Faliment - contestatie.
- Legea nr.85/2006, art. 11 si art. 20 Potrivit art. 20 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar nu poate actiona in domeniul de competenta exclusiva a judecatorului sindic. Atributiile judecatorului sindic mentionate la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu sunt limitative, aspect ce rezulta din dispozitiile art. 11 alin. 2 din lege.
Anularea actelor de valorificare a bunurilor debitoarei, acte intocmite de administratorul judiciar in procedura insolventei nu constituie o decizie manageriala de oportunitate care sa intre in competenta administratorului judiciar, ci un aspect de aplicare a legii ce intra in continutul controlului judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si in competenta exclusiva a judecatorului sindic.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1063 din 20.05.2013)
I. Prin Sentinta civila nr. 11650/14.11.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 25371/3/2012, au fost respinse contestatiile formulate de creditoarea E-B Kft. si de persoana interesata W W B & L C Ltd impotriva masurii administratorului judiciar prin care s-a dispus anularea procesului verbal de licitatie nr. 3144/17.04.2012 si a contractului de cesiune de marci incheiat in data de 18.04.2012, precum si repunerea partilor in situatia anterioara.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal de licitatie incheiat la data de 17.04.2012, administratorul judiciar R SPRL a vandut catre adjudecatarul W W B & L C Ltd 126 de marci nationale si o marca comunitara apartinand debitoarei SC R M SA, din care 9 marci se aflau in curs de inregistrare de catre debitoare. S-a mentionat in cuprinsul procesului verbal de licitatie pretul la care au fost adjudecate bunurile, respectiv 5.287.000 lei fara TVA. Vanzarea bunurilor s-a facut in bloc, conform precizarilor cuprinse in preambulul procesului verbal de licitatie.
S-a mai aratat in procesul verbal de licitatie ca "transferul proprietatii marcilor apartinand SC R M SA ce face obiectul prezentei licitatii publice deschise cu strigare, se face conform art. 43 din regulament la data semnarii contractului de cesiune de marci, iar pentru marcile aflate in curs de inregistrare in momentul realizarii conditiei".
La data de 18.04.2012 a fost incheiat contractul de cesiune de marci, realizandu-se astfel transferul proprietatii.
Impotriva procesului verbal de licitatie si a contractului de cesiune de marci au fost formulate actiuni in anulare de catre creditorii Asociatia Salariatilor din SNP P SA, Federatia Sindicatul National P E si SC GMG M B SA, actiunile fiind inregistrate pe rolul instantei la data de 23.05.2012.
Au fost depuse de creditorul Sindicatul National P E plangeri penale cu privire la caracterul fraudulos al tranzactiei incheiate, solicitandu-se organelor de urmarire penala tragerea la raspundere a administratorului special E.S., a administratorului judiciar R SPRL si a numitilor S.O.V., E.S., precum si a creditorului E-B Kft.
La data de 23.05.2012, prin adresa nr. 5285/23.05.2012, administratorul judiciar R SPRL a dispus anularea procesului verbal de licitatie nr. 3144/17.04.2012, anularea contractului de cesiune de marci incheiat la data de 18.04.2012 si repunerea partilor in situatia anterioara.
A precizat administratorul judiciar in cuprinsul adresei de mai sus ca adjudecatarul nu si-a indeplinit obligatia de a depune la sediul R SPRL in termenul mentionat de art. 41 din Regulament, documentele prevazute. Au fost redate dispozitiile art. 41 din Regulamentul de valorificare a marcilor apartinand SC R M SA.
Prin Sentinta civila nr. 11648/14.11.2012, pronuntata in dosarul nr. 18806/3/2012, instanta a respins actiunile formulate de creditorii Asociatia Salariatilor din SNP P SA, Federatia Sindicatul National P E si SC GMG M B SA, ca fiind ramase fara obiect.
Argumentele invocate in cele doua contestatii au fost considerate neintemeiate.
Astfel, masura anularii procesului verbal de licitatie si a contractului de cesiune a fost cuprinsa in Regulamentul de valorificare a bunurilor aprobat de Comitetul Creditorilor si Adunarea Creditorilor, fiind prevazuta ca si sanctiune pentru neindeplinirea anumitor obligatii de catre adjudecatar.
In conditiile Regulamentului aprobat, administratorul judiciar avea competenta punerii in aplicare a tuturor dispozitiilor acestuia, respectiv a organizarii licitatiei, a intocmirii procesului verbal de adjudecare, a incheierii contractului de cesiune privind transmiterea dreptului de proprietate si aplicarii sanctiunilor in cazurile stabilite.
Prin dispozitiile art. 41 din Regulamentul de valorificare a marcilor, aprobat de adunarea creditorilor, a fost impusa de catre creditori obligatia pentru "castigatorul licitatiei" de a depune "in termen de 30 de zile la sediul R SPRL, dovada depunerii la OSIM/OHIM a documentelor prevazute de lege in vederea inscrierii licentei de marci", sub sanctiunea expresa a nulitatii procesului verbal de licitatie si a contractului de cesiune.
In opinia judecatorului sindic, din redactarea art. 41 rezulta ca termenul de 30 de zile pentru depunerea dovezii prezentarii la OSIM a actelor (iar nu pentru prezentarea la OSIM a actelor), incepe sa curga din momentul castigarii licitatiei, fiind expres prevazuta aceasta obligatie in sarcina "castigatorului licitatiei", iar nu a proprietarului bunurilor. Astfel, adjudecatarul avea obligatia ca in termen de 30 de zile de la incheierea procesului verbal de licitatie, respectiv 17.04.2012, sa depuna la sediul administratorului judiciar dovada faptului ca a prezentat la OSIM/OHIM actele necesare pentru inscrierea licentei.
Instanta de fond a apreciat ca aceasta obligatie nu a fost indeplinita, motiv pentru care in mod corect, dupa expirarea termenului, respectiv la data de 23.05.2012, administratorul judiciar a procedat la aplicarea sanctiunii nulitatii.
Administratorul judiciar a comunicat adjudecatarului sanctiunea intervenita de drept, fara a fi nevoie de interventia unui organ judiciar, decizia adoptarii Regulamentului apartinand adunarii creditorilor, adjudecatarul insusindu-si toate clauzele din momentul participarii la licitatie.
S-a mai retinut ca adjudecatarul W W B & L C Ltd. a solicitat inscrierea la masa credala cu suma reprezentand pretul achitat pentru cumpararea marcilor, instanta dispunand inscrierea acestei creante in tabelul obligatiilor sub conditie, creanta urmand a fi consolidata la momentul ramanerii irevocabile a prezentei sentinte.
Au fost inlaturate ca eronate sustinerile contestatorilor privind incalcarea in cauza a prevederilor art. 43 alin.4 din Legea nr. 84/1998, cu motivarea ca acest text nu vine in contradictie cu art. 41 din Regulament, ci prevede o situatie diferita.
De asemenea, au fost apreciate ca eronate sustinerile privind incalcarea art. 1246 alin.4 din Noul Cod Civil, ce reglementeaza imposibilitatea stipularii in contracte a unor noi cauze de nulitate, in speta fiind vorba de o hotarare a adunarii creditorilor prin care a fost aprobat un Regulament de valorificare, hotararea adunarii creditorilor fiind reglementata de dispozitiile exprese ale Legii nr. 85/2006 si a fost emisa cu votul favorabil a unui procent de 92,13% din totalul masei credale, corespunzand astfel dispozitiilor art. 15 alin.1 din legea insolventei, clauzele Regulamentului fiind obligatorii.
Cu privire la sustinerile contestatorilor asupra imposibilitatii anularii de catre administratorul judiciar a procesului verbal de licitatie si a contractului de cesiune, intrucat aceste atributii nu sunt prevazute de art. 20 din legea insolventei, judecatorul sindic a retinut ca atributiile administratorului judiciar sunt reglementate atat in art. 20 din legea insolventei, cat si in alte prevederi din aceasta lege.
In speta, administratorul judiciar si-a exercitat atributiile in baza art. 49 raportat la art. 116 si urmatoarele din legea insolventei, fiind sesizat de administratorul special cu privire la necesitatea valorificarii unor bunuri in scopul obtinerii de lichiditati si efectuarii de plati in perioada de observatie. In temeiul acestor dispozitii, administratorul judiciar a convocat comitetul creditorilor, iar ulterior adunarea creditorilor conform dispozitiilor art. 116 si 117 din legea insolventei, acestea aproband valorificarea bunurilor si de asemenea Regulamentul de valorificare.
Valorificarea bunurilor si toate actele tinand de aceasta reprezinta, in opinia instantei de fond, o decizie manageriala luata in cadrul procedurii insolventei, dispozitiile art. 11 alin.2 din Legea nr. 85/2006 prevazand in mod expres ca "atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului" iar "deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori prin organele acestora".
Atributiile judecatorului sindic nu sunt atributii de management al procedurii, acestea fiind limitate la "controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar".
In plus, printre atributiile prevazute de art. 11 alin.1 din legea insolventei, in competenta judecatorului sindic nu se afla aceea a anularii proceselor verbale de licitatie si a contractelor de cesiune.
Decizia valorificarii bunurilor sau a anularii actelor de valorificare ca urmare a neindeplinirii anumitor conditii, sunt astfel hotarari ce apartin administratorului judiciar si sunt controlate de adunarea creditorilor, in speta controlul fiind exercitat prin aprobarea cu o majoritate larga a Regulamentului de valorificare in baza caruia au fost valorificate anumite bunuri si ulterior anulate actele de valorificare.
Avand in vedere teza privind competenta administratorului judiciar in solutionarea tuturor aspectelor cuprinse in Regulamentul de valorificare, s-a retinut ca nu este intemeiata nici sustinerea contestatorilor privind lipsa de interes a administratorului in anularea actelor sus mentionate, practicianul in insolventa avand obligatia de a efectua managementul procedurii in conditii de legalitate, fiind indiscutabil interesul acestuia in respectarea procedurii.
S-a mai aratat ca masura anularii procesului verbal de licitatie si a contractului de cesiune se justifica atat prin reglementarea cuprinsa in art. 41 din Regulament, cat si prin modificarea conditiilor ce au determinat la momentul respectiv adoptarea hotararii privind valorificarea bunurilor, retinand in acest sens ca E-B Kft. nu mai este in prezent membru in comitetul creditorilor, constatandu-se de catre judecatorul sindic ca fiind nelegala desemnarea sa in comitetul creditorilor. S-a considerat astfel ca E-B Kft. nu a avut niciodata calitatea legala de membru in comitetul creditorilor, votul dat de acesta la data de 17.04.2012 fiind astfel nelegal. Mai mult, caracterul existent sau inexistent a creantei E-B Kft. face obiectul unor plangeri penale adresate organelor de urmarire penala.
II. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs creditoarea E-B Kft. si cesionarul W W B & L C Ltd.
1. In motivarea recursului sau, contestatoarea E-B Kft. a invocat urmatoarele critici de nelegalitate:
- gresita respingere a motivului de contestatie ce viza depasirea competentelor administratorului judiciar;
- gresita respingere a argumentelor referitoare la incalcarea art. 1246 alin.4 din Noul Cod civil, coroborat cu art. 43 din Legea nr. 84/1998;
- sanctiunea pentru nerespectarea unei obligatii contractuale este rezolutiunea, iar nu nulitatea;
- gresita respingere a argumentului legat de caracterul nejustificat al masurii administratorului judiciar, intrucat nu a inceput sa curga termenul de 30 de zile in care inregistrarea la OSIM a licentei marcilor trebuia efectuata;
- gresita respingere a argumentului referitor la lipsa de interes a masurii luate de administratorul judiciar, intrucat potrivit art. 4 alin.2 din regulamentul de vanzare al marcilor debitorul are dreptul la folosinta gratuita a marcilor, intre momentul adjudecarii si publicarea in BOPI a licentei marcilor.
In dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenta a aratat ca administratorul judiciar si-a depasit in cauza competenta reglementata de art. 20 din legea insolventei, luand o masura ce era in competenta exclusiva a instantelor judecatoresti. Constatarea nulitatii si repunerea partilor in situatia anterioara este un atribut al instantelor de judecata, astfel ca administratorul judiciar trebuia sa formuleze o cerere catre organul jurisdictional competent, neputand sa constate unilateral nulitatea. Potrivit art. 11 alin.2 din Legea nr. 85/2006, procesul verbal de licitatie si contractul de cesiune de marci sunt supuse controlului judecatorului sindic, intrucat atributiile acestuia nu sunt limitate la cele enumerate in art. 11 alin.1 din lege.
2. In motivarea recursului sau, astfel cum a fost completat la data de 10.04.2013, contestatoarea W W B & L C Ltd a precizat ca a invocat prin contestatie si prin motivele initiale de recurs doua categorii de argumente:
- prima categorie vizeaza natura masurii administratorului judiciar si depasirea atributiilor acestuia;
- a doua categorie vizeaza netemeinicia masurii in sine, fata de indeplinirea de catre cesionar a obligatiilor asumate prin contract, in limitele legii speciale nr. 84/1998.
In dezvoltarea motivelor astfel structurate, recurenta a aratat ca in mod eronat a retinut instanta de fond drept legala operatiunea de anulare a contractului de cesiune, dispusa de administratorul judiciar, intrucat nu exista nulitati de drept, ci acestea trebuie sa fie constatate de instanta de judecata. Intre atributiile administratorului judiciar nu se regaseste si cea de constatare a nulitatii unui act juridic.
Regulamentul pretins incalcat in cauza nu constituie un act normativ, astfel ca nu a fost dovedita norma legala incalcata, nefiind aplicabila sanctiunea nulitatii, ci doar eventuale sanctiuni pe taram contractual. Interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, instanta de fond nu a calificat masura dispusa de administratorul judiciar drept o rezolutiune a contractului pentru nerespectarea unor obligatii de catre cesionar.
Recurenta a sustinut ca si-a indeplinit obligatiile ce ii reveneau potrivit contractului de cesiune si regulamentului de vanzare, iar rezolutiunea contractului este neintemeiata si abuziva. In mod gresit a distins instanta de fond intre obligatiile castigatorului licitatiei si cele ale proprietarului marcilor, intrucat contractul de cesiune a modificat prevederea art. 41 din regulamentul de vanzare. Cu toate acestea, societatea cesionara a depus documentele in termen - la data de 02.05.2012, potrivit regulamentului de vanzare. Conform Legii nr. 84/1998, inscrierea licentei de marca la OSIM nu se poate face inainte de finalizarea procedurii de inscriere a cesiunii.
III. La termenul din 13.05.2013, S.C. PSV C S.A. si S.C. S-R-I S.R.L., in calitate de actionari ai societatii debitoare R M S.A., au formulat cereri de interventie accesorie in favoarea acestei din urma intimate, solicitand respingerea recursului formulat de E-B Kft. (filele 313-318 si 327-332).
Cererile de interventie accesorie au fost incuviintate in principiu prin Incheierea de dezbateri de la 13.05.2013.
Prin cererile de interventie au fost invocate exceptiile lipsei de interes si lipsei obiectului recursului formulat de E-B Kft., exceptii ce au fost respinse prin aceeasi Incheiere de la 13.05.2013, Curtea avand in vedere urmatoarele argumente:
1. Intervenientele au invocat lipsa interesului recurentei E-B Kft. pe motiv ca interesul nu este legitim, intrucat prin decizia administratorului judiciar nr. 5285/23.05.2012 nu a fost incalcat nici un drept propriu al partii, si ca interesul nu este nascut si actual, intrucat recurenta are calitatea de creditor inscris provizoriu in tabel, iar creanta sa este supusa verificarii in dosarul nr. 37718/3/2012.
O prima observatie a Curtii se refera la faptul ca intervenientele raporteaza in realitate lipsa interesului la formularea contestatiei, fiind evident ca, in ceea ce priveste recursul, partea care a pierdut procesul in prima instanta are interes sa atace hotararea care ii este nefavorabila.
In justificarea interesului legitim al recurentei E-B Kft., trebuie avut in vedere ca aceasta creditoare a fost membru in comitetul creditorilor care a aprobat, in sedinta din 20.03.2012, solicitarea administratorului special al debitoarei privind valorificarea unor bunuri (pachetul de marci), in temeiul art. 49 alin.2 din Legea nr. 85/2006. Interesul contestatoarei este actual, neavand relevanta faptul ca a fost inscrisa in tabelul de creante in mod provizoriu, intrucat art. 3 pct.8 din Legea nr. 85/2006 defineste creditorul indreptatit sa participe la procedura insolventei ca fiind inclusiv acela caruia i-a fost admisa in parte o cerere de inregistrare a creantei sale pe tabel.
2. Exceptia lipsei de obiect a fost motivata prin raportare la existenta deciziei administratorului judiciar nr. 5285/23.05.2012 si la faptul ca judecatorul sindic a respins, prin Sentinta nr. 11648/14.11.2012 pronuntata in dosarul nr. 18806/3/2012, cererile de anulare a tranzactiei formulate de unii creditori, ca lipsite de obiect.
Lipsa de obiect a recursului nu poate fi retinuta, intrucat obiectul recursului este sentinta nr. 11650/14.11.2012, iar obiectul contestatiei este chiar masura administratorului judiciar mentionata in adresa nr. 5285/23.05.2012, masura care este in vigoare, fiind mentinuta de judecatorul sindic.
IV. Curtea a incuviintat partilor proba cu inscrisurile depuse la dosar, conform art. 305 C.pr.civ. 1865.
V. Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate si a normelor legale incidente in cauza, Curtea apreciaza ca recursurile sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:
Prin adresa nr. 5285/23.05.2012, emisa de administratorul judiciar R SPRL si comunicata cesionarei W W B & L C Ltd, s-a decis anularea procesului verbal de licitatie nr. 3144/17.04.2012 si a contractului de cesiune de marci incheiat la 18.04.2012, precum si repunerea partilor in situatia anterioara. Masura luata de administratorul judiciar a fost motivata prin aplicarea prevederilor art. 41 din Regulamentul de valorificare a marcilor apartinand SC R M SA, constatandu-se ca cesionarul marcilor nu a depus la sediul administratorului judiciar, in termenul de 30 de zile, documentele prevazute in acest articol.
Impotriva acestei masuri a administratorului judiciar, au formulat contestatii creditoarea E-B Kft. si cesionarul W W B & L C Ltd, in temeiul art. 11 alin.1 lit.i) si art. 21 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Primul motiv invocat in cele doua contestatii si reluat in motivarea recursurilor se refera la faptul ca masura contestata a fost luata cu depasirea atributiilor administratorului judiciar.
Analizand cu prioritate acest motiv de recurs, Curtea il considera intemeiat.
Astfel, este evident ca, intre atributiile administratorului judiciar prevazute de art. 20 alin.1 din Legea nr. 85/2006, nu figureaza si aceea de a anula actele juridice de instrainare incheiate in cursul procedurii. Totodata, art. 20 alin.1 lit.n) din lege prevede atributia administratorului judiciar de a sesiza judecatorul-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta.
In conformitate cu art. 20 alin.2 din Legea nr. 85/2006, judecatorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin incheiere, orice alte atributii in afara celor stabilite la alin.1, cu exceptia celor prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia. De remarcat in acest context ca administratorul judiciar nu poate actiona in domeniul de competenta exclusiva a judecatorului sindic. Pe de alta parte, in cauza, depasirea atributiilor administratorului judiciar enumerate la art. 20 alin.1 din Legea nr. 85/2006 nu a fost autorizata de judecatorul sindic, printr-o incheiere.
Atributiile judecatorului sindic mentionate la art. 11 alin.1 lit.a)-n) din Legea nr. 85/2006 nu sunt limitative, intrucat domeniul de competenta exclusiva a judecatorului sindic rezulta din dispozitiile art. 11 alin.2 din lege, potrivit carora "atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei". Asadar, este lipsit de relevanta ca masura anularii proceselor verbale de licitatie si a contractelor de cesiune nu este prevazuta printre atributiile enumerate la art.11 alin.1, din moment ce controlul judecatoresc al actelor administratorului judiciar intra in competenta exclusiva a judecatorului sindic, potrivit art. 11 alin.2 fraza I.
Legea insolventei delimiteaza atributiile judecatorului sindic de cele ale administratorului judiciar prin notiunile de "control judecatoresc" pe de o parte si "atributii manageriale" pe de alta parte, ceea ce reprezinta o contrapunere a aspectelor de legalitate fata de cele de oportunitate economica.
Anularea actelor de valorificare a marcilor in speta nu constituie o decizie manageriala de oportunitate, cum gresit apreciaza judecatorul sindic, ci un aspect de aplicare a legii ce intra in continutul controlului judecatoresc al activitatii administratorului judiciar, concretizata in actele incheiate de acesta. Decizia valorificarii bunurilor, punerea in aplicare a prevederilor regulamentului de vanzare aprobat de adunarea creditorilor reprezinta intr-adevar masuri manageriale ce intra in atributia administratorului judiciar. Nu aceeasi este insa situatia si pentru aplicarea sanctiunilor constand in anularea actelor juridice de valorificare a marcilor.
In concluzie, administratorul judiciar si-a depasit atributiile legale cand a decis in mod unilateral anularea procesului verbal de licitatie nr.3144/17.04.2012 si a contractului de cesiune de marci incheiat la 18.04.2012, precum si repunerea partilor in situatia anterioara, deoarece s-a substituit judecatorului-sindic, in loc sa il sesizeze pe acesta cu o cerere in constatarea unei cauze de ineficacitate a actului juridic, cu atat mai mult cu cat pe rolul instantei existau alte cereri in anulare formulate de creditori (dosarul nr. 18806/3/2012).
Retinand ca este intemeiat primul motiv de recurs, constand in aplicarea gresita a prevederilor legale ce reglementeaza atributiile organelor care aplica procedura insolventei, Curtea apreciaza inutila cercetarea celorlalte motive referitoare la netemeinicia masurii luate de administratorul judiciar.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 alin.1-3 si art. 304 pct.9 C.pr.civ. 1865, a admis recursurile, a modificat in tot sentinta atacata, in sensul ca: a admis contestatiile formulate de E-B Kft. si de W W B & L C Ltd impotriva masurilor luate de administratorul judiciar prin Decizia nr. 5285/23.05.2012, a desfiintat masurile administratorului judiciar privind anularea procesului verbal de licitatie nr. 3144/17.04.2012 si a contractului de cesiune de marci incheiat la 18.04.2012, precum si repunerea partilor in situatia anterioara, a respins cererile de interventie accesorie formulate de S.C. PSV C S.A. si de S.C. S-R-I S.R.L.