ordonanta de plata respinsa - debitoarea nu figureaza cu debite restante INSTANTA:
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.08.2014, sub nr. 37516/299/2014, creditoarea SC E.E.M. SA, a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei totale de 34090,42 lei, suma reprezentand contravaloarea facturii de energie electrica neachitata nr. 3745727/15.04.2013 in cuantum de 33771,51 lei, la care se adauga suma de 318,91 lei reprezentand penalitati de intarziere.
Totodata, a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata constand in taxa judiciara de timbru.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca partile au incheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1002-9020995-1 din 25.03.2009, iar debitoarea nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, neachitand contravaloarea facturilor emise. A mai sustinut aceasta ca debitoarea trebuia sa achite contravaloarea facturii in termen de 10 zile de la emiterea acesteia, conform art. 14 alin. (1) din contractul incheiat, neachitarea acesteia in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage plata de penalitati de intarziere egale cu nivelul dobanzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare.
Totodata, creditoarea a aratat ca a calculat penalitati de intarziere conform art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art. 2 pct. 2 din Ordiunul ANRE nr. 5/2003, art. 14 alin. (3) din contractul incheiat cu debitoarea, cuantumul acestora fiind de 0,4%/zi de intarziere conform art. 120 alin. (7) din OG 92/2003, suma datorata de debitoare cu acest titlu fiind de 318,91 lei.
Aceasta a invederat de asemenea ca sunt intrunite conditiile pentru emiterea unei ordonante de plata, creanta acesteia fiind certa, lichida si exigibila.
In drept, creditoarea a invocat dispozitiile art. 1013 C. pr.civ, contractul cadru din 11.10.1999 de furnizare a energiei electrice, art. 59, 61 din Legea 123/2012, art. 152 din Regulamentul din 25.06.2004, Legea 46/2011, art. 120 alin. (7) din OG nr. 92/2003 si art. 969 C. civ.
In dovedirea cererii, aceasta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
In sustinerea cererii, creditoarea a depus copii de pe urmatoarele inscrisuri: factura nr. 3745727/15.04.2013 (f. 22), contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1002-9020995-1 din 25.03.2009 (f. 25-28), somatie (f. 38).
Debitoarea, legal citata, a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii, aratand ca la data de 3.09.2013 aceasta a notificat creditoarea despre faptul ca incepand cu data de 12.04.2010 spatiul pentru care a fost emisa factura a fost predat catre proprietar, la notificare fiind atasat procesul-verbal de predare-primire a spatiului in care se mentiona indexul contorului si faptul ca in termen de 5 zile contorul va fi preluat, urmand ca proprietarul sa faca demersuri in acest sens.
A mai sustinut aceasta ca a primit raspuns la aceasta notificare abia la data de 09.09.2014, cand i-au fost comunicate facturile storno pentru intregul debit ce face obiectul prezentei cereri, creditoarea avand asadar cunostinta la data formularii cererii despre eroarea intervenita la emiterea facturii invocate de creditoare, motiv pentru care aceasta creanta nu exista.
In dovedirea sustinerilor sale, aceasta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
In sustinerea cererii, debitoarea a depus copii de pe urmatoarele inscrisuri: adresa nr.638/03.09.2014 (f. 49), proces verbal de predare-primire (f. 50), raspuns (f. 51), factura 4 MF 08363359 din 12.08.2014 (f. 52-54), factura 4 MF 09147454 din 04.09.2014 (f .55-57).
La acest termen de judecata, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Dupa pronuntarea solutiei, la dosarul cauzei a fost depusa cerere de renuntare la judecata formulata de creditoare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Partile au incheiat la data de 25.03.2009 contractul nr. 1002-9020995 ce avea ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat in _, contractul fiind incheiat pe durata determinata, pana la data de 19.08.2013, astfel cum rezulta din art. 2 si 3 din contract (f.25-28). Totodata, acestea au convenit ca debitoarea sa achite integral si la termen facturile emise de furnizor, creditoarea din prezenta cauza, urmand ca facturile sa fie achitate in termen de 10 zile de la emiterea acesteia, data emiterii si data scadentei fiind inscrise pe factura, aspecte care reies din art. 11 lit. a si art. 14 alin. (1) din contractl anexat.
Partile au hotarat totodata la alin. (3) al art. 14 ca neachitarea facturii de catre consumator in termen de 30 zile de la scadenta atrage plata de majorari de intarziere.
In desfasurarea relatiilor contractuale, la data de 15.04.2013, creditoarea a emis factura 3 MF 3745727 (f. 22-24) pentru suma de 34090,42 lei, suma compusa din contravaloarea energiei electrice consumate in cuantum de 33771,51 lei, la care s-a adaugat suma de 318,91 lei cu titlu de penalitati de intarziere, astfel cum rezulta din factura atasata.
Instanta retine ca la data de 12.08.2014, creditoarea a emis factura fiscala 4 MF 08363359 in valoare de -33886,22 lei, reprezentand diferenta dintre indexul de reziliere si indexul de regularizare, iar la data de 04.09.2014, aceasta a emis factura fiscala 4 MF 09147454 (f. 55-56), prin care au fost stornare penalitatile calculate anterior in cuantum de 318,91 lei, debitoarea figurand la aceasta data cu un sold de -117, 68 lei achitati in plus catre creditoare, astfel cum rezulta din facturile depuse, cat si din raspunsul creditoarei (f. 51).
Cu titlu preliminar, instanta retine ca in ceea ce priveste cererea de renuntare la judecata, avand in vedere ca desi a fost inregistrata la data de 18.09.2014, aceasta a ajuns la dosarul cauzei abia in data de 22.09.2014, ora 16.30, dupa pronuntarea solutiei, motiv pentru care instanta nu va tine seama de aceasta.
In drept, instanta constata ca potrivit dispozitiilor art. 1013 C. pr.civ, in cazul crean?elor certe, lichide ?i exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege, se poate emite o ordonan?a de plata.
Din aceste dispozi?ii legale rezulta faptul ca pentru emiterea unei astfel de sentin?e, este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor condi?ii: existen?a unei crean?e constand in plata unei sume de bani, crean?a sa fie certa, lichida ?i exigibila, izvorul acesteia sa fie un contract civil, precum ?i existen?a unui inscris care sa ateste existenta contractului, conditii care nu sunt indeplinite in cauza de fata, dupa cum urmeaza:
Cerinta sine qua non pentru obligarea unei persoane la executarea unei prestatii este aceea a existentei unei obligatii, avand in vedere ca potrivit art. 992 C. civ. 1864, act normativ care guverneaza contractul incheiat intre parti prin raportare la dispozitiile art. 102 din Legea 71/2009 privind punere in aplicare a Noului Cod civil, cel care din eroare sau cu stiinta, primeste ceea ce nu ii este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. Ca atare, ori de cate ori nu exista o obligatie ce incumba in sarcina unei persoane, prin care aceasta sa fie tinuta la o prestatie pozitiva sau o abstentiune fata de un alt subiect de drept, nu se poate dispune obligarea acesteia fata de aceasta din urma persoana.
Instanta retine ca intitial, in executarea obligatiilor sale contractuale, creditoarea a emis factura nr. MF 3745727/15.04.2013 pentru suma de 34090,42 lei compusa din debit si penalitati de intarziere, insa ulterior, prin facturile 4 MF 08363359/12.08.2014 si 4 MF 09147454/04.09.2014, facturi prin care acesta a calculat diferenta intre indexul de reziliere si indexul de regularizare, stornandu-se totodata suma de 318,91 lei datorata cu titlu de penalitati, rezultand asadar ca debitoarea figureaza cu un sold final de -117,68 lei, sold pe care insasi creditoarea il recunoaste prin adresa comunicata debitoarei si inregistrata de la aceasta din urma la data de 09.09.2014
Ca atare, intrucat la momentul formularii prezentei cereri, debitoarea nu figura cu debite restante, instanta retine ca in mod corect a sustinut aceasta ca nu exista creanta debitoarei. Intr-un atare context, instanta constata ca in lipsa obligatiei care sa incumbe debitoarei si deci a uneia dintre conditiile cumulative necesare pentru emiterea unei ordonante de plata, nu se mai impune analiza celorlate conditii.
Prin raportare la cele ce preced, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1013 C. pr. civ, instanta va respinge cererea de emitere a ordonantei de plata ca neintemeiata.
In temeiul principiului accesorium sequitur principalem, avand in vedere ca cererea creditoarei va fi respinsa, instanta va respinge si capatul de cerere accesoriu privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea formulata de creditoarea SC E.E.M.SA, cu sediul _, in contradictoriu cu debitoarea SC A.L.I. SA, cu sediul in _, ca neintemeiata.
Cu drept de cerere in anulare pentru creditor, in 10 zile de la comunicare, cererea se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 22.09.2014.