Acordare a compensatiilor in baza Legii nr. 9 din 1998. Competenta Sentinta civila nr. 77 din data de 07.01.2010
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Acordare a compensatiilor in baza Legii nr. 9/1998. Competenta. Prin actiunea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Bucuresti reclamantii T. L., B. A., au chemat in judecata pe parata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata la plata sumei de 34294,12 lei reprezentand cota de 40% din totalul compensatiilor acordate prin Ordinul _/2007 .
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin Hotararea nr. _/2001 li s-au acordat despagubiri in suma de 64369,86 lei, fiind validata prin Ordinul _/2007 prin care cuantumul s-a majorat la 85735,29 lei si desi s-au conformat cerintelor paratie si au depus toate actele solicitate , solicitand efectuarea platii nici pana in prezent aceasat nu si-a indeplinit obligatiile.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1,2,8,10 din Legea nr. 9/1998, HG nr. 1643/2004 si art. 998-1000,CEDO, Legea 262/2007.
In dovedirea actiunii, reclamantii au depus la dosarul cauzei inscrisuri.
Prin sentinta civila nr _/2009 instanta a admis exceptia necompetentei materiale a instantei si a declinat cauza in favoarea Judecatoriei Sectorului 1, aratand ca este vorba de o actiune in pretentii , reclamantii necontestand vreun act administartiv .
La data de 6.10.2009 parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Din coroborarea dispozitiilor art. 7 si 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, instanta apreciaza ca dreptul la despagubire stabilit de acest act normativ se stabileste prin hotararea comisiei judetene constituita in baza art. 7 din lege, procedura ulterioara presupunand doar validarea acestei hotarari de catre comisia constituita la nivelul administratiei centrale.
Astfel, potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, comisiile judetene si a municipiului Bucuresti primesc, verifica si rezolva cererile de acordare a compensatiilor. Hotararile privind acordarea compensatiilor se dau in termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. De asemenea, potrivit art. 4 din HG nr. 1643/2004, comisia centrala, respectiv departamentul din cadrul Cancelariei Primului Ministru are doar atributii de validare a hotararii Comisiei Judetene, prin aceasta din urma stabilindu-se insa despagubirile.
Potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, in cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de comisia centrala, iar in situatia in care se achita in anul urmator, directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior.
Prin decizia nr. XXI a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca, in aplicarea dispozitiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata, precum si ale art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 286/2004, data stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotararii comisiei judetene, respectiv, a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de catre Cancelaria Primului Ministru a hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut in art. 7 alin. 3 din aceiasi lege, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de crestere a preturilor.
In cauza, se poate constata ca prin Hotararea nr. ../2001 A Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii 9/1998 au fost aprobate cererile reclamantilor , stabilindu-se valoarea totala a compensatiilor la 643698677ROL(64369,8677 LEI).
Ulterior , prin Ordinul _/2007 a fost validata aceasta Hotarare , acordandu-se reclamantilor T. L., B. A. compensantii in cuantum de 85735,29 lei., aratandu-se ca majorarea cuantumului reprezinta erori de calcul pentru terenul agricol, potrivit art 2 din acest ordin suma acordata urmand a fi esalonata in conformitate cu art 5 din HG 286/2004 si anume suma de 34294,12 lei reprezentand 40% din total, restul urmand a fi achitat in cursul anului urmator-.
Instanta nu poate retine ca intemeiate apararile paratei din cuprinsul intampinarii in sensul ca potrivit art 5 din Hotararea Guvernului nr 286 /2004 compensatiile se achita in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat astfel ca plata este conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie, dreptul reclamantilor fiind afectat de o conditie , nerealizarea acesteia conducand la prelungirea perioadei de plata peste termenul prevazut de art 5 HG 286/2004.
Astfel creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa instantei.
A sustine ca lipsa fondurilor duce la prelungirea termenului de plata inseamna o incalcare a dreptului reclamantilor, nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinatie nu pune la adapost debitorul acestei obligatii, solutia contarara insemnand golirea de continut a dreptului reclamantilor , acestia fiind expusi asadar unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecinta prelungirii la infinit a termenului de plata., iar dreptul ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca un Ordin , executoriu- si obligatoriu sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Ca atare, retinand ca reclamantii sunt indreptatiti la plata primei transe din totalul compensatiilor astfel cum au fost stabilite prin actele mai sus mentionate , parata nefacand dovada contrara ca a achitat aceasta suma ,si nici ca nu au fost alocate astfel de sume , instanta va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 34294,12 lei reprezentand cota de 40% din totalul compensatiilor acordate prin Ordinul _/2007 .