insasi legea fundamentala exclude protectia bunurilor folosite la savarsirea unor fapte ilicite sau dobandite prin asemenea fapte. Totodata, art.136 alin.(5) din Legea fundamentala precizeaza ca “Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila". Textul nu exclude, ci, dimpotriva, presupune ca, atunci cand legea prevede, in concordanta cu dispozitiile din Constitutie, proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizeaza bunurile folosite sau rezultate din savarsirea unor infractiuni ori contraventii.
Prin raportare la cele ce preced, instanta constata ca masura confiscarii sumei de 5875,28 euro a fost dispusa cu respectarea normelor legale.
In lumina celor expuse, intrucat procesul verbal contestat a fost incheiat cu respectarea normelor legale, instanta va respinge plangerea contraventionala ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARA?TE: Respinge plangerea contraven?ionala formulata de petenta SC TIA SA, cu sediul in _, cu sediul ales in _, in contradictoriu cu intimata ONJN, cu sediul in _, ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19.12.2014.

Sursa: Portal.just.ro