CERERE DE REJUDECARE DUPA EXTRADARE CA URMARE A CONDAMNARII IN LIPSA. CONDITIA JUDECARII SI CONDAMNARII IN LIPSA. NECESITATEA EXISTENTEI UNOR INCALCARI ESENTIALE ALE DREPTURILOR PERSOANEI Sentinta penala nr. 3414 din data de 11.11.2008
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin sentinta penala nr.3414/11.11.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a respins ca inadmisibila in principiu cererea de rejudecare dupa extradare formulata de catre petentul-condamnat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca potrivit art.5221 Cod procedura penala "in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului".
Din analiza textului legal rezulta ca pentru a se proceda la rejudecarea unei cauze penale trebuie intrunite unele conditii, respectiv: sa ne aflam in situatia extradarii unei persoane condamnate catre Romania, pentru executarea unei pedepse cu inchisoarea, aplicata de o instanta nationala; persoana a carei extradarea fost ceruta de catre statul roman sa fi fost judecata si condamnata in lipsa.
Cu privire la cea de-a doua, textul legii cere indeplinirea unei conditii esentiale, respectiv ca persoana sa fi fost judecata si condamnata in lipsa, chiar si in aceasta situatie, rezultand ca rejudecarea trebuie sa fie temeinic motivata de incalcari esentiale ale drepturilor persoanei condamnate.
Textul legal aratat are drept scop armonizarea legislatiei romane cu normele internationale, mai ales respectarea dispozitiilor art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care prevede, ca o garantie implicita a desfasurarii procedurii unui proces echitabil, dreptul celui trimis in judecata de a fi prezent in fata instantei.
Dupa cum a decis Curtea in mod constant in jurisprudenta sa, posibilitatea pe care trebuie sa o aiba acuzatul de a lua parte la sedinta de judecata, decurge din obiectul si scopul ansamblului disp. art.6 din Conventie, deoarece lit.c),d) si e) ale paragr.3 ale aceluiasi text recunosc "oricarui acuzat" dreptul " de a se apara el insusi", " de a interoga sau de a face sa fie interogati martorii", " de a fi asistat gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba utilizata in sedinta de judecata", toate acestea fiind de neconceput fara prezenta sa. Prezenta unui acuzat in instanta capata o importanta capitala datorita atat dreptului sau de a fi ascultat, cat si datorita necesitatii de a fi controlata exactitatea afirmatiilor sale, de a le confrunta cu cele ale eventualei victime ale carei interese trebuie protejate, precum si cu declaratiile martorilor.
Analizand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului se poate configura continutul notiunii de "judecata in lipsa", care circumscrie doar situatiile in care o persoana a fost trimisa in judecata si condamnata fara a fi audiata de o instanta independenta, impartiala si care sa fie stabilita de lege, nu a avut posibilitatea de a se apara in proces, astfel incat temeinicia acuzatiilor care i se aduc sa fie analizate si din aceasta perspectiva (vz. cauza Constantinescu vs. Romania). O astfel de condamnare in lipsa a unei persoane va intruni totusi exigentele art. 6 din Conventie atunci cand din datele cauzei rezulta ca acuzatul, prin propria sa vointa si in mod neechivoc, a renuntat la dreptul de a fi ascultat si la dreptul de a se apara in proces (vz. cauza Mihaies vs. Franta etc.). In acelasi timp, dreptul de a comparea in persoana nu este un drept absolut, astfel incat in caile de atac el poate fi suspus anumitor limitari, cum ar fi in situatia in care recursul priveste doar dreptul aplicabil nu si faptele, limitari admise in masura in care la judecarea fondului acuzatul a beneficiat de acest drept de a comparea in persoana (vz. cauza Ekbatani vs. Suedia).
Prin urmare, o persoana poate sustine ca a fost judecata si condamnata in lipsa atunci cand o instanta de judecata a dispus condamnarea sa, indiferent de pedeapsa aplicata si modalitatea de executare a acesteia, fara a proceda la audierea acelei persoane, fara ca aceasta sa aiba cunostinta despre procedura judiciara desfasurata impotriva sa, fara sa beneficieze de aparare din partea unui specialist al dreptului, de dreptul de a formula probatorii in aparare, de a combate probele prezentate de acuzare, de a participa la judecata, la audierile de martori etc. Mai precis, o persoana este judecata si condamnata in lipsa, asa cum prevede si art.34 din Legea nr.302/2004, modificata, atunci cand procedura de judecata desfasurata impotriva sa a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni, sau, mai larg, dreptul la un proces echitabil.
Ori, in speta de fata, instanta a constatat ca petentul-condamnat a fost prezent in fata instantei de judecata investita cu solutionarea cauzei la aproape toate termenele de judecata, a fost audiat de catre instanta de judecata in prezenta aparatorului ales si a propus probatorii in aparare, a fost prezent la dezbaterile asupra fondului cauzei, a uzitat personal de calea de atac a apelului investind cu solutionarea acestuia Tribunalul Iasi, precum si de calea de atac a recursului, adresandu-se Curtii de Apel Iasi. Pe tot parcursul procesului penal, condamnatului i-a fost respectat dreptul la aparare, beneficiind de asistenta juridica din partea unor aparatori alesi, aparatori care au asistat la audierea condamnatului, au formulat probatorii in aparare si au participat la efectuarea tuturor actelor procedurale din cauza.
Rezulta, asadar, ca petentul-condamnat nu a fost judecat si condamnat in lipsa, fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil prevazut de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Faptul ca hotararea de condamnare a ramas definitiva in lipsa petentului-condamnat nu este o situatie care sa justifice reluarea judecatii in cauza penala, petentul avand cunostinta ca exista o hotarare de condamnare a sa la pedeapsa inchisorii. Cele doua instante de control au mentinut doar, fara a modifica in vreun fel, hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii a instantei de fond, despre care petentul a avut cunostinta.
Fata de considerentele anterior expuse, instanta a constatat ca cererea condamnatului nu intruneste conditiile impuse de art. 5221 Cod procedura penala, petentul nefiind judecat si condamnat in lipsa.