Prin sentinta penala nr. 2822/05.06.2003 a Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva prin neapelare, petentul HSI a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, conform art. 81 C.pen, stabilindu-se totodata, conform art. 110 C.pen, anumite obligatii, supravegherea indeplinirii acestora fiind incredintata S.P.V.R.S.I. de pe langa Tribunalul Iasi.
Prin sentinta penala cu nr. 5646/9.12.2005 pronuntata in dosarul cu nr. 17717/2005 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva prin nerecurare, s-a dispus , in temeiul art. 447 C.proc.pen, rap la art. 110 ind 1 alin. 2 si 3 C.pen, coroborate cu art. 86 ind 4 C.pen, revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an inchisoare sentinta penala nr. 2822/05.06.2003 a Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva prin neapelare, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului HSI la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de santaj, prevazuta de art. 194 alin. 1 C.pen, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen si art. 99 C.pen.
La data de 28.02.2006, in baza acestei sentinte, a fost emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 10392/2005, prin care s-a dispus arestarea condamnatului si depunerea lui in penitenciar pentru executarea pedepsei de 1 an inchisoare.
Mandatul nu a fost pus in executare, intrucat organele de politie au comunicat ca persoana condamnata HSI nu mai locuieste la adresele cunoscute, motiv pentru care a fost dat in urmarire internationala din data de 14.06.2006.
La data de 14.06.2007 IPJ Iasi a comunicat ca HSI se afla in Italia si a solicitat instantei de judecata, prin intermediul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, emiterea atat a unui mandat de urmarire internationala in vederea arestarii si predarii catre Romania, precum si a unui mandat european de arestate.
La data de 11.07.2007, Judecatoria Iasi a emis mandatul european de arestare cu privire la persoana condamnata HSI.
Acesta a fost arestat provizoriu la data de 19.08.2011, in localitatea M, pentru punerea in executare a mandatului european de arestare emis de Judecatoria Iasi. La data de 13.12.2011, Curtea de Apel din Milano, sectia pentru persoane, minori si familie a refuzat predarea numitului HSI, in vederea punerii in aplicare a mandatului european de arestare emis la data de 11.078.2007, deoarece potrivit art. 17 si 18 lit. i din Legea nr. 69 din 22.04.2005 nu se poate realiza predarea cand persoana care face obiectul mandatului de arestare european avea mai putin de 18 ani cand infractiunea pentru care se deschide procesul a fost pedepsita cu o pedeapsa mai mica de 9 ani. Sentinta curtii italiene a ramas irevocabila la data de 24.12.2011.
Potrivit art. 461 lit. d C.p.p. se poate formula contestatie la executare in cazul in care se invoca prescriptia sau orice alta cauza de stingere sau de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident intervenit in cursul executarii, iar conf. art. 460 alin. 1 C.p.p. instanta competenta sa se pronunte asupra contestatiei la executare invocate este instanta de executare in sensul stabilit de art. 481 alin. 1 C.p.p. .
In prezenta cauza, contestatia la executare formulata vizeaza sentinta penala nr. 5646/9.12.2005 pronuntata in dosarul cu nr. 17717/2005 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva prin nerecurare, iar contestatorul a invocat intervenirea prescriptiei executarii pedepsei rezultante de 1 an inchisoare, stabilita prin hotararea judecatoreasca amintita.
Potrivit art. 125 alin. 1 C.p. prescriptia inlatura executarea pedepsei principale, in eventualitatea in care executarea pedepsei nu a avut loc in intervalul de timp stabilit de lege, iar conf. art. 126 alin. 1 lit. b C.p. in cazul in care pedeapsa ce urmeaza a fi executata este mai mica de 15 ani, termenul de prescriptie al executarii pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, in cazul de fata 6 ani, termen ce incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare conform art. 126 alin.3 C.pen, in speta de fata de la data de 15.02.2006.
Potrivit art. 129 C.pen, termenele de prescriptie a executari pedepsei se reduc la jumatate pentru cei care, la data savarsirii infractiunii, erau minori. Rezulta deci ca termenul de prescriptie a executarii pedepsei de 1 an inchisoare pentru HSI este de 3 ani, curge de la data de 15.02.2006 si, daca nu intervine nici o cauza de intrerupere, se implineste la data 14.02.2009.
Totodata instanta retine ca potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala "depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia neimplinita anterior ceea ce reprezinta un caz special de intrerupere a cursului termenului de prescriptie al executarii pedepsei. Mai retine instanta si dispozitiile art. 127 alin. 1 teza I, potrivit carora inceperea executarii pedepsei intrerupe cursul prescriptiei executarii pedepsei.
In speta, fata de emiterea unui mandat european de arestare la data de 11.07.2007 si fata de arestarea provizorie a persoanei condamnate la data de 19.08.2011, se ridica problema efectului pe care il produce emiterea unui mandat european de arestare, respectiv arestarea provizorie, cu privire la cursul prescriptiei executarii pedepsei.
Instanta apreciaza ca se impun unele consideratii prealabile cu privire la conditiile in care se produc efectele art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicata in materia extradarii (I), precum si cu privire la natura si regimul juridic al mandatului european de arestare (II).
I. Prin vointa legiuitorului, art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicata instituie o cauza speciala de intrerupere a cursului prescriptiei, atat a raspunderii penale cat si a executarii pedepsei. Aceasta cauza speciala este depunerea cererii de extradare.
Din analiza sistematica a dispozitiilor legale care reglementeaza materia extradarii rezulta ca formularea cererii de extradare, respectiv depunerea acesteia nu poate avea loc decat in masura in care persoana solicitata este localizata si statul de executare a cererii este cunoscut (art. 66 din Legea nr. 302/2004 modificata).
Numai in aceste conditii cererea adresata de statul roman statului de executare reprezinta o manifestare efectiva a autoritatilor romane indreptata impotriva persoanei care are obligatia de a raspunde penal sau de a executa o pedeapsa aplicata de o instanta romana. In consecinta, tot numai in aceste conditii, cererea de predare a persoanei, adresata statului strain prin formularea /depunerea unei cereri de extradare are caracterul intrerupator al prescriptiei prevazuta de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicata.
Per a contrario, atat timp cat persoana care se sustrage de la urmarirea penala sau de la executare nu este localizata, autoritatile romane emit mandat de urmarire internationala in vederea extradarii ( art. 65 din Legea nr. 302/2004 republicata ), mandat a carui emitere si difuzare nu determina intreruperea prescriptiei.
Aceasta deoarece in tot timpul cat persoana nu este localizata si statul de executare nu este cunoscut, cererea de extradare nu poate fi formulata /depusa .
In aceste conditii nu se poate vorbi despre o manifestare efectiva a autoritatilor romane indreptata impotriva unei persoane, in scopul tragerii la raspundere penala sau al supunerii la executarea unei pedepse, manifestare care ar fi de esenta cauzelor ce intrerup prescriptia.
II. Mandatul european de arestare este o institutie similara extradarii, analiza reglementarii acestuia demonstrand ca procedura mandatului european de arestare este o procedura de extradare simplificata, din care au fost eliminate anumite etape.
Prin urmare, procedura prin care statele membre ale Uniunii Europene solicita/predau intre ele persoane in vederea tragerii la raspundere penala sau executarii pedepsei este, in esenta, o procedura speciala. Raportul dintre cele doua institutii este unul de la general la special, de la general la particular. In acest context, in masura in care nu sunt edictate norme speciale pentru mandatul european de arestare, se aplica normele de drept generale stabilite de legiuitor in materia extradarii . In virtutea acestui raport, de la general la special si al absentei unor norme speciale, nu este vorba de extinderea prin analogie a prevederilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, ci de aplicarea regulii care guverneaza tipul de raport amintit.
In considerarea celor ce preced se poate concluziona ca dispozitiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicata sunt incidente si in materia mandatului european de arestare, cu precizarile ce urmeaza a fi expuse.
Astfel, spre deosebire de cererea de extradare care se formuleaza /depune numai daca persoana este localizata, mandatul european de arestare se emite, cu indeplinirea conditiilor prevazute de art. 88 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, indiferent daca persoana este localizata sau nu. Diferentele exista insa si privesc efectele emiterii mandatului respectiv.
Daca persoana solicitata este localizata, mandatul european de arestare se transmite direct autoritatilor judiciare de executare ( art.88 alin. 3 lit. a si art. 89 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicata). Asa cum am aratat mai sus, numitul HSI a fost localizat pe teritoriu unui stat membru (Italia) la momentul emiterii mandatului european de arestare. Ulterior, a fost arestat provizoriu, la data de 19.08.2011, in localitatea M, pe teritoriul respectivului stat membru. Mandatul european de arestare a fost transmis autoritatii judiciare straine, prin intermediul autoritatii centrale.
In aceasta ipoteza, transmiterea directa a mandatului european de arestare emis de autoritatile romane catre autoritatile judiciare ale statului membru pe teritoriul caruia a fost localizata persoana solicitata are caracterul unei cereri de extradare, intrucat se regasesc elementele mentionate in definitia extradarii ( reprezinta o solicitare expresa de predare; se adreseaza autoritatilor statului pe teritoriul caruia s-a refugiat infractorul sau persoana condamnata; vizeaza persoana cautata ce a fost efectiv localizata pe teritoriul statului membru solicitat). In aceste conditii, acestui act (transmiterea directa a mandatului european de arestare) trebuie sa i se recunoasca si efectul prevazut de lege pentru cererile de extradare, respectiv caracterul de cauza speciala de intrerupere a prescriptiei, conform art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicata.
Aceasta concluzie este sustinuta si de faptul ca atunci cand persoana cautata este localizata pe teritoriul unui stat membru, dupa difuzarea mandatului european de arestare, neexistand obligatia autoritatilor romane de a mai face vreun demers pentru declansarea procedurii de predare, orice act indreptat impotriva persoanei, intemeiat pe mandatul european de arestare, reprezinta o manifestare efectiva a dreptului statului roman de a cere persoanei acuzate sau condamnate sa se conformeze procedurilor penale pentru care este cautata. Or, aceasta manifestare este similara cererii de extradare si are natura cauzelor care justifica intreruperea prescriptiei.
Fata de aceste consideratii, instanta constata ca prin emiterea, la data de 11.07.2007 a mandatului european de arestare fata de persoana condamnata localizata HSI, s-a intrerupt cursul executarii pedepsei cu inchisoarea aplicata prin sentinta penala nr. 5646/9.12.2005 pronuntata in dosarul cu nr. 17717/2005 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva prin nerecurare.
Instanta retine ca dupa fiecare intrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei, incepe sa curga un nou termen de prescriptie, perioada anterioara nefiind luata in considerare la calculul termenului de prescriptie. De asemenea, instanta retine ca, spre deosebire de prescriptia raspunderii penale, in cazul prescriptiei executarii pedepsei nu exista institutia prescriptiei speciale.
Rezulta deci ca emiterea mandatului european de arestare la data de 11.07.2011 a intrerupt prescriptia executarii pedepsei, provocand curgerea unui nou termen de prescriptie de 3 (trei) ani , care s-a implinit la data de 10.07.2010.
Fata de petentul HSI s-a luat masura arestarii provizorii, la data de 19.08.2011. Instanta constata ca prin arestarea provizorie, in mod teroretic, prescriptia se intrerupe, intrucat momentul arestarii provizorii marcheaza debutul executarii pedepsei. Arestul provizoriu executat in statul strain este considerat a fi efectuat in faza de executare a procesului penal si se computa din durata pedepsei (art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicata), fiind astfel incidenta cauza de intrerupere a prescriptiei executarii pedepsei stipulata de art. 127 alin. 1 teza I C.pen. Totusi o astfel de arestare provizorie nu poate avea nici un efect asupra prescriptiei deja implinite.
Pe cale de consecinta, in temeiul art 461 lit. d C.proc.pen, instanta urmeaza sa admita contestatia la executare formulata de condamnatul HSI, prin aparator si sa constate ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei cu inchisoarea de 1 an, aplicata prin sentinta penala cu nr. 5646/9.12.2005 pronuntata in dosarul cu nr. 17717/2005 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva prin nerecurare la 15.02.2006, ca urmare a revocarii beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei pentru nerespectarea masurilor de supraveghere dispuse in conditiile art. 110 ind 1 C.pen,