Reincredintarea minorului. Conditii. Sentinta civila nr. 6942 din data de 27.09.2004
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Prin sentinta civila nr.6942/de 27.09.2004 instanta a admis cererea formulata de reclamantul M.H.R. in contradictoriu cu parata M.M.R., a dispus reincredintarea minorei M.N.M., nascuta la 01.05.1990, reclamantului M.H.R. si a obligat parata M.M.R. la plata in favoarea minorei a pensiei de intretinere in cuantum de 1.200.000 lei, de la pronuntarea prezentei hotarari si pana la majoratul minorei.
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.6530/16.04.2004 reclamantul M.H.R. a chemat in judecata pe M.M.R., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna reincredintarea spre crestere si educare catre reclamant a minorei M.N.M., nascuta la data de 01.05.1990.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in urma procesului de divort dintre parti s-a dispus incredintarea spre crestere a minorei catre mama ei, parata M.M.R., reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei.
Reclamantul a aratat ca in luna iunie 2003, avand in vedere faptul ca parata se confrunta cu greutati materiale, minora M.N.M. a venit sa locuiasca impreuna cu reclamantul in imobilul din str. B., sector 1.
S-a mai aratat ca la inceputul lunii septembrie 2003 parata a venit la locuinta reclamantului si a adus toate lucrurile minorei, acceptand astfel ca minora sa fie intretinuta si crescuta de reclamant, din luna iunie 2003 copilul locuind in locuinta reclamantului, care a suportat toate cheltuielile necesare cresterii, intretinerii si educarii acestuia.
Reclamantul a sustinut ca intre el si minora exista relatii foarte bune, bazate pe afectiune si incredere, specifice relatiei parinte-copil, precum si faptul ca parata nu a manifestat nici un fel de opozitie la dorinta minorei de a locui impreuna cu el.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si a aratat ca prin sentinta civila nr.9098/08.06.1999 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, definitiva si irevocabila, s-a dispus desfacerea casatoriei dintre parti si incredintarea minorei N.M. catre parata, precum si obligarea reclamantului la plata unei pensii de intretinere de 1.500.000 lei lunar in favoarea minorei. Prin aceeasi sentinta s-a dispus atribuirea beneficiului folosintei a doua camere din imobilul situat in Bucuresti, str. B., sector 1, in favoarea paratei M.M.R..
S-a sustinut in intampinare ca in baza acestei sentinte parata a incheiat cu Administratia Fondului Imobiliar contractul de inchiriere nr.2370/02.05.2000 cu privire la dreptul de a folosi in exclusivitate doua camere din locuinta si in comun cu reclamantul dependintele apartamentului, in fisa suprafetei locative fiind inscrisa si minora M.N.M..
Parata a invocat dispozitiile art.44 alin.1 Codul Familiei, care prevad expres ca instanta de judecata poate modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale dintre parintii divortati si copii numai in cazul schimbarii imprejurarilor care au fost avute in vedere la luarea masurii, interesul copilului fiind prioritar si apreciat in functie de criterii complexe, ce nu se pot limita exclusiv la criteriul material invocat de reclamant.
Instanta de judecata trebuie sa tina seama de varsta copilului, de gradul de atasament si preocupare manifestat de acesta, de legaturile afective stabilite intre parinte si copil, precum si de optiunea acestuia, aspectele invocate de reclamant cu privire la omisiunea paratei de a reclama neplata pensiei de intretinere incepand cu luna septembrie 2003 si faptul ca relatiile dintre tata si fiica sunt bazate pe incredere si afectiune, nefiind de natura sa justifice cererea formulata.
Parata a apreciat ca in cazul de fata nu s-au schimbat imprejurarile care au fost avute in vedere la luarea masurii, iar interesul minorei este in sensul mentinerii acestei masuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Minora M.N.M. s-a nascut la data de 01.05.1990, avand ca parinti pe reclamantul M.H.N. si pe parata M.M.R.
Casatoria partilor a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 9098/08.06.1999 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, prin hotarare dispunandu-se incredintarea minorei catre parata M.M.R. spre crestere si educare, precum si obligarea reclamantului M.H.N. la plata unei pensii de 1.500.000 lei lunar in favoarea minorei si atribuirea catre parata a beneficiului folosintei a doua camere din imobilul ce a constituit domiciliul conjugal al partilor, situat in str. B., sector 1 Bucuresti, precum si folosinta in comun a dependintelor.
Din mijloacele de proba administrate in cauza instanta a retinut ca partile au locuit impreuna in continuare dupa desfacerea casatoriei, atat parata cat si minora beneficiind de beneficiul locatiunii pentru doua camere din imobilul mentionat mai sus potrivit contractului de inchiriere nr.23701/02.05.2000, incheiat cu Administratia Fondului Imobiliar . Din acest punct de vedere, desi partile erau separate in fapt si casatoria lor era desfacuta si desi in mod formal minora era incredintata mamei sale, parintii si copilul aveau acelasi domiciliu.
A mai retinut instanta ca in luna ianuarie 2003 parata si minora au parasit locuinta din str. B., dupa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati, precum si din inscrisurile depuse, respectiv cererea paratei de a nu fi trecuta la cheltuielile de intretinere in imobilul din str.B. incepand cu data de 09.01.2003 pentru motivul ca urma sa-si schimbe domiciliul impreuna cu fiica sa, precum si adeverinta eliberata de Asociatia de Proprietari bl.P3, A. V. S., sector 6, care arata ca parata a locuit in acest imobil in perioada ianuarie - octombrie 2003 si declaratia autentificata notarial sub nr.19/07.01.2004 de BNP Asociati M.G.O. si A.A.J., data de numitul A.L.I., care arata ca incepand cu data de 01.10.2003 parata a locuit in imobilul proprietatea sa.
Din declaratiile martorilor audiati, precum si din raspunsurile la interogatoriul administrat la cererea reclamantului paratei s-a retinut ca in luna iunie 2003 minora N.M. a revenit in locuinta tatalui sau fara a fi insotita de mama sa, iar in luna septembrie 2003 parata a adus toate obiectele personale ale minorei la domiciliul reclamantului in lipsa acestuia, lasandu-le la o vecina, dupa momentul revenirii minorei in locuinta din str. B. parata continuand sa locuiasca la numitul A.L.I., iar minora a ramas cu reclamantul.
Pe parcursul solutionarii cauzei, in luna iunie 2004, parata a revenit in domiciliul comun al partilor, asa cum a reiesit din sustinerile acestora, din raspunsurile la interogatoriu si din declaratiile martorilor.
Instanta a apreciat ca in raport de mijloacele de proba analizate si fata de dispozitiile art.44 Codul Familiei cererea reclamantului este intemeiata si a fost admisa pentru motivele aratate in continuare.
Astfel, textul citat prevede ca instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale si patrimoniale intre parintii divortati si copii in cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de 14 ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire.
Atat doctrina, cat si practica judecatoreasca au statuat in sensul ca schimbarea masurilor luate cu privire la copii in cazul desfacerii casatoriei se va face cu numai in situatia in care aspectele avute in vedere la incredintarea minorului catre unul dintre parinti s-au schimbat si in aceste conditii in prezent masura nu mai corespunde interesului minorului de a beneficia de cea mai buna ingrijire si educare.
S-a constatat astfel ca in cauza parata, dupa ce in prealabil a parasit impreuna cu minora N.M. imobilul in care locuiau impreuna cu reclamantul, a trimis-o pe minora inapoi in aceasta locuinta, pentru a locui impreuna cu tatal sau, aducandu-i ulterior si obiectele personale, in conditiile in care parata si-a continuat sederea in alta locuinta.
Instanta a apreciat ca sustinerile paratei in sensul ca a parasit imobilul din str. B. din cauza violentelor si amenintarilor exercitate de reclamant, sprijinite de declaratia martorului N.M., nu sunt relevante cu privire la problema analizata, in conditiile in care se are in vedere nu plecarea paratei din locuinta impreuna cu minora, ci aducerea acesteia inapoi si lasarea sa in grija reclamantului, desi potrivit hotararii judecatoresti de divort copilul fusese incredintat spre crestere si educare mamei sale, parata M.M.R.
In aceste conditii se considera ca masura incredintarii unui minor catre unul dintre parinti implica in afara dreptului de a dispune cu privire la cresterea si educarea sa si obligatia acestuia de a asigura cele mai bune conditii de viata si mai ales permanenta supraveghere a copilului, in scopul de a evita ca acesta sa sufere orice prejudiciu cauzat de lipsa parintilor si insuficienta supraveghere, un aspect important fiind acela ca parintele si minorul sa aiba aceeasi locuinta.
Din acest punct de vedere imprejurarea ca plecarea paratei din domiciliul comun al partilor este imputabila reclamantului nu este de natura a schimba situatia, parata avand obligatia mentionata a de asigura conditiile de crestere, educare si pregatire profesionala adecvate minorei care i-a fost incredintata, oriunde si-ar stabili domiciliul.
Instanta a retinut din acest punct de vedere sustinerile martorilor audiati, care au aratat masura in care, dupa revenirea minorei in domiciliul din str. B. parata a exercitat drepturile conferite de lege prin incredintarea minorei catre ea si a executat obligatiile pe care legea le prevede in sarcina sa. Astfel, martorul propus de reclamant A.V., vecina cu partile, a aratat ca nu a vazut-o pe parata sa vina sa o vada pe N. in intervalul dintre momentul revenirii minorei in locuinta si momentul revenirii paratei, in iunie 2004, iar martorul A.M., propus de parata, a afirmat ca atat timp cat parata a locuit in imobilul proprietatea sa, vorbea cu fetita o data pe zi la telefon si cel putin o data pe saptamana mergeau impreuna la biserica, iar din cand in cand mergeau impreuna la Mall si ca ii cumpara diverse obiecte de care aceasta avea nevoie.
S-a apreciat ca aceste relatii dintre parinte si copil sunt specifice legaturilor pe care parintele divortat caruia nu i s-a incredintat copilul minor le are cu acesta, nu atitudinii pe care trebuie sa o aiba parintele caruia i s-a incredintat copilul si care si-a asumat datoria cresterii si educarii acestuia.
Instanta a avut in vedere in cadrul rationamentului si atitudinea minorei N.M., care, audiata in Camera de Consiliu potrivit art. 42 Codul Familiei, a aratat ca doreste sa fie incredintata tatalui sau, dar ii este teama ca va pierde afectiunea mamei sale in aceste conditii si retine totodata ca sustinerile paratei in sensul ca aspectul material nu este important sunt reale, instanta avand in vedere doar interesul bunei cresteri si educari a minorei, precum si atasamentul acesteia fata de tatal sau, exprimat in fata instantei.
Pentru toate aceste considerente instanta a apreciat ca cererea de chemare in judecata este intemeiata si a admis-o, cu consecinta reincredintarii minorei catre reclamant, iar in conformitate cu prevederile art. 42 alin. 3 Codul Familiei, a obligat parata la plata in favoarea minorei a pensiei de intretinere in cuantum lunar de 1.200.000 lei, acesta fiind stabilit potrivit art. 94 alin. 3 Codul Familiei si in functie de veniturile nete ale paratei, dupa cum reiese din adeverinta de venituri depusa la dosar.