Somatie de plata Sentinta civila nr. 180 din data de 11.02.2010
pronunțată de Judecatoria Moinesti

Sentinta civila nr.447/11.02.2010
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.5224/260/09,11.2009, creditoarea C. SA - Directia Regionala Drumuri si Poduri Iasi a solicitat, emiterea ordonantei cu somatia de plata pentru sume reprezentand obligatii contractuale neonorate si penalitati conform contract avand ca obiect incasare rovinieta.
La termenul din data de 28.01.2010 instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Moinesti.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul exceptiei invocate instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de
utilizare a retelei de dramuri nationale din Romania, incepand cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a retelei de dramuri nationale din Romania, denumit in continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor romani si straini pentru toate vehiculele inmatriculate care sunt folosite pe reteaua de drumuri nationale din Romania si structurat in functie de perioada de parcurs si de stationare, de incadrarea in clasa de emisii poluante (EURO), de masa totala maxima autorizata (MTMA) si de numarul de axe, dupa caz.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG 84/2003 pentru infiintarea Companiei Nationale de Autostrazi si Dramuri Nationale din Romania - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Administratia Nationala a Dramurilor din Romania", C.N.A.D.N.R. este persoana juridica romana, de interes strategic national cat timp statul este actionar majoritar, care se organizeaza si functioneaza sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, conform legilor in vigoare si statutului prevazut in anexa 1, iar potrivit alineatului 6 al aceluiasi text de lege, C.N.A.D.N.R. desfasoara in principal activitati de interes public national in domeniul administrarii drumurilor nationale si autostrazilor, ie
conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului 43/1997 privind regimul drumurilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pe de alta parte, conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice. Art. 2 lit. b din acelasi act normativ prevede ca sunt asimilate autoritatilor publice in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica.
Din analiza textelor legale mai sus-mentionate reiese ca rovinieta reprezinta o taxa perceputa de catre C.N.A.D.N.R. , aplicabila tuturor utilizatorilor romani si straini pentru toate vehiculele inmatriculate, care sunt folosite pe reteaua de drumuri nationale din Romania.
Instanta apreciaza ca aceasta taxa nu este datorata in temeiul unor raporturi juridice de drept privat, ci este impusa de lege, avand caracter general si obligatoriu. Totodata, in cadrul acestui raport juridic, concretizat prin incheierea contractului din cauza de fata prin intermediul Directiei Regionale de Drumuri si Poduri Iasi, creditoarea apare ca o autoritate publica, in sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar respectivul contract este un act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. 1 lit. c din acelasi act normativ, derulandu-se in vederea exercitarii unei activitati de interes public (exploatarea retelei de drumuri nationale din Romania). Astfel, contractele care au ca obiect plata esalonata a rovinietelor nu au natura comerciala sau civila, in functie de calitatea beneficiarului, ci natura administrativa , intrucat au ca obiect plata unui tarif care se percepe pentru exploatarea unor bunuri publice.
Asadar, instanta apreciaza ca in cauza este vorba de un raport juridic de drept administrativ, competenta de solutionare apartinand instantei de contencios administrativ, in temeiul art. 2 alin. 1 din OG nr. 5/2001 (conform caruia cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta), coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc.civ., vazand si dispozitiile art. 8 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, potrivit carora instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum, si orice litigii legate de incheierea, modificarea, interpretarea, executarea si incetarea contractului administrativ. Pe cale de consecinta, instanta va admite exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu si, in temeiul art. 158 alin. 1 Cod proc. civ., va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bacau.