pretentii

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Filiasi la data de 24.01.2011 si inregistrata pe rol sub nr. 87/230/2011, reclamantul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova a chemat in judecata pe paratul G. C. pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 280,90 lei reprezentand contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionata de spital cu acordarea serviciilor medicale, reactualizata cu indicele de inflatie pana la data platii efective a debitului.In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca in perioada 24.02.2008-25.02.2008, paratul a fost internat in sectia ortopedie, iar contravaloarea zilelor de spitalizare sunt in cuantum de 280,90 lei, suma ce nu a fost achitata pana in prezent, fiind intrunite astfel conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 998 si 999 C.civ., precum si conditiile prevazute de art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii. A mai aratat reclamantul ca, potrivit dispozitiilor art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii care prevad ca "pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale caselor de asigurari de sanatate si dobandesc calitatea procesuala a acestora", iar spitalul, in calitate de furnizor de servicii medicale are obligatia de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat parata a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate de Fondul national de asigurari de sanatate. In sustinerea opiniei sale, reclamantul a invocat si Minuta CSM pentru discutarea aspectelor de practica neunitara din 01.04.2009 . A invederat reclamantul ca sumele solicitate de unitatile sanitare cu serviciile medicale acordate pacientilor victime ale agresiunilor/accidentelor de circulatie, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, in speta Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova si restituite catre Casa de Asigurari de Sanatate Dolj, de la persoanele care datoreaza debitul.In drept, a invocat dispozitiile art.998 si 999 C.civ., art.112 C.pr.civ. si art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, iar in dovedire a depus la dosar, in copie: decont de cheltuieli.Potrivit dispozitiilor art.17 din Legea nr.146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, reclamantul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.Paratul nu a depus la dosar intampinare si nu s-a prezentat in instanta.Din oficiu, instanta a solicitat CAS Dolj si CASAOPSNAJ sa comunice daca in perioada spitalizarii, paratul era asigurata, CASAOPSNAJ raspunzand prin adresa nr.1222/9.03.2011 si depusa la dosar la data de 10.03.2011 , prin care s-a invederat ca in perioada 24.02.2008-25.02.2008, paratul figura ca persoana asigurata.Pe parcursul judecatii, instanta a administrat proba cu inscrisuri.Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta constata si retine urmatoarele In perioada 24.02.2008-25.02.2008 paratul G. C. a fost internat in Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova, contravaloarea ingrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind de 280,90 lei, dupa cum rezulta din decontul de cheltuieli depus de reclamant Conform sustinerilor reclamantului, paratul a fost victima unui accident de circulatie, fiind internat la sectia Ortopedie a Spitalului Clinic Judetean Craiova, in perioada 24.02.2008-25.02.2008, unde i s-au acordat ingrijiri medicale, iar sumele ocazionate de unitatile sanitare cu serviciile medicale acordate pacientilor victime ale agresiunilor sau accidentelor trebuie recuperate.In calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga in drepturile Casei de Asigurari de Sanatate, dobandind calitatea procesuala a acestora, pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu ingrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006.Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, "persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata"Se observa ca o conditie esentiala pentru a putea fi declansata actiunea de recuperare a sumelor cheltuite, este ca actiunea sa fie indreptata impotriva persoanei vinovate de vatamarea sanatatii, iar o alta conditie este ca persoana impotriva careia este indreptata actiunea sa fi vatamat sanatatea altei persoane si nu pe cea proprie.Reclamantul si-a intemeiat prezenta actiune pe dispozitiile art. 998 si art.999 din Codul civil, considerand in mod neintemeiat ca atitudinea paratului de a nu solicita tragerea la raspundere a persoanei ce ar fi provocat accidentul, constituie o fapta ilicita.Notiunea de fapta ilicita desemneaza conduita umana - comisiva sau omisiva - pagubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite intre conditiile ce antreneaza raspunderea rezulta din dispozitiile art.998 si urm. din Codul civil. Literatura de specialitate a evidentiat cateva trasaturi caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, in sensul ca este o manifestare umana exteriorizata, comisiva sau omisiva; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic - vointa omului de a alege o anumita conduita; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv si social, constituind o incalcare a normelor juridice sau a celor de convietuire socialaSolicitarea acordarii asistentei medicale pentru parat sau neindicarea autorului accidentului de catre persoana vatamata nu constituie o fapta ilicita.In conformitate cu dispozitiile art.170 alin.1 din Legea nr.95/2006, orice spital are obligatia de a acorda primul ajutor si asistenta medicala de urgenta oricarei persoane care se prezinta la spital, daca starea sanatatii persoanei este critica.Urgenta medicala, astfel cum este definita de art.86 al.1 lit.e din acelasi act normativ, consta in accidentarea sau imbolnavirea acuta, care necesita acordarea primului ajutor calificat si/sau a asistentei medicale de urgenta, la unul sau mai multe niveluri de competenta, dupa caz. Ea poate fi urgenta cu pericol vital, unde este necesara/sunt necesare una sau mai multe resurse de interventie in faza prespitaliceasca, continuand ingrijirile intr-un spital local, judetean ori regional, sau urgenta fara pericol vital, unde ingrijirile pot fi efectuate, dupa caz, cu sau fara utilizarea unor resurse prespitalicesti, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, dupa caz, la un spital.Chiar daca nu ar fi fost asigurat, paratul beneficia de servicii medicale gratuite in cazul urgentelor medicale, conform dispozitiilor art.220 din Legea nr.95/2006. Instanta are in vedere si faptul ca, astfel cum s-a comunicat prin adresa nr.1222/09.03.2011 , paratul figura ca asigurat la CASAOPSNAJ din anul 2006 si in prezent, in calitate de salariat al M.J., cu declaratii de plata depuse la zi de catre angajator, avand deci dreptul de a beneficia de servicii medicale gratuite. Din decontul de cheltuieli depus de reclamant la dosar, reiese ca paratul a fost spitalizat de la data de 24.02.2008 la data de 25.02.2008, diagnosticul fiind contuzie a gatlejului, diagnostic stabilit de un medic specialist ortopedie. Este evident ca in cauza este vorba de o urgenta medicala, devenind aplicabile dispozitiile art.220 din Legea nr.95/2006, astfel ca paratul beneficia de asistenta medicala gratuita.Chiar si in ipoteza in care paratul ar fi cunoscut identitatea persoanei care a provocat accidentarea acestuia si nu a comunicat reclamantului identitatea acestei persoane, fapta sa nu constituie o fapta ilicita in sensul art. 998 Cod civil.Reclamantul, de altfel, nu a facut niciun demers pentru identificarea persoanei vinovate de agresiune, desi aceasta s-a consemnat la internarea bolnavului, fiind inscrisa situatia in fisa de calcul. Astfel, potrivit art.313 din Legea nr.95/2006, in cazul in care o persoana, prin fapta sa, aduce daune sanatatii alteia, raspunde potrivit legii si are obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentand cheltuielile efective vor fi recuperate de catre furnizorii de servicii medicale, care au obligatia de a depune diligente in acest sens.Astfel, potrivit art.313 al.2 din Legea nr.95/2006, furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevazuta la alin. (1) realizeaza o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligatia sa comunice lunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relatie contractuala aceasta evidenta, in vederea decontarii, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanatate pentru cazurile respective.Daca o astfel de evidenta ar fi fost pastrata in mod corect, reclamantul ar fi avut posibilitatea sa interogheze bolnavul la internarea in spital si sa solicite sa i se comunice numele agresorului, raspunderea civila delictuala a acestuia nedepinzand de tragerea la raspunderea penala.Nu poate fi primita prin urmare sustinerea reclamantului ca prin neanuntarea identitatii persoanei care a produs accidentul paratului ar fi savarsit o fapta ilicita atata timp cat nu avea aceasta obligatie si fapta sa nu a adus o paguba in patrimoniul acesteia.Cheltuielile efectuate pentru tratarea paratului sunt, potrivit sustinerilor reclamantului, urmarea vatamarilor produse de o terta persoana, cauza prejudiciului suferit de reclamant fiind fapta acestei terte persoane si nu cea a paratului accidentat.Rezulta astfel ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale a paratului, acestuia neputandu-i fi imputata savarsirea unei fapte ilicite.In cazul cheltuielilor ocazionate de asistenta medicala acordata victimelor, legiuitorul a inteles sa sanctioneze pe autorii acestora. In acest sens, prin dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, modificata si completata, s-a prevazut ca, persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.In nici un caz aceste dispozitii nu ar putea fi interpretate in sensul ca victimele unor astfel de fapte ar trebui sa suporte cheltuielile efectuate de spital in vederea recuperarii lor, atata timp cat aceste fapte sunt imputabile unor terte persoane.Dimpotriva, prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare si neechivoce in sensul ca legiuitorul a inteles sa sanctioneze persoanele care, cu intentie sau din culpa, au adus atingere integritatii corporale si sanatatii altor persoane, stabilind in sarcina acestora obligatia de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate in astfel de situatii si de a repara in felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.Nu are relevanta eventuala pasivitate a paratului in ceea ce priveste atragerea raspunderii civile a autorului agresiunii cata vreme obligatia acestuia din urma de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementata in mod expres in lege: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata".Privitor la practica judiciara relevanta, respectiv opinia majoritara care ar fi fost exprimata in Minuta CSM pentru discutarea aspectelor de practica neunitara din 01.04.2009 (paragraf 29), instanta retine, in primul rand, ca in sistemul nostru de drept, jurisprudenta nu este considerata izvor de drept, art.4 C.civ. interzicand judecatorului "de a se pronunta, in hotararile ce da, prin cale de dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse". Opinia exprimata in cadrul Comisiei CSM pentru unificarea practicii judiciare este una orientativa pentru judecator, fara a fi legiferata nicaieri obligativitatea respectarii intocmai a acesteia.
Pe de alta parte, reclamantul denatureaza in mod voit adevarul, opinia majoritara exprimata in cadrul sedintei Comisiei CSM pentru discutarea aspectelor de practica neunitara din 01.04.2009 fiind in sensul ca in situatia in care persoana spitalizata a fost victima unei agresiuni, fata de prevederile art.313 al.1 din Legea nr.95/2006 si art.1 pct.34 din OUG nr.72/2006, calitate procesuala pasiva nu are persoana spitalizata - indiferent daca victima este sau nu persoana asigurata - ci autorul direct al faptei de agresiune, din cauza caruia a fost necesara spitalizarea victimei. S-a considerat ca dispozitiile legale mai sus citate sunt in concordanta cu practica europeana, prin care se acorda protectie victimelor faptelor ilicite, iar unitatea spitaliceasca nu poate pretinde victimei sa identifice autorul faptei.Din considerentele mai sus aratate, instanta urmeaza sa respinga actiunea civila avand ca obiect "pretentii" formulata de reclamantul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova in contradictoriu cu paratul G. C. ca neintemeiata. Respinge actiunea civila avand ca obiect "pretentii" formulata de reclamantul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova, jud. Dolj in contradictoriu cu paratul G. C. ca neintemeiata.Irevocabila.Pronuntata in sedinta publica de la 23 martie 2011.
1