Notificare.
Cerere de solutionare a notificarii formulata inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001. Aplicabilitatea Legii nr.165/2013 in ceea ce priveste stabilirea si acordarea masurilor reparatorii, in faza executionala.
Legea nr.10/2001, Legea nr.165/2013
Legea 165/2013 se aplica si procesului de fata, ceea ce inseamna ca acordarea masurilor reparatorii in echivalent pentru imobilele imposibil de restituit in natura urmeaza a se face in procedura prevazuta de Legea 165/2013.
Curtea apreciaza insa ca schimbarea titulaturii institutiilor competente si modificarea reglementarii procedurii administrative de acordare a masurilor reparatorii reprezinta doar aspecte formale si nu justifica modificarea hotararii pronuntate de prima instanta, inainte de aparitia Legii 165/2013, chiar daca aceasta lege produce efecte juridice in sensul aratat.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1931/14.11.2013, in dosarul nr. 10515/3/2012)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr. 10515/3/2012, la data de 02.04.2012, reclamantul ASa chemat in judecata pe paratul MB, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligat paratul la emiterea unei dispozitii motivate de restituire in natura sau prin echivalent a imobilului format din apartamentele nr. 2 si 3 cu terenul aferent, situat in Bucuresti, Intr. Mr. AC, sector 1, cu cheltuieli de judecata.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 10/2001, republicata.
Prin incheierea de la termenul din 14.01.2013, Tribunalul a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri si a respins ca nefiind utile cauzei probele cu expertiza topografica si evaluatoare solicitate de reclamant.
Prin sentinta civila nr. 91/21.01.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, s-a admis in parte cererea formulata de reclamantul AS, in contradictoriu cu paratul MB, s-a constatat ca reclamantul Alexiu Stefan este persoana indreptatita la acordarea masurilor reparatorii prin echivalent, in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru apartamentele nr. 2 si 3, situate in Bucuresti, Intr. Maior AC, , sector 1, precum si pentru terenul situat sub acestea, in suprafata de 36,59 mp, respectiv 30,81 mp, imobile instrainate in baza Legii nr. 112/1995 prin contractele de vanzare-cumparare nr. /1999 si nr. /1997, a fost obligat paratul MB sa emita in favoarea reclamantului AS dispozitie motivata cu propunere de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la imobilele mentionate anterior si s-a respins ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prezenta cerere constituie o actiune intemeiata pe dispozitiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. XX/ /19.03.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii. Astfel, reclamantul AS a depus notificarea nr. 5138/14.11.2001, comunicata Prefecturii Municipiului Bucuresti prin intermediul BEJA B, R si B transmisa spre competenta solutionare Primariei Municipiului Bucuresti, formandu-se dosarul administrativ nr.
Prin notificarea mentionata, s-au solicitat despagubiri pentru imobilul situat in Bucuresti, str. Mr. AC sector 1 (fosta str. I).
Avand in vedere refuzul nejustificat al unitatii detinatoare de a raspunde la notificare timp de peste 10 ani, tribunalul este competent sa solutioneze pe fond actiunea.
Tribunalul a retinut ca reclamantul a facut dovada calitatii de persoana indreptatita, in sensul dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit. a si art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, imobilul compus dintr-o parcela de teren, situata in Bucuresti, str. I a fost dobandit de A si NA (NA, respectiv NA, potrivit declaratiei de notorietate de la fila 127) prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 30867/1932 de Tribunalul Ilfov - Sectia Notariat pe numele proprietarului AIN fiind eliberata autorizatia de construire nr. 20.I/18.07.1936, acesta figurand ca titular de rol fiscal cu privire la imobilul mentionat, conform matricolei privind impozitul pe cladiri .
Potrivit situatiei juridice comunicate de S.CRV. si de PMB imobilul situat in Bucuresti, Intr. MC sector 1 a trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr. 92/1950, la pozitia 34 din anexa Decretului figurand fostul proprietar AN cu 4 apartamente in imobilul mentionat, dintre care doua apartamente au fost vandute in baza Legii nr. 112/1995, iar apartamentul nr. 1 a fost retrocedat in baza Dispozitiei nr. 1841/1997 a PGMB
Astfel cum a rezultat din certificatul de mostenitor nr. 590/1976 de pe urma defunctului AN, decedat la 28.05.1976, au ramas ca mostenitori AA si RVA, cu o cota de cate 1/2 fiecare, iar conform certificatului de mostenitor nr. /1981 de pe urma defunctei AA, decedata la data de 27.10.1981, a ramas ca unica mostenitoare fiica acesteia, RVA.
Reclamantul AS este unicul mostenitor legal al defunctei NVA (fosta A, respectiv R), decedata la 12.08.1994 (potrivit certificatului de mostenitor nr. /13.06.1995) si totodata legatar cu titlu particular al defunctei cu privire la "eventualele drepturi ce se nasc ca urmare a revendicarii apartamentelor nr. 2 si nr. 3, situate in Bucuresti, str. Intr. Mr. AC sector 1, conform certificatului de mostenitor nr. /05.06.1996.
De asemenea, tribunalul a retinut ca imobilul in litigiu a fost preluat in mod abuziv, conform dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind nationalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Potrivit situatiei juridice a imobilului comunicate de SC RV SA si conform adresei emise de DITL Sector 1 Bucuresti privind istoricul de rol fiscal al imobilului, 2 apartamente din imobil au fost vandute in baza Legii nr. 112/1995, conform contractelor de vanzare-cumparare nr. /27.09.1999 incheiat cu M,V - (apartamentul nr. 2 etaj 1 si terenul aferent in suprafata de 36,59 mp) si nr. /11.06.1997 incheiat cu IS -(apartamentul nr. 3 etaj 2 si terenul aferent in suprafata de 30,81 mp), apartamentul nr. 1 fiind restituit prin Dispozitia nr. /1997 a Primarului General al Municipiului Bucuresti.
Cu privire la cele 2 apartamente si suprafetele de teren aferente acestora, care au fost vandute in baza Legii nr. 112/1995 (apartamentul nr. 2 etaj 1 si apartamentul nr. 3 etaj 2, cota indiviza din spatiile comune si terenul aferent acestora), care fac obiectul prezentei cereri de chemare in judecata, s-a constatat ca acestea nu pot fi restituite in natura reclamantului, fata de dispozitiile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 modificata, urmand a se propune acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, in conditiile legii speciale.
Astfel, Tribunalul a constatat ca, desi notificarea nr. 5138/2001 formulata de AS vizeaza intregul imobil situat in Bucuresti, str. Maior AC sector 1, actiunea de fata are ca obiect exclusiv apartamentele nr. 2 si 3 din imobilul mentionat, precum si terenul aferent acestora, vandute in baza Legii nr. 112/1995. Prin urmare, in virtutea principiului disponibilitatii, Tribunalul s-a pronuntat numai asupra solicitarii reclamantului din petitul actiunii, situatie in care nu se pune problema existentei vreunui apartament sau a vreunei suprafete de teren ramasa libera, care sa poata fi restituite in natura reclamantului, din moment ce acesta nu a investit instanta cu o cerere care sa vizeze intregul imobil notificat, compus din teren si constructie.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs recurentul-reclamant AS si recurentul-parat MB
In motivarea recursului declarat de recurentul MB acesta a aratat ca in mod gresit instanta a constatat calitatea reclamantului de persoana indreptatita la masuri reparatorii prin echivalent si a MBsa emita dispozitie cu propunere de acordare de despagubiri ce vor fi stabilite in conditiile Titlului VII a Legii nr. 247/2005.
Recurentul a aratat ca potrivit Legii nr. 165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozitiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, deci unitatea detinatoare nu mai poate fi obligata sa emita dispozitie cu propunere de acordare a masurilor reparatorii in conditiile acestei legi.
Conform art. 1 alin. 1 si alin. 2, art. 4, 16 si 50 din Legea nr. 165/2013, Municipiul Bucuresti urmeaza sa fie obligat sa emita dispozitia in sensul art. 1 alin. 2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul in litigiu.
In consecinta, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei, iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului declarat de recurentul AS, acesta a criticat hotararea recurata, sustinand ca in mod gresit actiunea nu a fost admisa in totalitate.
Recurentul a aratat ca are dreptul sa primeasca masuri reparatorii conform pct. 5 din contract si pentru partile de folosinta comuna, astfel. 30,91 % din partile de folosinta comuna ale apartamentului nr. 2, vandut prin contractul de vanzare-cumparare nr. /1999 si 26,3 % din partile de folosinta comuna ale apartamentului nr. 3, vandut prin contractul de vanzare - cumparare nr. /1997.
S-a mai aratat ca suprafata de teren reprezinta cei 230,23 m.p., teren neocupat de constructie, proprietatea numitului CRD, vanduta probabil acestuia de autorii initiali.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
Prin decizia civila civila nr.1931/14.11.2013 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul - parat, acesta a criticat hotararea recurata, sustinand ca potrivit Legii nr. 165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozitiileTitlului VII din Legea nr. 247/2007, deci unitatea detinatoare nu mai poate fi obligata sa emita dispozitie cu propunere de acordare a masurilor reparatorii in conditiile acestei legi, ci urmeaza sa emita dispozitia in sensul art. 1 alin. 2 din Legea 165/2013, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul in litigiu.
Curtea constata ca, intr-adevar, dupa pronuntarea hotararii de catre prima instanta, a fost adoptata Legea 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial nr. nr. 278/17.05.2013.
Legea 165/2013 prevede la art. 1 alin. 2 ca in situatia in care restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist nu mai este posibila, singura masura reparatorie in echivalent care se acorda este compensarea prin puncte, prevazuta in cap. III.(art. 16-31).
Potrivit art.16 cererile de restituire care nu pot fi solutionate prin restituire in natura la nivelul entitatilor investite de lege se solutioneaza prin acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 alin. (6) si (7).
Conform art. 18 (3) din lege, Comisia Nationala preia atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si functioneaza pana la finalizarea procesului de retrocedare.
Articolul 50 lit. a prevede ca la data intrarii in vigoare a prezentei legi: a) sintagma "despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv", cuprinsa in Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se inlocuieste cu sintagma "masuri compensatorii in conditiile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada regimului comunist in Romania".
Potrivit art. 4, dispozitiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Prin urmare, Legea 165/2013 se aplica si procesului de fata, ceea ce inseamna ca acordarea masurilor reparatorii in echivalent pentru imobilele imposibil de restituit in natura urmeaza a se face in procedura prevazuta de Legea 165/2013.
Curtea apreciaza insa ca schimbarea titulaturii institutiilor competente si modificarea reglementarii procedurii administrative de acordare a masurilor reparatorii reprezinta doar aspecte formale si nu justifica modificarea hotararii pronuntate de prima instanta, inainte de aparitia Legii 165/2013, chiar daca aceasta lege produce efecte juridice in sensul aratat.
In limitele criticilor formulate de recurentul parat si cu precizarile aratate, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul parat, ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul reclamant, acesta a criticat hotararea recurata, sustinand ca in mod gresit prima instanta nu a constatat dreptul recurentului la acordarea de masuri reparatorii si pentru partile de folosinta comuna ale apartamentelor vandute.
Critica este nefondata, deoarece actiunea a avut ca obiect exclusiv apartamentele nr. 2 si 3 din imobil, precum si terenul aferent acestora, vandute in baza Legii 112/1995.
Instanta s-a pronuntat in limitele cererii, astfel cum a fost formulata, cu respectarea principiului disponibilitatíi consacrat de art. 129 alin.6 Cod procedura civila, potrivit cu care “in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii ".
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Vazand si disp. art. 377 alin. 1 pct. 3 C.pr. civ.