DREPT CIVIL. ACTIUNE IN PRESTATIE TABULARA. NEINDEPLINIREA TUTUROR CONDITIILOR PREVAZUTE DE LEGE PENTRU ADMISIBILITATEA ACTIUNII IN PRONUNTAREA UNEI HOTARARI JUDECATORESTI CARE SA TINA LOC DE ACT AUTENTIC.
Art. 27 din Legea nr. 7/1996
Art. 948 din Codul civil. In speta, prezinta relevanta cerinta impusa partii care actioneaza, de a-si fi indeplinit obligatiile asumate prin antecontract, respectiv cerinta ca promitentul vanzator sa fie proprietar al bunului vandut, necesara pentru a se opera transferul proprietatii si intabularea dreptului in cartea funciara in aplicarea dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996.
Recurenta nu si-a adus la indeplinire obligatia de plata a diferentei de pret pana la termenul limita convenit, cand urma a se realiza si autentificarea actului, de asemenea, in speta, promitentii vanzatori nu sunt actualii proprietari ai imobilului litigios si nu subzista motive de desfiintare a actului autentic prin care acestia l-au instrainat proprietarilor actuali.
Nu numai ca recurenta, in calitatea sa de promitent cumparator nu a efectuat plata integrala a pretului la termenul convenit, insa a intrat in posesia imobilului pe care l-a folosit mai apoi peste 10 ani, iar dupa trecerea acestui timp, si-a dat acordul sa se constituie in favoarea ei dreptul de uzufruct viager asupra aceluiasi imobil de catre actualii proprietari, recunoscandu-le implicit acestora respectiva calitate.
DECIZIA CIVILA NR. 2149/2012-R
din 17 mai 2012 (dosar nr. 9202/271/2004)
Prin sentinta civila nr. 6403/2009 Judecatoria Oradea a respins actiunea reclamantei I M C impotriva paratilor V M , H A, R A I, I A T, T D si T G, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Obiect al prezentului litigiu este imobilul situat in O, str. P, nr. 68, ap.2. care conform inscrierii din CF 16040 O, nr. top 2576/4/2 de sub B.11 si B.12 este proprietatea tabulara a paratilor T G si T D. Acestia au dobandit proprietatea prin cumparare cu contractul autentic 746/2003 al BNP B F. Vanzatorii au fost proprietari tabulari sub B.8 si 9 din 1983 si aceasta calitate sunt indreptatiti sa dispuna de imobilul din litigiu inclusiv prin vanzarea sa directa catre paratii T. Aceasta operatie s-a si realizat prin actul autentic mai sus aratat si a fost intabulat sub B.11 si 12 in favoarea paratilor T. Acest contract de vanzare cumparare nu contine nici un element ilicit ori imoral, nu are in continutul sau elemente care ar putea atrage dupa sine nulitatea absoluta a operatiunii in conditiile in care prin act autentic un proprietar tabular si-a transmis proprietatea unui cumparator care s-a inscris in CF la randul sau.
Cu toate ca din situatia de carte funciara reiese aceea ca transmiterea s-a facut in mod simplu de la un proprietar la altul, in fapt operatiunea dintre vanzatorul si cumparatorul din actul autentic intabulat cu incheierea 6241/2003 s-a realizat in etape, tinandu-se cont de existenta unor antecontracte de vanzare cumparare. Astfel paratii V inainte de a semna actul autentic atacat de reclamanta I au promis acesteia vanzarea imobilului din litigiu. Promisiunea s-a facut cu actul sub semnatura privata din 31.03.2003 aflat la fila 9 din dosar 9202/271/2004. Cu acest inscris proprietari tabulari de sub B.8 si 9 - paratii V au "vandut" imobilul din litigiu reclamantei I M si fiului sau I A. Operatiunea s-a realizat pentru suma de 14.140 DM iar in urma acesteia reclamanta I M si fiul sau I A au intrat in posesia unei promisiuni de vanzare-cumparare pentru 1/3 parte respectiv pentru 2/3 parte din imobil. Paratii T, datorita faptului ca in baza acestui antecontract reclamanta a intrat in posesia efectiva a apartamentului din litigiu au contractat cu aceasta cumpararea apartamentului si nu direct cu proprietari tabulari care erau vanzatorii promitenti V E si sotia M. Dovada intelegerii intre posesoarea imobilului si totodata beneficiara a promisiunii de vanzare-cumparare pentru 1/3 parte si cumparatorii T G si sotia M este contractul de vanzare cumparare sub semnatura privata din 25.03.2003. Din acest inscris rezulta ca reclamanta I M a primit "ca urmare a vanzarii locuintei detinute pe str. M-sal I. A, nr. 68, ap.2 _." Suma de 200 mil ROL. De retinut este aceea ca din acest inscris rezulta ca doar reclamanta singura, fara semnatura fiului ei, coproprietar de fapt este cea care a promis vanzarea si a incasat pretul. Pentru ca beneficiarii promisiunii de vanzare-cumparare din partea reclamantei I M cunosteau faptul ca ea nu este proprietar tabular al imobilului din litigiu, respectandu-si promisiunea fata de ea, platindu-i pretul au procedat la incheierea contractului autentic direct cu proprietarul tabular. Aceasta operatiune nu are in sine nimic ilegal ori imoral. Paratii T au procedat cu buna credinta fata de proprietarul de fapt cu care au contractat prin act sub semnatura privata si si-au respectat intelegerea fata de acesta incheind cu reclamanta si contractul de uzufruct si intretinere nr. 3054 autentificat de Notar M V la 28.08.2003. Din continutul acestui act autentic coroborat cu declaratiile martorilor audiati in cauza si cu contractul de vanzare-cumparare sub semnatura privata din 25.03.2003, rezulta ca intelegerea intre paratii T si reclamanta I M a fost in sensul ca aceasta in schimbul unei sume de bani si a intretinerii sale care include inclusiv un drept de uzufruct viager fata de imobilul din litigiu, sa cedeze proprietatea acestuia cumparatorilor parati T G si M. Aceasta intelegere nu ocoleste interesele fiului reclamantei, celalalt beneficiar al promisiunii de vanzare din partea proprietarilor tabulari, acesta reglementand situatia cu cumparatorii T G prin tranzactia care a incheiat-o cu acestia si care se afla la fila 128 din dosar 9202/2004. Contractele de vanzare cumparare incheiate intre paratii T si V precum si actul de uzufruct viager instituit in favoarea reclamantei nu sunt acte ilicite, imorale si incheiate impotriva intereselor legitime ale reclamantei. Asa cum rezulta din expunerea de mai sus actuali proprietari tabulari a imobilului din litigiu, respectiv paratii T au procedat cu buna credinta contractand vanzarea-cumpararea cu proprietarul tabular si tinand cont de interesele posesorilor de fapt, beneficiari a promisiunii de vanzare cumparare facuta acestora de aceeasi proprietari tabulari. Operatiunea poate fi considerata ca o varietate a novatiei prev. de art. 1128 C. civ. si nu poate fi considerata ca fiind o operatiune ilicita sanctionabila cu nulitatea absoluta.
Contractul de constituire uzufruct viager si de intretinere a carui anulare o solicita reclamanta, odata cu cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare 746/2003 este mai mult o dovada a bunei credinte de care au dat dovada cumparatorii T G si M decat dovada faptului ca acestia au incercat prin manopere frauduloase sa profite de varsta ei inaintata ori de lipsa cunostintelor ei juridice pentru a obtine dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu in frauda intereselor ei. Cumparatorii au achitat pretul imobilului cu suma de bani platita fiului reclamantei conform tranzactiei incheiate cu acesta la care mai sus s-a facut referire, cu suma de bani la care se refera inscrisul sub semnatura privata din 25.03.2003, cu intretinerea promisa cu contractul de intretinere din 28.08.2003 si cu dreptul de uzufruct viager asupra imobilului din litigiu de care beneficiaza reclamanta in temeiul aceluiasi contract. Toate acestea fac dovada faptului ca interesele legitime ale reclamantei izvorate din drepturile pe care aceasta le-a dobandit in temeiul contractului provizoriu de vanzare cumparare din 31.03.1993 au fost pe deplin satisfacute de paratii T astfel incat actiunea reclamantei impotriva acestora urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
Pentru motivele mai sus aratate reclamanta nu mai este indreptatita sa solicite perfectarea contractului sub semnatura privata din 31.03.1993 printr-o actiune in prestatie tabulara. Odata pentru ca proprietari tabulari - paratii V au vandut imobilul prin act sub semnatura privata valabil paratilor T, in conditiile descrise si astfel nu mai pot fi obligati sa-si onoreze prin vanzare autentica in favoarea reclamantei I, impotriva careia nu au lucrat cu rea credinta si a doua oara pentru ca i-a detine o promisiune doar pentru 1/3 parte din imobil, pentru restul existand tranzactia din 28.03.2006.
In ceea ce priveste nerespectarea termenilor contractului de uzufruct si intretinere, in partea referitoare la intretinere, din probatiunea administrata nu rezulta aceea ca se poate imputa paratilor fapte grave care ar putea atrage rezolutiunea contractului pentru neindeplinirea obligatiei de intretinere. Se poate retine insa o culpa a reclamantei in deteriorarea relatiilor sale cu paratii in sensul ca, comportamentul sau precum si relatiile ulterioare pe care le-a dezvoltate cu alte persoane au fost de natura sa-i impiedice efectiv si afectiv pe parati sa-si indeplineasca acea parte a obligatiei asumate contractual. Se mai retine si aceea ca uzufructul si intretinerea prin contractul atacat s-au stabilit in favoarea reclamantei in mod gratuit astfel incat si pretentiile pe care le poate ridica reclamanta cu privire la intretinere trebuie a fi analizate in acest context.
Fata de motivele aratate, instanta a stabili ca cele doua contracte atacate autentice de reclamante nu contin elemente care ar putea atrage dupa sine anularea lor si ca actiunea ei in prestatie tabulara formulata impotriva paratilor V este neintemeiata astfel incat intreaga sa actiune a fost respinsa.
Impotriva acestei hotarari, a declarat apel reclamanta I M - C, la data de 26.11.2009, solicitand instantei de judecata admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii in intregime a actiunii reconventionale formulata de catre aceasta, cu obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr.215/A din 30 iunie 2011, Tribunalul B a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta I M C, in contradictoriu cu intimatii V M, T G, T D, I A, H A si R I, impotriva sentintei civile nr. 6403/30.10.2003 pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a pastrat-o in totalitate.
A obligat partea apelanta sa plateasca partilor intimate V M, H A, R I suma de 1000 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin contractul de vanzare cumparare provizoriu sub semnatura privata, datat 23.04.1993, apelanta I M C nu a dobandit dreptul de proprietate asupra cotei de 2/3 din imobilul situat in O, str. P, nr. 68, ap.2. inscris in CF 16040 O, nr. top 2576/4/2, acest act constituie doar un antecontract de vanzare cumparare, prin care partile contractante s-au obligat numai sa incheie in viitor contractul de vanzare - cumparare , desi s-au inteles asupra lucrului si asupra pretului, vanzarea cumpararea neputand fii considerata ca fiind incheiata.
Daca promitentul vanzator nu-si respecta obligatia si vinde lucrul - imobilul unei alte persoane, beneficiarul cumparator nu poate cere predarea lucrului, intrucat nu a devenit proprietar, iar vanzarea incheiata cu o alta persoana este sub rezerva fraudei - fraus omnia corrumpit- valabila. Prin urmare beneficiarul cumparator nu poate cere decat daune interese.
In cauza data , intimatii T G si T D au avut cunostinta de existenta acestei promisiuni de vanzare - cumparare, insa la cererea apelantei I M C, promitentii vanzatori V E si V M a se vedea raspunsul la interogatoriu dat de catre acestia in dosar nr.2044/2004 al Judecatoriei O, au incheiat contractul de vanzare cumparare pentru imobilul in litigiu in forma autentica cu intimatii T, nefiindu-le lor remisa nici o suma de bani.
Neperfectarea in forma autentica a intelegerii dintre promitentii vanzatori V E si V M si apelanta nu s-a realizat datorita culpei promitentilor cumparatori care au acceptat si tolerat in timp aceasta stare de fapt, iar la momentul in care intimatii T au dorit sa cumpere imobilul, motivat pe faptul ca nu ar fi avut banii necesari suportarii taxelor notariale, a se vedea in acest sens sustinerile apelantei din intampinarea si cererea reconventionala fila 43 dosar prima instanta.
S-a mai retinut ca, dobanditorii imobilului intimatii T G si T D, cunoscand de existenta promisiunii de vanzare cumparare a carei titulara era si apelanta I M C pentru o cota de 2/3 din imobil, si in considerarea intelegerii existente intre ei si apelanta prin care aceasta dorea sa beneficieze de intretinere in schimbul imobilului, la cateva luni de la incheierea contractului de vanzare cumparare contestat intervine actul de constituire uzufruct viager si contract de intretinere autentificat sub nr. 3054/28.08.2003 de BNP M V, prin care apelantei i se constituie cu titlu gratuit un drept de uzufruct viager asupra imobilului iar intimatii se obliga si la intretinerea acesteia. Prin acest contract apelanta nu isi asuma nici o obligatie corelativa drepturilor constituite, insa in mod evident acest contract s-a incheiat in folosul acesteia si in considerarea faptului ca intre ea si proprietarii tabulari a existat o promisiune de vanzare cumparare, si ca achitat integral pretul convenit.
In raport de prezenta stare de fapt , tribunalul a considerat ca contractul de vanzare cumparare incheiat intre vanzatorii V E si V M si cumparatorii T G si T D este unul valabil. Acest contract nu a fost incheiat in fraudarea drepturilor apelantei, ci la cererea acesteia, ulterior incheierii lui fiind incheiat actul de constituire uzufruct viager si contract de intretinere. Faptul ca nu s-a achitat vreun pret prin acest contract nu constituie vreun motiv de nulitate care sa poata fi invocat de catre apelanta, aceasta fiind un tert fata de acesta.
Desi expertiza grafologica efectuata in cauza a relevat faptul ca semnatura din cuprinsul inscrisului sub semnatura privata datat 25.03.2003, nu apartine apelantei, tribunalul a retinut ca in cauza intimatii T au remis apelantei si o suma de bani intrucat martorii mentionati in cuprinsul inscrisului si care l-au semnat C R M si M M audiati in cauza au declarat ca acest act s-a redactat in prezenta lor si a apelantei si ca la momentul incheierii actului s-a platit suma de bani, de 200.000.000 rol apelantei, prin urmare cu atat mai mult nu poate fi retinuta vreo fraudare a drepturilor acesteia.
In conditiile in care contractul de vanzare cumparare contestat a fost legal incheiat, ca apelanta nu a fost decat titulara unei promisiuni de cumparare a cotei de 1 parte, ca in prezent incheierea in forma autentica a contractului de vanzare cumparare pentru imobilul in litigiu, nu mai este posibila intrucat promitentii vanzatori nu mai sunt proprietarii imobilului, anularea actului de constituire uzufruct viager si contract de intretinere pentru faptul ca beneficiara acestuia nu are obligatii asumate, ar fi contrar interesului acesteia care ar fi lipsita de dreptul de uzufruct viager asupra imobilului si de intretinerea datorata de intimati.
Instanta de apel a apreciat ca nu se poate retine ca aceasta a fost in eroare cu privire la natura actului incheiat, continutul acestui act materializeaza vointa apelantei de a beneficia de intretinere si de a i se constituii un drept de uzufruct viager. Faptul ca anterior incheierii acestuia nu i s-a constituit si un drept de proprietate asupra imobilului nu le poate fi imputabil intimatilor T, intrucat nu s-a probat ca intelegerea dintre ei si apelanta ar fi cuprins si intabularea ei, cheltuielile legate de perfectarea contractului de vanzare cumparare fiind in sarcina cumparatorului art.1317 Cod civil, ori potrivit propriilor sustineri la aceea data nu avea banii necesari, iar pe de alta parte intre ea si fiul sau titular al unei promisiuni de cumparare a cotei de 1/3 din imobil au existat neintelegeri a se vedea actele si lucrarile dosarului nr.2044/2004 astfel incat materializarea dorintei proprii de a beneficia de intretinere de la intimatii T, nu se putea realiza decat prin incheierea in acel mod a actelor contestate, ori cel care a fost fraudat prin incheierea acestora a fost fiul apelantei I A T, care insa prin tranzactia incheiata la data de 28.03.2006 a renuntat la orice pretentii fata de intimatii T si de promitentii vanzatori.
Fata de cele aratate, tribunalul in baza art.296 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul civil formulat de apelanta I M, in contradictoriu cu intimatii V M, T G, T D, I A, H A, R I, impotriva sentintei civile nr.6403/2009, pronuntata de Judecatoria O pe care a mentinut-o intrutotul.
In baza art.274 Cod procedura civila, tribunalul a obligat apelata aflata in culpa procesuala sa plateasca intimatilor V M, H A si R I suma de 1000 lei cheltuieli de judecata in apel constand in onorariu avocat justificat prin chitanta nr.3118642 din 23.02.2010.
Nu au fost acordate intimatilor T G, T D cheltuielile de judecata solicitate in apel intrucat nu au facut dovada suportarii acestora in conditiile legii prin acte justificative chitante sau alte documente de plata.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs recurenta I M C, solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot a deciziei recurate, in sensul admiterii in intregime a actiunii reconventionale formulata de recurenta, cu cheltuieli de judecata .
In motivarea cererii de recurs, recurenta a formulat urmatoarele critici:
- decizia atacata este nelegala, fiind data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, astfel, in ceea ce priveste inscrisul sub semnatura privata din data de 25.03.2003, act ce creeaza aparenta ca recurenta si-ar fi dat consimtamantul in sensul instrainarii apartamentului in litigiu in favoarea intimatilor T, in urma administrarii probei cu expertiza grafologica, s-a demonstrat ca semnatura de pe acest act nu ii apartine ei, astfel ca, fata de faptul ca actul nu este semnat de catre recurenta, este evident ca, continutul acestuia nu ii este opozabil;
- in privinta sumei de 200.000.000 lei, este inadmisibil sa se dea eficienta juridica depozitiei unor martori care au declarat ca recurenta a semnat actul aratat mai sus, in prezenta lor, lucru infirmat ulterior prin expertiza grafologica, acesti martori nu au spus adevarul, neexistand nici un motiv sa se dea crezare cu privire la plata sumei de bani;
- in ceea ce priveste actul de constituire uzufruct viager si contractul de intretinere, autentificat sub nr.3054/28.08.2003, recurenta a fost indusa in eroare de catre intimatii T, acestia prezentandu-i continutul unui contract de intretinere, cand in realitate actul incheiat nu contine elementele proprii intretinerii, in fapt, contractul de intretinere incheiat la 28.08.2003, nu intruneste elementele unui astfel de contract, contractul cuprinzand doar obligatii asumate de catre intimatii T, libertate ce ascunde o manopera dolosiva, si pe langa nulitatea relativa atrasa de inducerea sa in eroare, contractul de intretinere este nul absolut, prin lipsa caracterelor esentiale ale unui astfel de contract, respectiv caracterul sinalagmatic, oneros si translativ de proprietate si de altfel ar fi fost lipsita de interes incheierea de catre intimatii T si a unui contract de intretinere cu recurenta, atata vreme cat ei ar fi fost deja, conform propriilor sustineri, beneficiarii acelui antecontract de vanzare-cumparare, sub semnatura privata, act incheiat in fals, in urma administrarii probei cu expertiza grafologica;
-este evident ca, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.746/4.04.2003 incheiat cu intimatii T si V, este fondat pe o cauza ilicita si imorala, fiind incheiat cu rea credinta din partea ambilor intimati, cata vreme, acestia aveau cunostinta de antecontractul de vanzare-cumparare incheiat de recurenta in anul 1993 si mai mult, pretul de 200.000.000 lei, prevazut in cuprinsul contractului, este fictiv si nu a fost platit in realitate de catre cumparatori, acest contract este lipsit de elementele esentiale de validitate, obiect-pret, cauza licita, neputandu-i-se aplica decat sanctiunea nulitatii absolute;
-instanta de apel a retinut ca ea este tert fata de acest act, motiv pentru care nu poate invoca sanctiunea nulitatii absolute, cata vreme, nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte din proces, aceasta neputand fi inlaturata in nici un mod, in realitate, la data de 31.03.1993, recurenta cu fiul sau I A au incheiat cu intimatii V, un antecontract de vanzare-cumparare privind imobilul din litigiu, pentru pretul de 14.140 Marci germane, pret achitat integral , acesta fiind singurul act valabil incheiat din succesiunea de acte ulterioare.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimatii parati H A, R I si V M, au solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei atacate ca fiind legala si temeinica, cu cheltuieli de judecata, aratand ca recurenta nu a cerut rezolutiunea contractului provizoriu de vanzare-cumparare din 31.03.1993, dupa ce sotii T au devenit proprietari tabulari ci dupa mai bine de 10 ani de la promisiunea pe care nu a respectat-o, solicita nulitatea actului autentic de vanzare catre sotii T si vrea sa valorifice prestatia tabulara bazata pe promisiunea din 1993, recurenta nu si-a onorat obligatia de plata a pretului integral stabilit in 31.03.1993, conform careia, pana in luna mai 1993 trebuia achitata diferenta de pret, 3990 DEM si trebuia incheiat act autentic, nu i-a chemat vreodata la notar pentru a fi incheiat actul in forma autentica, recunoscand ca nu a avut bani. Semnatura recurentei data pe acest ultim act, nu a fost contestata de aceasta, care subscrie, ca a luat la cunostinta ca i s-a constituit uzufruct viager si ca este de acord sa fie intretinuta de sotii T. Critica recurentei priveste faptul ca aceasta nu a semnat actul sub semnatura privata, contractul provizoriu din 25.03.2003, incheiat intre aceasta si sotii T, ca nu a primit suma de 200.000.000 lei, dar nu a solicitat nulitatea acestui contract. Actiunea introductiva a recurentei nu este admisibila nici sub raportul raportul prestatiei tabulare, dat fiind ca imobilul obiect al promisiunii de vanzare din 1993 a trecut in mod legal prin act autentic de vanzare cumparare in patrimoniul sotilor T in 2003, recurenta nu poate invoca nici o cauza de nulitate, deoarece singura culpabila pentru nerealizarea obligatiei de a face, asumata in actul din 31.03.1993 este insasi recurenta de azi si nu se poate invoca nici faptul ca a fost pagubita cu rea credinta, ca a pierdut banii platiti in 1993 deoarece suma de bani cuvenita acesteia, i-a fost achitata in 2003, asa cum si suma cuvenita fiului acesteia, i-a fost achitata acestuia, fapt necontestat.
Intimata parata B D, prin reprezentantul sau, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei atacate ca fiind legala si temeinica, fara cheltuieli de judecata.
Ceilalti intimati, desi legal citati, nu si-au comunicat pozitia in cauza.
Examinand decizia atacata, prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Prin actul intitulat "Contract provizoriu de vanzare-cumparare" incheiat sub forma inscrisului sub semnatura privata la data de 31 martie 1993, V E si sotia V M vindeau dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 din imobilul situat in O, strada L S (Gen. A) inscris in CF nr.16040 O cu nr.top.2576/4/II cumparatorilor I M C -cota de 2/3 parte si I A -cota de 1/3 parte in schimbul pretului de 14.140 DM sau echivalentul in lei la cursul zilei. La data incheierii contractului s-a achitat un avans de 10.150 DM, urmand ca diferenta de 3.990 DM sa fie achitata odata cu incheierea actului in forma autentica, partile stipuland ca autentificarea urma a avea loc pana la data de 1 mai 1993, specificandu-se totodata ca intrarea cumparatorilor in posesia imobilului urma a se face pana la 23 aprilie 1993.
Actul in forma autentica nu s-a perfectat la data convenita si nici in anii ce-au urmat, iar in anul 2003, 4 aprilie, V E si V M au incheiat cu T G si sotia T D contractul autentificat sub nr.746 de Biroul Notarului Public B F E, prin care li se transmitea acestora din urma dreptul de proprietate asupra apartamentului mai sus mentionat, in schimbul pretului de 200.000.000 lei.
La o data ulterioara, respectiv la data de 28 august 2003, prin actul autentificat sub nr.3054 de Biroul Notarial D si V, imobilul a facut obiectul unui contract intitulat "Act de constituire uzufruct viager si contract de intretinere", prin care numitii T G si sotia T D constituiau cu titlu gratuit in favoarea numitei I M-C dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului, constituientii dreptului obligandu-se s-o intretina si s-o ingrijeasca pe uzufruactuara viagera cu toate cele necesare traiului, hrana si imbracaminte, spalat de rufe, incalzitul locuintei, medic si medicamente in caz de boala, iar la deces sa o inmormanteze potrivit obiceiului locului, pe cheltuiala lor.
Actele juridice mentionate anterior au facut obiectul actiunii principale introduse de reclamantii V E si sotia V M, inregistrate sub dosar nr.9202/2004 in timp ce parata I M, prevalandu-se de actul sub semnatura privata incheiat in data de 31.03.1993, a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare, cu dispunerea intabularii dreptului de proprietate in favoarea ei pentru cota de 2/3 parte si respectiv in favoarea numitului I A T pentru cota de 1/3 parte.
Este de precizat ca, in cadrul unui litigiu separat, inregistrat in dosarul nr.2044/2004, promovat de I A T, acesta a solicitat rezolutiunea contractului provizoriu de vanzare-cumparare incheiat in anul 1993, pe motiv ca, la data de 4 aprilie 2003, imobilul a fost instrainat prin act autentic catre cumparatorii T G si T D, astfel ca intelegerea incheiata sub forma actului sub semnatura privata nu mai poate fi perfectata, actiune admisa prin sentinta civila nr.1816/2005 a Judecatoriei O, impotriva careia s-a formulat apel la judecarea caruia apelantii V E si V M au renuntat in sedinta publica din 20 aprilie 2006, dupa ce, in prealabil, partile litigante, I A T, T D, V E si sotia V M, au convenit ca pentru stingerea litigiului, sa fie achitata catre numitul I A T suma de 2500 EURO reprezentand pret, dobanda legala si cheltuieli, odata cu care incetau orice pretentii rezultand din contractul provizoriu de vanzare-cumparare incheiat in data de 31.03.1993.
Intelegerea anterior relevata a fost consemnata in actul intitulat "Tranzactie" autentificat sub nr.2521 din 28 martie 2006, de Biroul Notarului Public O L D, in cuprinsul caruia s-a mai inserat mentiunea ca familia V a primit de la numita T D suma de 2500 EURO, cu care ei au achitat pretentiile numitului I A T, urmand ca acesta sa le mai achite suma de 2.250 EURO in ambele dosare reprezentand cheltuieli de judecata. S-a specificat totodata ca V E si V M inteleg sa renunte la judecata, in ambele dosare, 2044/2005 si 9202/2004, T D si sotul T G, declarand ca nu mai au nici un fel de pretentii fata de acestia privind imobilul situat in O, strada P, nr.68, ap.2, judetul B.
La o data ulterioara, I M C a inregistrat pe rolul instantei sub nr.de dosar 8635/271/2007, actiunea avand ca obiect nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.746/4.04.2003 la Biroul Notarului Public B F E si a actului de constituire uzufruct viager si contract de intretinere si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare pentru cota de 2/3 din imobil, prevalandu-se din nou de actul sub semnatura privata incheiat in anul 1993.
In sedinta publica din 28 noiembrie 2008, Judecatoria Oradea, in baza dispozitiilor art.164 Cod procedura civila, a dispus conexarea dosarelor cu nr.8635/2007 si nr.9202/2004.
Criticile din recurs vizand actul sub semnatura privata incheiat la data de 25 martie 2003 intre partea recurenta si familia T nu pot fi primite, astfel acestea se axeaza pe nevaliditatea respectivei conventii pe motiv ca nu poarta semnatura recurentei, insa este de observat ca obiect al procesului de fata nu-l constituie nulitatea actului care a fost supus expertizei grafologice, prin urmare analiza lipsei conditiilor prescrise pentru validitatea acestuia excede cadrului procesual fixat inclusiv de partea recurenta.
Cat priveste valorificarea promisiunii de vanzare-cumparare intervenite in anul 1993 intre intimatii V si recurenta reclamanta, trebuie a se retine ca in speta nu sunt intrunite conditiile pentru a se pronunta o hotarare care sa tina loc de contract autentic. Astfel, pentru admisibilitatea actiunii in pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic trebuie sa fie intrunite mai multe conditii, dintre care in speta prezinta relevanta cerinta impusa partii care actioneaza, de a-si fi indeplinit obligatiile asumate prin antecontract, respectiv conditia ca promitentul vanzator sa fie proprietar al bunului vandut, necesara pentru a se opera transferul proprietatii, si respectiv intabularea dreptului in cartea funciara in aplicarea dispozitiilor art.27 din Legea nr.7/1996.
Recurenta nu si-a adus la indeplinire obligatia de plata a diferentei de pret, de 3990 DM, diferenta care trebuia achitata pana la data de 1 mai 1999, termen limita fixat pentru 1 mai 1993, cand urma a se realiza autentificarea actului; de asemenea, promitentii vanzatori nu sunt actualii proprietari tabulari ai imobilului litigios, nesubzistand motive de desfiintare a actului autentic prin care acestia l-au instrainat familiei T. Nu numai ca recurenta, in calitatea sa de promitent cumparator nu a efectuat plata integrala a pretului la termenul convenit, insa a intrat in posesia imobilului pe care l-a folosit mai apoi peste 10 ani, iar dupa trecerea acestui timp, respectiv in cursul anului 2003, recurenta si-a dat acordul sa se constituie in favoarea ei dreptul de uzufruct viager asupra aceluiasi imobil, pe care-l ocupa la data incheierii actului autentic din 28 august 2003, act prin care sotii T constituiau in favoarea recurentei cu titlu gratuit dreptul mai sus-aratat.
Or, tocmai aceasta conventie se solicita a fi desfiintata, desi nu subzista vreun temei care sa atraga nulitatea acesteia, dupa cum nu subzista motive care sa atraga nulitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat in 4 aprilie 2003 intre familia V -proprietarii tabulari ai imobilului si sotii T, ambele acte juridice fiind incheiate cu respectarea conditiilor prescrise de art.948 din Codul civil. Mai mult, prin actul incheiat ulterior de catre recurenta cu cei doi cumparatori ai imobilului, le-a fost recunoscuta acestora calitatea de actuali proprietari, astfel ca nu subzista nici un temei pentru a se da curs cererii recurentei privind nulitatea acestei conventii, cu atat mai mult cu cat noii proprietari le-au platit recurentei si fiului acesteia sumele de bani corespunzatoare cotei lor de proprietate.
Fata de ansamblul considerentelor ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia atacata urmand a fi pastrata in totul.