JUDECATORIA POGOANELE
DOSA NR.474/282/2006
OBLIGATIA DE A FACE.DESPAGUBIRI CIVILE
Prin sentinta civila nr.529 din 20.09.2006 instanta a admis in parte actiunea reclamantului,respectiv a respins capatul prim de cerere privind obligarea paratului sa ridice constructiile si plantatiile fixate la sol pe terenul in suprafata de 1800 mp proprietatea sa si a admis in parte al doilea capat de cerere obligandu-l pe parat la plata sumei de 1442 lei cu titlu de despagubiri civile pentru daune materiale.De asemenea,s-a respins ca neintemeiata cererea paratului de sanctionare a reclamantului in temeiul prevederilor art.108 indice 1 cod procedura civila.
Instanta a retinut ,pe baza actelor doveditoare depuse la dosar,ca reclamantul este proprietarul unei suprafete de 18oo mp teren intravilan,ca acest teren a fost detinut,anterior aplicarii prevederilor Legii nr.18/1991 de catre parat si ca cel din urma a edificat pe teren anumite constructii si a infiintat o plantatie de vita de vie.
Reclamantul a cerut obligarea paratului la ridicarea constructiilor si a plantatiilor,precum si autorizarea sa de a le ridica,pe cheltuiala acestuia,capat de cerere respins de instanta ca neintemeiat.Instanta a retinut ca paratul a avut un titlu legal de folosinta,ca reclamantul a dobandit proprietatea asupra terenului dupa anul 1990,in baza Legii nr.18/1991 si ca plantatia de vie si constructiile au fost infiintata/edificate in perioada in care trenul i-a fost atribuit drept lot in folosinta de fosta cooperativa agricola de productie,drept urmare fiind facute cu buna credinta.
Plantatia de vie,gardul si sopronul fiind incorporate in sol,ele revin reclamantului,proprietar al terenului,conform prevederilor art.488 si 489 cod civil.
Cererea formulata de reclamant este contrara dispozitiilor legale cuprinse in art.494 alin.3 cod civil,potrivit carora proprietarul terenului nu va putea cere ridicarea constructiilor si plantatiilor ridicate de catre o a treia persoana cu buna credinta.
In acest caz, proprietarul este obligat a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii,sau de a plati o suma de bani reprezentand echivalentul cresterii de valoare a fondului.
Cel de al doilea capat de cerere este intemeiat in parte,din raportul de expertiza intocmit in cauza rezultand ca valoarea productiei pe care reclamantul o putea realiza de pe terenul in litigiu este de 1442 lei si drept urmare paratul este obligat la plata sumei de bani,retinandu-se ca potrivit prevederilor art.485 cod civil,posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat daca poseda cu buna credinta,ori in cauza de fata reclamantul a dovedit ca detin proprietatea terenului inca din anul 1996 si ca prin sentinta civila nr.10784 din 31.10.2001 Judecatoriei Buzau a fost respinsa ca neintemeiata actiunea exercitata de parat in ceea cer priveste anularea partiala a titlului de proprietate nr.15601/42 din 28.05.1996 emis pe numele reclamantului.
Dreptul de proprietate presupune prerogativa fructus prevazuta de art.483 cod civil,ceea ce inseamna ca proprietarul bunului,in speta reclamantul,este indrituit sa retina pentru sine fructele produse de acesta,ori,in cauza,contravaloarea acestora.
S-a respins ca neintemeiata cererea paratului de sanctionare a reclamantului in temeiul prevederilor art.108 indice 1 cod procedura civila,intrucat fata de cele de mai sus nu se poate retine ca acesta a formulat cu rea credinta cererea de chemare in judecata.