Legea nr. 221/2009 privind acordarea despagubirilor morale si materiale. Incidenta deciziei in interesul legii nr.6/2013 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la acordarea de despagubiri pentru bunurile mobile .
Sediul materiei : art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 ; Decizia in interesul legii nr.6/2013 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 21751/3/2011, astfel cum a fost precizata la solicitarea tribunalului, reclamantul Stanca Mihail Nicolae a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice solicitand: obligarea paratului la plata sumei de 5000 Euro cu titlu de despagubiri morale in baza Legii nr. 221/2009; obligarea paratului la plata daunelor materiale constand in cuantumul veniturilor neincasate de catre tatal sau in perioada 17.10.1959-09.05.1960 cat tatal sau a fost in detentie, la care se adauga si contravaloarea inventarului agricol, produselor agricole si animalelor sechestrate si confiscate cu ocazia arestarii abuzive a tatalui sau, Stanca Sisoe, sume reactualizate cu coeficientul de inflatie si rata dobanzii.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat in esenta ca tatal sau a fost retinut in mod abuziv si ilegal pe data de 17.10.1959 pana la 09.05.1960, pentru uneltire impotriva ordinii sociale, fara ca acesta sa fi fost vreodata judecat, masura fiind una cu caracter politic.
Ulterior, prin sentinta nr. 9/1960 a fost achitat tatal sau pentru infractiunea de lipsa din parohie, iar din aceasta sentinta, precum si din actele depuse de fosta securitate si din biletul de eliberare se recunoaste ca masura retinerii a fost abuziva si ilegala.
Prin sentinta civila nr.1297/18.06.2012 pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti, Sectia a-IV-a Civila, a fost respinsa, ca neintemeiata actiunea formulata de catre reclamantul S.M.N., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Tribunalul a retinut ca in speta dedusa judecatii, masura arestarii tatalui reclamantului reprezinta o masura cu caracter politic in sensul Legii nr. 221/2009, insa reclamantul nu a formulat capat de cerere pe acest aspect.
In ceea ce priveste solicitarea de acordare de daune morale aceasta a fost considerata ca neintemeiata, avand in vedere ca prin decizia nr.1358/2010 din 21/10/2010 a Curtii Constitutionale, s-a stabilit ca prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale.
De asemenea, s-a retinut ca analizand si Decizia nr. 12/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care este obligatorie pentru instante conform art. 329 alin 3 Cod procedura civila tribunalul a stabilit ca reclamantul nu mai are posibilitatea sa obtina despagubiri pentru prejudiciul moral suferit.
In ceea ce priveste daunele materiale solicitate prin capatul doi acestea tribunalul a stabilit ca sunt neintemeiate, intrucat reclamantul nu a depus la dosarul cauzei nici un inscris din care sa rezulte eventualele bunuri confiscate prin masura administrativa a retinerii, in sensul prevazut de art.5 lit.b din legea nr.221/2009.
Pentru a se dispune restituirea bunurilor sau echivalentul bunurilor pierdute sau confiscate este necesara ca si conditie premisa prevazuta de art.5 lit.b din Legea nr.221/2009 ca aceste bunuri sa fi fost confiscate prin masura administrativa dispusa, ori din nici un act depus la dosarul cauzei nu rezulta ca impotriva tatalui reclamantului a fost luata si masura confiscarii.
In al doilea rand, nu s-a facut dovada dreptului de proprietate asupra acestora, prin absolut nici un mijloc de proba, desi sarcina probei apartine reclamantului conform art. 1169 C.civ.
In ceea ce priveste solicitarea de obligare a paratului la plata veniturilor salariale neincasate de catre autorul reclamantului, aceasta este nefondata intrucat nici un text din Legea 221/2009 nu prevede posibilitatea pentru reclamant de a obtine si contravaloarea veniturilor neincasate in perioada de detentie.
Aceasta perioada de detentie a fost insa avuta in vedere ca vechime in munca si pentru acordarea unor drepturi prin Decretul-lege nr. 118/1990, conform deciziei nr.201/1999, insa in nici un caz reclamantul nu este indreptatit si la plata unor venituri nerealizate de catre autorul sau in anii 1959-1960, neexistand nici o dispozitie legala in acest sens.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul S.M.N..
Prin decizia civila nr.357/19.02.2013 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a-IV-a Civila, s-a admis recursul declarat, a fost casata in parte sentinta civila recurata si a fost retinut spre rejudecare capatul de cerere privind daunele materiale. De asemenea, au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei privind capatul de cerere avand ca obiect acordarea daunelor morale.
In motivarea deciziei, s-a retinut cu privire la prima cererea ca solutia respingerii primului capat de cerere este legala avand in vedere urmatoarele.
Prin decizia nr. 1354/20.10.2010 a Curtii Constitutionale (publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 761/15.11.2010) a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. I pct. 1 si art. 2 din OUG nr. 62/2010, pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.
Prin decizia nr. 1360/21.10.210 a Curtii Constitutionale (publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 761/15.11.2010) a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora pronuntate in perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
De asemenea, prin decizia nr. 1358/20.10.2010 a Curtii Constitutionale (publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 761/15.11.2010) a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora pronuntate in perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Deciziile Curtii Constitutionale produc efecte juridice erga omnes, iar dispozitiile legale constatate ca neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice in termen de 45 de zile de la data publicarii acestora, daca in acest interval Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile constatate neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei.
Pe durata acestui termen, actele normative constatate ca neconstitutionale sunt suspendate de drept.
Curtea a constatat ca reclamanta putea beneficia de despagubiri morale in temeiul prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, dar in situatia in care acest text de lege a fost declarat neconstitutional, temeiul juridic ce justifica acordarea acestor daune, nu mai exista.
In ceea ce priveste aplicarea Legii speciale reprezentata de Legea nr 221/2009 si a dreptul comun reprezentat de art 998-999 c civ Curtea constata ca in concursul dintre acestea se aplica prioritar prevederile legii speciale.
In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului tribunalul a retinut, de asemenea, ca in Cauza Beian impotriva Romaniei, Curtea a statuat urmatoarele: "32. Curtea reafirma imediat ca Conventia nu impune statelor contractante nicio obligatie specifica de a repara nedreptatile sau prejudiciile cauzate inainte de a ratifica Conventia (a se vedea, mutatis mutandis, Kopecky impotriva Slovaciei [GC], nr. 44912/98, paragraful 35, CEDO 2004-IX)."
Referitor la cererea de constatare a caracterului politic atat din cererea principala cat si din cererea completatoare si precizatoare nu rezulta investirea instantei in acest sens ,astfel ca si aceasta critica este nefondata.
In consecinta, Curtea, a respins ca nefondata critica vizand primul capat de cerere.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere Curtea a avut in vedere dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
In speta, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat, pe langa daune morale, si obligarea la plata unor despagubiri materiale, constand in cuantumul veniturilor neincasate de catre tatal sau in perioada 17.10.1959-09.05.1960 cat tatal sau a fost in detentie, la care se adauga si contravaloarea inventarului agricol, produselor agricole si animalelor sechestrate si confiscate cu ocazia arestarii abuzive a tatalui sau, Stanca Sisoe, sume reactualizate cu coeficientul de inflatie si rata dobanzii.
Prima instanta a respins cererea reclamantului cu privire la bunuri mobile intrucat reclamantul nu a depus la dosarul cauzei nici un inscris din care sa rezulte eventualele bunuri confiscate prin masura administrativa a retinerii, in sensul prevazut de art.5 lit.b din legea nr.221/2009.
Fata de noul act depus la dosar in recurs constand in Proces verbal-opis,Curtea a retinut ca bunurile a caror contravaloare este solicitata de reclamant sunt bunuri mobile constand in produse agricole si animalele sechestrate si confiscate cu ocazia arestarii abuzive a tatalui sau pentru care reclamantul urmeaza sa precizeze daca solicita restituirea tuturor bunurilor mobile cu destinatie agricola inserate in procesul verbal si valoarea sumelor pretinse.
In ceea ce priveste solicitarile referitoare la obligarea la plata unor despagubiri materiale, constand in cuantumul veniturilor neincasate de catre tatal sau in perioada 17.10.1959-09.05.1960 cat tatal sau a fost in detentie Curte a constatat ca aceste pretentii nu intra in sfera de aplicare a art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, care vizeaza numai echivalentul valorii bunurilor confiscate si nerestituite, nu si plata veniturilor neincasate.
Fata de imprejurarea ca instanta de fond nu a lamurit situatia de fapt cu privire la daunele materiale constand in bunurile confiscate, Curtea a admis recursul a casat in parte sentinta recurata si a retinut spre rejudecare capatul de cerere privind daunele materiale, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Dupa retinerea cauzei spre rejudecare, au fost depuse precizari de catre recurentul-reclamant cu privire la bunurile mobile, care au fost confiscate si cu privire la care solicita acordarea de despagubiri materiale, in conformitate cu dispozitiile art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 (aflate la filele 135-136 din dosarul de recurs).
La termenul de judecata din data de 26.11.2013 a fost pusa in discutia partilor incidenta deciziei nr.6/15.04.2013.
In rejudecarea cauzei, dupa casare cu retinere, analizand incidenta deciziei in interesul legii nr.6/2013 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, tinand cont de obiectul cererii de chemare in judecata si de precizarile formulate, instanta de recurs constata ca este nefondat capatul de cerere privind acordarea daunelor materiale, avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit art.5 lit.b din Legea nr.221/2009 "orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare".
Din interpretarea dispozitiilor legale mentionate rezulta ca, pentru a se obtine despagubiri pentru bunurile confiscate, este necesar sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
1. persoana sau autorul acesteia sa fi suferit condamnari sau masuri administrative cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
2. prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative sa se fi dispus confiscarea unor bunuri;
3. bunurile confiscate faceau obiectul de reglementare al legiilor speciale de reparatii, insa nu au fost restituite in temeiul Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.247/2005.
In ceea ce priveste cea de-a treia conditie, rezulta ca numai echivalentul banesc al bunurilor ce intra in domeniul de reglementare al acestor doua acte normative de reparatie poate fi solicitat in temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.
Numai in acest fel se justifica trimiterea expresa a legiuitorului, in cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Or, asa cum rezulta din continutul prevederilor art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in domeniul de reglementare al acestei legi, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, nu intra decat terenurile si constructiile (imobile prin natura), precum si utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobile prin destinatie).
Regula de interpretare logica ubi lex non distinguit, nec non distinguere debemus nu este aplicabila normei analizate, intrucat ea presupune, prin ipoteza, un text legal conceput in termeni generali.
Or, desi in cuprinsul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul reglementeaza acordarea de "despagubiri reprezentand valoarea bunurilor confiscate", fara a distinge intre bunuri mobile si bunuri imobile, ulterior, prin trimiterea expresa, facuta in cadrul aceleiasi norme, la dispozitiile Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 247/2005, individualizeaza categoriile de bunuri pentru care pot fi acordate despagubiri.
Raportarea facuta de legiuitor la cele doua acte normative determina o distinctie in privinta bunurilor ce intra in sfera de reglementare a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, si inlatura aplicarea regulii de interpretare mentionate anterior.
Astfel, Curtea constata ca se pot acorda despagubiri, in temeiul Legii nr.221/2009, numai pentru bunurile imobile sau mobile devenite imobile prin destinatie, nu si pentru celelalte bunuri mobile.
Curtea invedereaza ca nu este indeplinita cea de-a treia conditie, deoarece bunurile mentionate in cuprinsul precizarii de la filele 135-136 din dosarul de recurs reprezinta bunuri mobile, si nu bunuri imobile, astfel incat nu intra in sfera de reglementare a Legii nr.221/2009.
In acest sens, a fost pronuntata si decizia in interesul legii nr.6/2013 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat ca " In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie".
Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca cererea formulata de catre recurentul-reclamant avand ca obiect acordarea contravalorii inventarului agricol, produselor agricole si animalelor sechestrate si confiscate cu ocazia arestarii abuzive a tatalui sau, Stanca Sisoe este neintemeiata.
In ceea ce priveste sustinerile recurentului-reclamant in sensul ca au fost confiscate si bunuri imobile, instanta de recurs constata ca acestea nu au facut obiectul rejudecarii cu retinere, in calea de atac a recursului, avand in vedere limitele rejudecarii, asa cum au fost stabilite prin decizia civila nr.357/19.02.2013 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a-IV-a Civila.
Mai mult, prin cererea de chemare in judecata formulata pe rolul Tribunalului Bucuresti, asa cum a fost precizata si completata (filele 23-24 dosar TB), nu s-a solicitat acordarea de despagubiri materiale pentru bunurile imobile confiscate.
Pe cale de consecinta, avand in vedere ca, in fata primei instante, nu s-a solicitat acordarea de despagubiri materiale, avand ca obiect bunurile imobile confiscate si, tinand cont de limitele rejudecarii cauzei dupa casare cu retinere,
Instanta de recurs a respins, ca neintemeiata, cererea privind acordarea daunelor materiale formulata de catre reclamant, in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Va dispune restituirea onorariului de expert in cuantum de 1.000 lei, catre recurent, avand in vedere ca nu s-a mai efectuat in cauza raportul de expertiza.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA/DECIZIA CIVILA NR. 512 R/11.03.2014)