Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 22.10.2008 reclamanta SC A SRL, prin reprezentant legal , a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu parata XY, sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 22500 lei , cu titlu de daune, reactualizata cu indicele de inflatie. S-au solicitat si cheltuieli de judecata.
Reclamanta a aratat ca la 22.05.2005 parata a fost revocata din functia de administrator pentru grave prejudicii aduse societatii in perioada 2002-2003 si obligata la plata pagubelor produse in cuantum de 22.500 lei cu recuperarea acestora din dividende. Impotriva hotararii AGA parata a formulat o contestatie in anulare, respinsa prin Decizia nr. ICCJ. Urmare revocarii din functia de administrator, adunarea generala a dispus nedescarcarea de gestiune pana la acoperirea integrala a prejudiciilor aduse societatii. In cursul anului 2004 IPJ Serviciul de Investigare a fraudelor a efectuat o expertiza contabila cu care s-a constatat faptul ca parata, in calitate de administrator a ridicat din casierie sume de bani cu titlu de salarii, avans spre decontare, dividende in avans, si-a insusit marfuri, a savarsit o serie de fapte prin care a fraudat societatea.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 31/1990 privind raspunderea administratorului, dispoz. C Civil privind raspunderea civila delictuala, prevederile actului constitutiv.
Parata a formulat intampinare invocand exceptia prematuritarii actiunii pentru nerespectarea prevederilor art. 720 ind. 1 Cod procedura civila, reclamanta neinvitand parata la conciliere directa anterior depunerii cererii de chemare in judecata. Invitatia la conciliere a fost ulterioara si nu a respectat conditiile de forma prevazute de art. 720 ind. 1 din CPC, fara indicarea temeiului legal si a inscrisurilor pe care se bazeaza pretentiile. In subsidiar, parata a invocat prescriptia dreptului material la actiune al reclamantei, avand in vedere ca prejudiciile dupa cum se precizeaza in cererea de chemare in judecata au fost produse in perioada 2002-2003.
Reclamanta a raspuns la exceptiile invocate aratand ca actiunea de fata este intemeiata pe prevederile art. 72, 197, 198 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu dispozitiile art. 998-999 Cod Civil si art. 1540 Cod civil. Cauza de fata este un litigiu izvorat dintr-un contract de mandat, punandu-se in discutie raspunderea contractuala a paratei, astfel ca nu sunt aplicabile prevederile art. 720 ind. 1 din CPC. Parata a avut cunostinta de litigiu, de prejudiciul cauzat inca din 16.05.2005 in cadrul adunarii generale a asociatilor, apoi prin adresele nr. 16.03.2007, din 19.06.2007 aceleasi aspecte i-au fost aduse la cunostinta.
In ce priveste prescriptia dreptului la actiune, se arata de catre reclamanta ca prejudiciul a fost cunoscut la 16.04.2005 cu ocazia inchiderii anului fiscal, respectiv al bugetului. In 22.05.2005 AGA a hotarat pentru grave prejudicii aduse societatii revocarea din functia de administrator a paratei si recuperarea pagubei din dividendele ce i se cuveneau acesteia. Parata a contestat hotararea AGA numai sub aspectul revocarii sale din functia de administrator, dar nu si sub aspectul modului de recuperare si al cuantumului sumei imputate, astfel ca nu a operat prescriptia dreptului la actiune.
Potrivit art. 137 Cod procedura civila, instanta s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate:
Exceptia prematuritatii a fost respinsa, avand in vedere ca natura litigiului de fata nu este una comerciala. Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe prevederile Legii nr. 31/1990 privind raspunderea administratorului si pe art. 998-999 Cod civil, pretinzindu-se ca prejudiciul a fost cauzat de parata prin activitatea defectuoasa a acesteia. Se solicita antrenarea raspunderii paratei atat in temeiul contractului de mandat dar si in baza principiilor raspunderii delictuale, natura cauzei fiind una civila.
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune instanta ia act de precizarile reclamantei din cuprinsul actiunii, in sensul ca prejudiciul a fost produs in perioada 2002-2003, iar despre producerea acestuia societatea a aflat cel tarziu la 22.05.2005. De la acest moment s-a nascut si dreptul reclamantei de a solicita in instanta obligarea paratei la plata contravalorii prejudiciului suferit. S-a sustinut ca parata a contestat hotararea AGA numai sub aspectul revocarii sale si ca implicit, aceasta a recunoscut debitul, operand intreruperea termenului de prescriptie. Pentru a fi incident o astfel de cauza de intrerupere a termenului de prescriptie, recunoasterea facuta de cel in folosul caruia curge termenul trebuie sa fie neindoielnica, tacita sau expresa. Necontestarea unei hotarari AGA de catre parata si sub aspectul prejudiciului retinut ca fiind produs de aceasta nu reprezinta o recunoastere tacita. Mai mult efectul recunoasterii ar fi acela ca de la momentul intreruperii - al recunoasterii prejudiciului cauzat - curge un alt termen de prescriptie. Chiar si asa, actiunea de fata a fost introdusa la 22.10.2008, astfel ca la acea data era implinit termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei si a respins in consecinta actiunea.