Faliment - procedura insolventei - societati cu raspundere limitata.
- Legea nr. 85/2006, art. 22 alin. 2, art. 73 alin. 1
Referitor la necesitatea solutionarii cu prioritate a contestatiilor asupra creantelor, anterior solutionarii contestatiei asupra hotararii adunarii creditorilor, formularea unor contestatii la creante in temeiul art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu poate afecta dreptul creditorilor inscrisi in tabelul preliminar de a participa la procedura prin valorificarea tuturor garantiilor oferite de aceasta, inclusiv dreptul de a vota in adunarile creditorilor ori de a face propuneri cu referire la ordinea de zi a acestor adunari.
Deoarece masura inlocuirii lichidatorului judiciar a fost dispusa in temeiul art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, din oficiu de catre judecatorul sindic, iar nu ca efect al desemnarii unui nou lichidator de catre creditorii insumand 50% din masa credala, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 19 din Legea nr. 85/2006, ci dispozitiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 2180 din 12.11.2013)
Prin sentinta civila nr.384 / 20 februarie 2013, pronuntata in dosarul nr.1802/93/2012, Tribunalul Ilfov a dispus anularea hotararii adunarii creditorilor din data de 28.11.2012 si inlocuirea practicianului in insolventa CII Z F din calitatea de lichidator judiciar al debitoarei S P 2008 SRL cu practicianul in insolventa P T M A cu o remuneratie de 1000 lei din averea debitoarei, punand acestuia in vedere sa indeplineasca atributiile stabilite prin incheierea de deschidere a procedurii din 26.09.2012.
Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatorul sindic a retinut, in raport de dispozitiile art.15 din Legea nr.85/2006, ca in mod nelegal lichidatorul nu a procedat la adoptarea unei hotarari in sedinta adunarii creditorilor din 28.11.2012, neavand relevanta contestarea creantelor admise de catre administratorul judiciar si indicate prin tabelul preliminar. Totodata, in temeiul art.22 alin.2 judecatorul, raportat si la pozitia exprimata de catre creditorii SC E I SRL, SC I P SRL si SC S F SRL, a apreciat ca in mod neintemeiat practicianul in insolventa nu si-a indeplinit atributiile legale pana la aceasta faza a procedurii.
I. Impotriva acestei hotarari a formulat recurs C I A, in calitate de creditor si administrator special al debitoarei.
In motivarea cererii sale recurenta a aratat, in esenta, ca judecatorul sindic, desi nu erau intrunite conditiile prevazute de lege, a admis in mod nelegal contestatia acestor creditoare. In opinia recurentei cele trei creditoare care au formulat contestatii au votat contrar prevederilor art.19 din Legea nr.85/2006, fara a avea cvorumul minim prevazut de lege pentru confirmarea lichidatorului. Totodata, considera recurenta ca in mod abuziv acesti trei creditori, care detin doar o treime din masa credala, au stabilit pentru propriul lichidator un onorariu care nu poate fi acoperit atat timp cat debitoarea nu are nici un fel de bunuri in patrimoniu.
Se subliniaza de catre recurenta ca judecatorul sindic a solutionat contestatia celor trei creditori la hotararea adunarii creditorilor inainte de solutionarea contestatiilor la creantele acestora. Tot astfel, se evidentiaza ca judecatorul sindic a facut o gresita aplicare a legii prin sentinta deoarece art.15 din Legea nr.85/2006 se refera la cvorumul necesar pentru adoptarea hotararilor intr-o situatie normala; in speta erau incidente dispozitiile art.73 din lege.
Cu referire la confirmarea lichidatorului judiciar se face referire de catre recurenta la dispozitiile art.19 alin.2 si se arata ca cele trei contestatoare nu cumuleaza ca si creante 50%.
Totodata, se apreciaza ca prin sentinta de inlocuire nu se mai poate respecta conditia de celeritate prevazuta de Legea nr.85/2006.
In drept au fost invocate disp. art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.
II. Impotriva sentintei a formulat recurs Cabinetul Individual de Insolventa Z F I prin care s-a solicitat casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea cererii s-a aratat ca sentinta a fost pronuntata cu nerespectarea formelor de procedura in ceea ce priveste inlocuirea lichidatorului. Se sustine ca la termenul din 05.12.2012 creditoarele SC E I SRL si SC S F SRL au formulat o cerere verbala in fata instantei de inlocuire a lichidatorului; se evidentiaza ca aceasta cerere nu a fost formulata in scris si nici nu s-a realizat o procedura de citare conform legii in Camera de Consiliu, in conditiile in care la data sedintei adunarii creditorilor cele doua creditoare detineau un procent inferior celui minim prevazut de lege pentru confirmarea lichidatorului, si chiar aveau creante contestate in integralitate. In plus, la data de 20.02.2013, cand s-a dispus inlocuirea, structura masei credale era cu totul alta ca efect al rectificarii tabelului preliminar. In opinia lichidatorului solutia instantei ar fi putut fi anularea hotararii adunarii creditorilor si convocarea unei noi adunari, iar sentinta acorda prioritate vointei unor creditori care nu detin decat 33,88% din masa credala.
Considera recurentul ca dispozitivul sentintei insereaza mentiuni care nu sunt conforme cu realitatea, respectiv ca retine neindeplinirea in integralitate a atributiilor legale pana la aceasta faza a procedurii. Lichidatorul face trimitere la procesul verbal al sedintei si evidentiaza existenta a patru contestatii cu privire la creante.
Un alt motiv de recurs il reprezinta nedecontarea cheltuielilor de procedura efectuate in dosar. Lichidatorul recurent prezinta activitatea sa in dosar si arata ca nu poate fi vorba de neindeplinirea atributiilor sale. Se infatiseaza cheltuielile facute in procedura si se arata ca sentinta nu face vorbire sub nici o forma de acordarea unor sume pentru decontarea cheltuielilor efectuate, chestiune ce ar fi trebuit clarificata.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar si in raport de prevederile art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
I. Cu referire la recursul formulat de C I A, creditor si administrator special al debitoarei SC S P 2008 SRL, Curtea constata ca acesta valorifica dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de procedura Civila, cu trimitere la dispozitiile art.17 alin.4, art.19 din Legea nr.85/2006, subliniindu-se faptul ca cele trei creditoare care au formulat contestatii si-au impus propriul lichidator judiciar, desi nu detin minimul de 50% din masa credala.
Premergator, Curtea tine a evidentia imprejurarea potrivit careia judecatorul sindic a procedat la analiza legalitatii hotararii adunarii creditorilor din data de 28.11.2012 prin raportare la dispozitiile art.15 din Legea nr.85/2006. Asa cum rezulta chiar din procesul verbal al sedintei, asupra ordinii de zi si-au exprimat punctul de vedere creditori insumand 62,88% din masa credala (SC G P T R SRL, SC B R SRL, SC E I SRL, SC I P SRL, SC S F SRL), fiind astfel intrunite cerintele legale impuse de dispozitiile art.15 alin.1 din Legea nr.85/2006. Acest cvorum legal permitea si impunea, de altfel, adoptarea unei hotarari prin raportare la optiunile de vot exprimate, in considerarea dispozitiilor art.15 alin.1 teza a II-a. Lichidatorul judiciar nu trebuia sa se raporteze la dispozitiile art.73 din Legea nr.85/2006 intrucat existenta pe rolul instantelor a unor contestatii cu privire la creante nu le califica drept creante sub conditie; caracterul provizoriu al acestora nu goleste de continut dreptul creditoarelor deja inscrise in tabelul preliminar de a-si exprima votul in adunarea creditorilor cu referire la ordinea de zi.
Trimiterea recurentei la dispozitiile art.17 alin.4 sunt lipsite de relevanta in cauza, analiza judecatorului sindic raportandu-se la hotararea adunarii creditorilor, nicidecum la o decizie a comitetului creditorilor.
Tot astfel, nici art.19 din Legea nr.85/2006 nu este incident analizei judecatorului fondului. Masura de inlocuire a lichidatorului judiciar a fost dispusa in temeiul art. 22 alin.2 din Legea nr.85/2006, din oficiu, iar nu ca efect al desemnarii unui nou lichidator de catre creditori insumand peste 50% din masa credala. Inlocuirea in baza art.22 alin.2 nu este conditionata de sesizarea judecatorului sindic prin cererea unor creditori care sa insumeze un anumit procent din masa credala.
Cu referire la criticile recurentei privind onorariul propus de creditori pentru noul lichidator, acestea nu au in vedere masura dispusa de catre judecator si nici nu evoca chestiuni de nelegalitate a masurii dispuse de sindic.
In ceea ce priveste necesitatea solutionarii cu prioritate a contestatiilor asupra creantelor, anterior solutionarii contestatiei asupra hotararii adunarii creditorilor, Curtea subliniaza, din nou, ca formularea unor cereri in temeiul art.73 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu poate afecta dreptul creditorilor inscrisi in tabelul preliminar de a participa la procedura prin valorificarea tuturor garantiilor oferite de aceasta, inclusiv dreptul de a vota in adunarile creditorilor ori de a face propuneri cu referire la ordinea de zi a acestor adunari. O astfel de limitare nu este prevazuta de lege si nu poate fi primita ca argument pentru sustinerea legalitatii hotararii din 28.11.2012.
Nici afirmatia potrivit careia masura de inlocuire a lichidatorului judiciar afecteaza celeritatea procedurii nu este sustinuta probator, iar temerile de natura personala ale administratorului special nu reprezinta argumente juridice rezonabile pentru cenzurarea legalitatii hotararii dispuse de fond.
In consecinta Curtea, in temeiul art.312 din Codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat.
II. Din cercetarea motivelor de recurs formulate de catre lichidatorul judiciar, Curtea constata ca se invoca, cu prioritate, incalcarea formelor de procedura in ceea ce priveste inlocuirea lichidatorului judiciar. Asa cum s-a retinut in expunerea anterioara, aceasta masura a fost dispusa din oficiu in sedinta din 20 februarie 2013, in temeiul art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006. Referirile recurentului cu privire la ponderea creantelor contestatoarelor in masa credala nu pot fi valorificate intrucat textul legal invocat de catre judecatorul sindic nu impune o astfel de conditie. Nu sunt incidente situatiei si masurilor dispuse prevederile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006; imprejurarea potrivit careia a existat o cerere de inlocuire formulata oral in cadrul sedintei de judecata de catre contestatoarele prezente nu califica acest demers ca fiind o cerere a comitetului creditorilor, in intelesul art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, masura fiind luata din oficiu de catre judecator.
Tot astfel, nu se poate retine o incalcare a formelor de procedura si o vatamare ca efect al solutionarii cererii in sedinta publica prin aceea ca, pe de o parte, lichidatorul a fost prezent la dezbaterile pe aceasta chestiune, iar in procedura nu fusese desemnat un Comitet al creditorilor, ca si consecinta directa a masurilor dispuse de catre lichidator in adunarea din 28.11.2012.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, Curtea arata ca dispozitivul sentintei nu cuprinde mentiuni privind modul de indeplinire a atributiilor lichidatorului. Aceste aprecieri se regasesc in considerentele hotararii si reflecta opinia judecatorului sindic, argumentele acestuia valorificand in mod nemijlocit si temeinic probele administrate in cauza. Curtea a evidentiat in analiza primului recurs ca masura de a nu adopta o hotarare in cadrul adunarii creditorilor din 28.11.2012 a fost cenzurata in mod corect si legal de catre instanta de fond. Din aceasta perspectiva, masura de inlocuire a lichidatorului a fost apreciata ca si chestiune de oportunitate in procedura, iar instanta de control judiciar nu a constatat incalcari a normelor legale incidente.
In ceea ce priveste nedecontarea cheltuielilor de procedura efectuate in dosar, Curtea a apreciat ca acesta nu reprezinta un motiv de casare a sentintei. In opinia instantei, judecatorul fondului nu era obligat sa se pronunte, din oficiu, asupra acestor cheltuieli, fiind necesara o sesizare a sa, cu probarea tuturor sumelor pretinse cu acest titlu.
Drept urmare, Curtea a apreciat ca hotararea ce face obiectul prezentei analize este temeinica si legala, iar in temeiul art.312 din Codul de procedura civila a respins recursul, ca nefondat.