Actiune in constatare.neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 1895 c.civ. Consecinte Sentinta civila nr. 4164 din data de 08.04.2009
pronunțată de Judecatoria Ploiesti

Prin sentinta civila nr. 4164/08.04.2009, Judecatoria Ploiesti a respins actiunea formulata de reclamantii S.G. si S.T. in contradictoriu cu parata COMUNA LIPANESTI prin PRIMAR, prin care s-a solicitat sa se constate ca sunt proprietarii unui teren in suprafata de circa 1.000 mp, prin uzucapiune, ca neintemeiata.
Instanta, a retinut ca uzucapiunea este modul de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru prin posedarea neintrerupta a acestui lucru in tot timpul fixat de lege. In principiu, uzucapiune se aplica bunurilor imobile, proprietate individuala.
Conditia esentiala pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este exercitarea unei posesii utile, adica neatinse de niciunul dintre viciile posesiei. Se cere de asemenea ca posesia sa se exercite public, simpla detentie precara ori posesia viciata, oricat ar dura in timp, nu poate duce niciodata la uzucapiune.
Stapanirea unui imobil de catre o alta persoana decat proprietarul imobilului, dar ca ingaduinta lui, nu este apta sa duca la dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate, pentru ca acea persoana nu exercita o posesie utila, fiind numai detentor precar.
In prezenta speta, reclamantii au pretins ca au stapanit terenul cu ingaduinta autorilor lor, ceea ce conduce la concluzia ca acestia nu pot pretinde ca ar fi dobandit drept de proprietate asupra terenului in litigiu prin uzucapiune, ei avand doar calitatea de detentori precari ai imobilului.
Art. 1895 c.civ. prevede ca "cel ce castiga cu buna-credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, daca adevaratul proprietar locuieste in raza teritoriala a Tribunalului Judetean unde se afla nemiscatorul..."
Ca atare, pentru a interveni uzucapiunea de scurta durata, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: posesia sa se intemeieze pe un just titlu si sa fie de buna-credinta.
Potrivit art. 1897 c.civ. justul titlu este orice titlu translativ de proprietate care provine de la altcineva decat adevaratul proprietar, intrucat daca el ar proveni de la adevaratul proprietar, ar duce la dobandirea proprietatii prin conventie si nu prin uzucapiune, o uzucapiune pe baza unui titlu ce emana de la adevaratul proprietar nu este de conceput.
Justul titlu trebuie sa existe in realitate si nu numai in imaginatia celui ce invoca uzucapiune, nefiind suficient justul titlu putativ, fiind necesara dovedirea sa separat de buna credinta, impunandu-se totodata, ca justul titlu sa aiba data certa.
In ceea ce priveste buna credinta, aceasta reprezinta credinta gresita a posesorului ca a dobandit de la adevaratul proprietar conform art. 1898 alin. 1 c.civ.
In consecinta, reclamantii nu pot invoca in favoarea lor dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu prin uzucapiune de scurta durata, nefiind indeplinite niciuna din conditiile mentionate anterior, cu toate ca reclamantii au invocat, implicit, in cauza, jonctiunea posesiilor, adica adaugarea la termenul posesiei actuale a timpului cat bunul s-a aflat in posesia autorilor reclamantei.
Doctrina a stabilit ca jonctiunea posesiilor presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: sa existe cel putin doua posesii propriu zise (si utile) iar posesorul care se prevaleaza de jonctiunea posesiilor sa fie un succesor in drepturi al posesorului anterior, ceea ce nu este cazul in prezenta cauza, reclamantul nefiind succesor in drepturi al autorilor sotiei sale