Faliment. Actiune in anulare a actelor frauduloase ale debitorului. Conditii de exercitare. Termen de prescriptie.
Nu se poate considera ca actiunea in anulare ar fi fost solutionata fara citarea tuturor partilor care au semnat actul translativ atacat, ci cadrul procesual in care s-a judecat cererea a asigurat participarea atat a vanzatoarei, prin reprezentantii sai (lichidator judiciar si administrator statutar), cat si a cumparatoarei. Pe cale de consecinta, a fost asigurata respectarea coparticiparii procesuale obligatorii, in acord cu art.85 alin.5 si alin.6 din Legea nr.85/2006.
Conform art.81 alin.1 din legea mentionata, "actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin.1 lit. b, dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii".
Pentru corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art.81 alin.1 din Legea nr. 85/2006 trebuie avute in vedere prevederile art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, in conformitate cu care "prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita". Cu alte cuvinte, atat timp cat nu este nascut dreptul material la actiune, prescriptia nu incepe sa curga.
Asa fiind, norma speciala prevazuta de articolul analizat cuprinde un criteriu subiectiv in functie de care incepe calcularea termenului de prescriptie extinctiva de 1 an, respectiv data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut de art.20 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006, intrucat de la acea data sunt cunoscute toate elementele care permit practicianului in insolventa se aprecieze cu privire la necesitatea promovarii unei actiuni in anularea actelor frauduloase.
In cazul in care acest raport nu a putut fi intocmit in termenul prevazut de legiuitor si stabilit de judecatorul sindic, actiunea in anulare poate fi introdusa in interiorul unui termen de 16 luni, calculat de la un moment obiectiv, respectiv data deschiderii procedurii insolventei. Prin aceasta modalitate de reglementare a prescriptiei extinctive se asigura respectarea regulii generale in sensul ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data nasterii dreptului material la actiune, implinindu-se la data limita indicata prin raportare la un criteriu obiectiv, astfel incat incertitudinea situatiei juridice privind actele pretins frauduloase sa nu subziste un timp indelungat.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1936 din 17.10.2013)
Prin raportul nr.5 depus la data de 05.10.2010, in dosarul nr.1210/116/2009 al Tribunalului Calarasi - sectia civila, reclamantul CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu paratii M.M. si M.I.C. in calitate de administrator al debitoarei S.C. G S S.R.L., anularea contractului de vanzare-cumparare nr.3/28.12.2006 si a facturii fiscale nr.7724560/04.01.2007, in temeiul caruia debitoarea a vandut paratei M.M. o magazie de cereale de 360 m.p. si teren aferent, in suprafata de 195 m.p., o magazie de cereale de 1.200 m.p. si teren aferent in suprafata de 425 m.p., o magazie de cereale de 524,20 m.p. si teren aferent de 525,80 m.p. si o cladire de 21 m.p. si teren aferent in suprafata de 4.559,40 m.p., situate in comuna P., jud. Calarasi.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca partile nu au respectat cerinta formei autentice si nici nu au indeplinit formalitatile necesare pentru a asigura opozabilitatea contractului fata de terti, dar si ca au creat un prejudiciu creditorilor prin micsorarea activului patrimonial, fapt de natura sa cauzeze starea de insolventa. De asemenea, a mai precizat ca parata M.M. este ruda administratorului societatii debitoare, iar vanzarea s-a facut pentru un pret nesincer si neserios. In continuare, lichidatorul a mai aratat ca respectivul contract a fost anulat prin sentinta civila nr. 307/2008 a Judecatoriei Calarasi, dar in calea extraordinara de atac a recursului cererea de anulare a fost respinsa ca lipsita de interes.
In drept, sunt invocate prevederile art. 80 alin. 2 lit. c din Legea nr.85/2006.
Cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform art.77 din Legea nr.85/2006.
In sustinerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, in copii conforme cu originalul, notificarile de deschidere a procedurii insolventei, procese-verbale de adjudecare a bunurilor imobile, contractul de vanzare-cumparare nr.3/28.12.2006, factura fiscala nr.7724560/04.01.2007, sentinta civila nr.307/06.02.2008, pronuntata de Judecatoria Calarasi in dosarul nr.4577/202/2007, decizia civila nr.146A/27.05.2008, pronuntata de Tribunalul Calarasi - sectia civila in acelasi dosar, decizia civila nr.53/12.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, pronuntata in acelasi dosar, bilantul prescurtat la data de 30.06.2006, contul de profit si pierdere la data de 30.06.2006, bilantul prescurtat la data de 31.12.2007, contul de profit si pierdere la data de 31.12.2007, contractul de asociere nr.K0175/29.02.2008 si anexele la acesta, declaratii fiscale, fisa de cont
Prin intampinarea depusa la data de 08.12.2010, paratul M.I.C., in calitate de reprezentant legal al debitoarei S.C. G S S.R.L., a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata in principal ca inadmisibila si in subsidiar ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art.80 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006, deoarece debitoarea nu este o societate pe actiuni, cumparatoarea nu este actionar si nu s-a probat ca actul atacat a fost in dauna creditorilor.
Paratul a mai sustinut ca nu a existat niciun moment intentia de fraudare, deoarece in anii 2006 - 2007 situatia financiara a societatii era una stabila, in timp ce titlurile executorii emise de DGFP Calarasi dateaza din anii 2008 - 2009. Mai mult, la data de 01.01.2007, debitoarea avea un profit de 217.959 lei, iar la data de 31.12.2007 un profit de 332.483 lei.
S-a mai invederat ca nu se poate retine complicitatea la frauda a paratei M.M., deoarece pretul stabilit in contract a fost unul sincer si serios de 66.961,3 lei.
In privinta lipsei formei autentice, paratul a aratat ca pentru constructii aceasta nu este necesara, iar pentru teren s-a constituit un drept de superficie. De asemenea, lipsa indeplinirii formalitatilor de publicitate in cartea funciara nu afecteaza valabilitatea contractului, deoarece inscrierea in cartea funciara nu are efect constitutiv de drepturi.
In drept, sunt invocate prevederile art.115 si urm. C.pr.civ.
Paratul nu a depus inscrisuri in aparare.
Legal citata, parata M.M. nu a formulat intampinare, dar s-a prezentat in fata instantei exprimandu-si pozitia procesuala in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
Prin sentinta comerciala nr. 281/04.10.2011, pronuntata in dosarul nr.1210/116/2009,Tribunalul Calarasi - Sectia Civila a respins actiunea formulata de reclamantul CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L., in contradictoriu cu paratii M.M. si M.I.C. in calitate de administrator al debitoarei S.C. G S S.R.L., retinand ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.80 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006, indicate de reclamant ca temei de drept al actiunii in anulare.
Prin decizia civila nr.496/23.02.2012, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Civila, a admis recursul declarat de catre recurentul CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L., impotriva sentintei comerciale nr. 281/04.10.2011 pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia Civila in dosarul nr.1210/116/2009, a casat sentinta comerciala recurata si a trimis cauza, spre rejudecare, primei instante.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a subliniat ca pretentia dedusa judecatii este necesar a fi examinata din perspectiva motivelor de fapt pe care se intemeiaza, nu doar a motivarii in drept, acesta din urma nefiind determinant in analiza fondului. De aceea, in masura in care reclamantul da o calificare gresita cererii sale sau nici nu o incadreaza in vreun text de lege, judecatorul este chemat sa o faca; iar daca instanta apreciaza ca temeiul de drept invocat nu este aplicabil raporturilor reale dintre parti, trebuie sa puna acest aspect in dezbatere si, ulterior, sa stabileasca ea insasi textul legal incident. Din expunerea motivelor de fapt, intentia lichidatorului a fost aceea de a-si incadra in drept cererea in dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006, astfel ca se impune examinarea pe fond a apararilor partilor.
In urma rejudecarii, dosarul a fost inregistrat la data de 04.04.2012 sub nr.1210/116/2009* pe rolul Tribunalului Calarasi - sectia civila.
Prin cererea precizatoare depusa la termenul din data de 26.06.2012, lichidatorul judiciar a precizat temeiul de drept, respectiv art.79 si 80 din Legea 85/2006.
In motivare s-a aratat ca trebuie retinuta si analizata imprejurarea ca vanzarea-cumpararea s-a facut intre rude. E drept ca legea nu interzice o astfel de vanzare insa neincheierea unui act autentic, neachitarea pretului, neefectuarea unei evaluari imobiliare a bunurilor si vanzarea lor la pretul de inventar, cand la acea data pretul imobilelor era in continua crestere, faptul ca cumparatoarei M.M. - pensionara, de profesie croitoreasa, nu-i faceau folosinta magazii de cereale, nasc banuiala legitima a unui interes de pastrare a bunurilor in familie, fie si prin incalcarea legii. Existenta fraudei poate fi constatata in special din modul de valorificare a terenului, care are o valoare separata de inventar, dar neconsiderata in tranzactie, vanzandu-se, de exemplu, o constructie de 21 mp cu un teren aferent de 4559,9 mp la un pret ridicol. Vanzarea la un pret mai mic a bunurilor decat valoarea lor reala a condus la micsorarea patrimoniului societatii, prejudiciul creditorilor fiind astfel creat.
Intrucat contractul nr.3/28.12.2005 nu constituie un act de transfer de proprietate autentic, plata nu era inregistrata si falita figura ca proprietara a terenului vandut prin contract in cartea funciara, a condus in mod intemeiat la solicitarea anularii actului.
Prin intampinare, paratul M.I.C. a solicitat respingerea actiunii, motivat de faptul ca la data vanzarii societatea avea profit.
Prin sentinta civila nr.17/22.01.2013, pronuntata in dosarul nr.1210/116/2009*, Tribunalul Calarasi - sectia civila a admis actiunea formulata de reclamantul CII V A lichidator al S.C. G S S.R.L., in contradictoriu cu paratii M.M. si M.I.C. in calitate de administrator al debitoarei S.C. G S S.R.L., si a anulat contractul de vanzare-cumparare nr.03/28.12.2006 si factura fiscala nr.7724560/04.01.2007.
Pentru a hotari astfel prima instanta a aratat ca, potrivit art.79 din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna dreptului creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a leza in orice alt fel drepturile.
Raportul de expertiza contabila nu este concludent cu privire la concluziile sale, deoarece abia dupa obiectiuni constata ca la un profit de 114.524 lei la finele anului 2006 avea datorii de 2.281.192 lei, pe termen scurt datoria fiind de 2.240.864 lei. Rezulta ca paratul M.I.C. a anticipat intrarea in incapacitate de plata (dovada faptul ca pe anul 2007 inregistra profit numai 24.132 lei).
Bilantul prescurtat la data de 31.12.2007 atesta ca datoria ce trebuia platita in termen de 1 an se ridica la 2.014.824 lei, iar datoriile ce trebuiau platite intr-o perioada mai mare de 1 an se ridicau la 27.419 lei.
Se observa din acte ca incepand cu 01.01.2007, paratul M.I.C. nu a mai achitat creantele catre DGFP Calarasi, prima somatie fiind cu nr.1/16.02.2007.
Din dosarul cuprinzand actele contabile pe luna ianuarie 2007, rezulta ca paratul M.I.C. a scos din patrimoniul debitoarei toate magaziile de depozitare, terenurile, utilajele si autoturismele pe care scriptic le-a instrainat bunicii sale, parata M.M.
Aceasta situatie rezulta din facturile nr.7724552/04.01.2007 prin care a instrainat bunicii 2 selectoare, 2 remorci, 2 pluguri si 3 pompe cu motor pe care le-a facturat la suma de 12.804,4 lei, factura nr.7724553/01.01.2007 prin care s-au facturat 1 strung, 1 masina de gaurit, 1 polizor, 1 dulap, 1 banc lucru si cantar bascula de 2 to la suma de 798,49 lei, factura nr.7724554/04.01.2007 prin care a vandut 2 tractoare si un disc pe care le-a apreciat la suma de 3570 lei, factura nr.7724555/04.01.2007 prin care a instrainat 1 tractor si 2 utilaje cu suma de 6461,7 lei, factura nr.7724558/04.01.2007 - autoturism Dacia Solenza - valoare 2109,75 lei, factura nr.7724559/04.01.2007 - autoutilitara Volkswagen (fabricatie 2002) - la valoarea de 1309 lei, factura nr.7724557/04.01.2007 - Dacia Solenza - valoare 2109,75 lei si factura nr.7724560/04.01.2007 pentru 3 magazii, o cladire birouri si terenuri de peste 5700 mp pentru suma de 66.961,30 lei.
Toate aceste bunuri si terenuri au fost instrainate de parat in numele debitoarei catre bunica sa si a intocmit chitante de incasare a sumelor de bani, din care rezulta ca s-ar fi incasat numerar, dar din actele contabile nu rezulta ca aceste sume de bani au fost incasate in realitate.
Nici parata M.M., care din afirmatiile paratului rezulta ca este pensionara dupa o activitate in functia de croitoreasa, nu a dovedit ca ar fi detinut sume de bani cu care sa poata cumpara aceste active de la debitoare.
Mai mult, nu face dovada trebuintei unor astfel de bunuri (parata neavand o societate de profil), ceea ce creeaza convingerea ca in cauza sunt incidente prevederile art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, transferurile patrimoniale fiind fictive si intocmite cu intentia directa a tuturor partilor in vederea fraudarii creditorilor.
Instanta mai constata ca atat contractul de vanzare-cumparare nr.3/08.12.2006, cat si factura fiscala nr.7724560/04.01.2007, sunt lovite de nulitate absoluta, deoarece contravin prevederilor Legii nr.247/2005 - Titlul X, art.2, alin.1, care prevede ca terenurile nu pot fi instrainate decat prin acte autentice, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs recurenta parata M.M., la data de 04.03.2013, inregistrat la data de 20.03.2013 sub nr.1210/116/2009* pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a VI-a civila, prin care a solicitat casarea hotararii atacate, iar in subsidiar modificarea acesteia in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibila, ca prescrisa, ca lipsita de interes sau ca neintemeiata.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca se impune admiterea exceptiei lipsei coparticiparii procesuale pasive obligatorii, conform art.47 C.pr.civ., deoarece in cauza de fata exista un litisconsortiu necesar (obligatoriu), din moment ce in actiunile avand ca obiect anularea unui act ori contract instanta trebuie sa constate nevalabilitatea actului juridic fata de toate partile, iar pronuntarea unei hotarari uniforme reprezinta necesitate obiectiva in materia constatarii nulitatii ori a anularii actelor juridice. Prin urmare, reclamantul avea obligatia sa cheme in judecata in calitate de parati pe toate partile semnatare ale actelor pentru care s-a cerut anularea, respectiv atat pe recurenta, in calitate de cumparatoare, cat si pe S.C. G S S.R.L, in calitate de vanzatoare, aceasta din urma prin reprezentant, in cazul de fata prin lichidator, deoarece drepturile si obligatiile partilor derivand din actele supuse anularii sunt indivizibile si coparticiparea procesuala este obligatorie.
Calitatea procesuala pasiva obligatorie in speta a paratei S.C. G S S.R.L. rezulta in mod indubitabil si din prevederile art. 85 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care "au calitate procesuala pasiva in actiunile in anulare prevazute la art. 79 si 80 debitorul si, dupa caz, cocontractantul sau. Debitorul va fi citat in calitate de parat prin administratorul special".
Recurenta a mai invocat exceptia prescriptiei dreptului lichidatorului de a solicita anularea actelor pretins frauduloase, in baza prevederilor art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006. Actiunea in anulare prevazuta de art. 80 din Legea nr.85/2006 este o actiune specifica procedurii insolventei. Termenul pentru exercitarea actiunii in anularea actelor avute in vedere de aceste dispozitii legale este de 1 an si incepe sa curga de la data expirarii termenului stabilit pentru depunerea raportului privind cauzele si imprejurarile care au determinat starea de insolventa (maxim 60 de zile de la desemnarea administratorului). Actiunea in anulare nu va putea fi introdusa insa mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, indiferent cand a expirat termenul pentru intocmirea raportului de catre administrator. In acest sens, art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006 dispune: "actiunea in anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera articolele 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut de articolul 20 alineat 1 litera b, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii".
Asa fiind, rezulta ca natura juridica a termenului de 1 an prevazut de articolul 81 alin. 1 este specifica termenului de prescriptie extinctiva, fiind vorba despre un interval de timp stabilit pentru exercitarea unei actiuni in justitie, care presupune un drept material la actiune. Or, sanctiunea neexercitarii in termen a dreptului material la actiune nu poate fi decat prescriptia extinctiva.
in speta de fata, s-a deschis procedura insolventei impotriva debitoarei S.C. G S S.R.L. la data de 12.08.2009. Prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei, s-a stabilit termenul pentru depunerea raportului prevazut de articolul 20 alineat 1 litera b din Legea nr. 85/2006 la 11.09.2009. Actiunea reclamantului prin care s-a solicitat anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 3/28.12.2006 si a facturii fiscale nr.7724560/04.01.2007 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi la data de 05.10.2010, dupa expirarea termenului de prescriptie de 1 an aratat mai sus, raportat la data de 11.09.2009, data nasterii dreptului material la actiune.
Pe fondul cauzei, recurenta a sustinut ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica, fiind data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii. Astfel, instanta de fond nu s-a conformat indrumarilor date de instanta de control judiciar prin decizia de casare nr.496/23.02.2012 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a VI-a civila, deoarece nu se cunoaste cum a concluzionat instanta ca in speta ar fi incidente dispozitiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006, fara nicio argumentare pertinenta si fara nici macar o minima motivare, mai ales in conditiile in care, prin cererea precizatoare din data de 26.06.2012, lichidatorul judiciar si-a precizat temeiul de drept la modul general, indicand art. 79 si art. 80 din lege.
Motivele retinute in sentinta recurata nu dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de art. 79 si art. 80 de admitere a actiunii, intrucat nu rezulta de nicaieri din cuprinsul hotararii care erau creditorii urmaritori fraudati, existenti la momentul incheierii actelor a caror anulare se solicita, daca la acel moment societatea debitoare avea debite urmarite de creditori, care alte interese ale eventualilor creditori urmaritori au fost lezate, astfel cum rezulta cat se poate de clar din continutul textului de lege al art. 80 alin. 1 lit. c.
Recurenta a mai sustinut ca actele anulate nu reprezinta constituiri ori transferuri de drepturi patrimoniale catre terti, deoarece contractul de vanzare-cumparare nr. 3/28.12.2006, completat de factura fiscala nr.7724560/04.01.2007, nu consfintesc o vanzare-cumparare imobiliara, in conditiile in care obiectul vanzarii este reprezentat de terenuri, insa, desi nula ca vanzare-cumparare, pentru lipsa formei autentice, conventia incheiata intre recurenta si S.C. G S S.R.L., valoreaza, in virtutea principiului conversiunii actelor juridice, antecontract de vanzare-cumparare, generator de obligatii de a face. Aceasta adevarata natura juridica a actelor respective nu a fost avuta in vedere de instanta de fond, care s-a limitat a constata doar ca "atat contractul de vanzare-cumparare nr. 3/08.12.2006, cat si factura fiscala nr.7724560/04.01.2007 sunt lovite de nulitate absoluta, deoarece contravin prevederilor Legii nr.247/2005 - Tilul X, art.2, al. l, care prevede ca terenurile nu pot fi instrainate decat prin acte autentice, sub sanctiunea nulitatii absolute".
De altfel, in practica judiciara s-a considerat ca promisiunea de vanzare-cumparare a unui bun (antecontractul) nu este un act juridic care intra in sfera de incidenta a art. 79 si art. 80 din Legea nr. 85/2006. Urmare a modificarilor suferite de actul normativ, acest fapt rezulta si mai pregnant din dispozitiile art. 931, care prevad obligatia pentru administratorul judiciar ori lichidator de a executa antecontractul, la cererea promitentului cumparator, in conditiile aratate de textul de lege.
Recurenta a subliniat ca va solicita executarea antecontractului de catre lichidatorul debitoarei, dupa finalizarea acestui proces, inclusiv pe cale judiciara, daca va fi cazul, avand in vedere ca, odata cu incheierea antecontractului, a intrat si in posesia bunurilor imobile ce au format obiectul acestuia.
S-a mai invederat ca cererea in nulitate apare ca lipsita de interes, motivat de faptul ca, potrivit art. 80 alin.1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor. Rezulta ca scopul actiunii il reprezinta restituirea bunurilor ori a valorii prestatiilor. Prin urmare, actiunea prin care se solicita anularea unor transferuri ori constituiri de drepturi, fara a se solicita si restituirea bunurilor ori a contravalorii acestora de catre tertul dobanditor, este una lipsita de interes, lipsind cu desavarsire folosul practic. Cu alte cuvinte, nu poata fi conceputa o actiune avand ca obiect doar anularea actului, fara recuperarea bunului sau a contravalorii sale, deoarece s-ar incalca astfel si dreptul tertului de a fi inscris la masa credala, conform art. 83 alin. 2 din lege.
In drept, sunt invocate dispozitiile art. 299-316 C.pr.civ.vechi, art.483-502 C.pr.civ. nou.
Cererea de recurs a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 60 lei, potrivit art.11 alin.1, coroborat cu art.6 lit. c din Legea nr.146/1997, si cu timbru judiciar de 0,15 lei, conform art.3 alin.1 din OG nr.32/1995.
Recurenta nu a depus inscrisuri noi in sustinerea cererii de recurs.
Prin intampinarea depusa la data de 22.05.2013, intimatul CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivarea intampinarii, intimatul a aratat ca exceptia coparticiparii pasive obligatorii este neintemeiata, intrucat nu exista nicio reglementare legala care sa dea posibilitatea celui care formuleaza o actiune in instanta sa se poata da singur in judecata, cumuland dubla calitate, atat de reclamant, cat si de parat. In cazul unei societati aflate in insolventa, administratorul sau lichidatorul judiciar numit are obligatia prevazuta in Legea nr.85/2006 de a introduce actiuni in instanta pentru anularea actelor frauduloase intocmite de fostii administratori, precum si pentru recuperarea creantelor, in fiecare situatie acesta putand avea numai calitate procesual activa de reclamant.
In cazul denuntarii unui contract (modificare ,reziliere,anulare etc.), legea prevede ca acest lucru poate fi facut fie de una din partile contractante, fie de o terta persoana cu un interes dovedit, imprejurare in care cel ce solicita capata calitatea procesuala activa de reclamant.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului lichidatorului judiciar de a solicita anularea contractului, intimatul a sustinut ca termenul maxim prevazut de lege pentru introducerea unei astfel de actiuni este de 18 luni, prezenta solicitare fiind facuta dupa 13 luni, incadrandu-se in termenul legal. Motivul pentru care nu s-a respectat termenul de un an este aratat in raportul lichidatorului, si anume ca vechiul administrator a refuzat predarea gestiunii, deci a actelor societatii, date privind contractul nr.3/28.12.2006 fiind furnizate de AFP Calarasi si nu constatate din actele societatii, asa cum era firesc.
S-a mai invederat ca este neintemeiata si exceptia lipsei de interes, deoarece propunerea de anulare a contractului s-a facut in cadrul procedurii de faliment prin raportul lichidatorului judiciar, acesta nu putea solicita judecatorului sindic sa dispuna si obligarea predarii bunurilor. Se intelege ca toate propunerile si actiunile lichidatorului judiciar sunt facute cu scopul recuperarii patrimoniului falitei si in interesul indestularii creditorilor, iar nu de dragul judecatii, fara sa urmareasca o anumita finalitate. Obtinerea unei hotarari de anulare a contractului ii da in orice moment posibilitatea solicitarii predarii bunurilor.
Pe fondul cauzei, intimatul a aratat ca nu era necesara nominalizarea creditorilor fraudati, intrucat toti creditorii inscrisi pe tablou, indiferent de cuantumul creantei detinute, sunt afectati de diminuarea patrimoniului falitei prin incheierea de acte frauduloase. De asemenea, continutul contractului de vanzare - cumparare nr.3/28.12.2006 nu lasa loc de interpretare privind natura lui, nu este un contract de superficie si nici un antecontract. Promisiunile de vanzare a bunurilor falitei, facute anterior insolventei, nu mai sunt respectate dupa aceasta data decat cu avizul creditorilor, acestia neputand fi obligati sa respecte un antecontract incheiat de vechea conducere si nefavorabil lor si nici societatea nu poate fi obligata printr-o actiune sa faca altfel.
In drept, sunt invocate prevederile art.308 alin.2 C.pr.civ.vechi, art.490 alin.2 C.pr.civ.nou.
Intimatul nu a depus inscrisuri noi in aparare.
Legal citat, intimatul M.I.C. in calitate de administrator al debitoarei S.C. G S S.R.L. nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei de recurs pentru a-si exprima pozitia procesuala si a solicita probe in aparare.
In sedinta publica din data de 30.05.2013, Curtea a incuviintat recurentei proba cu inscrisuri noi, apreciindu-le utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei, conform art.305, coroborat cu art.167 C.pr.civ., si a luat act ca intimatii nu au solicitat probe in aparare.
In cadrul probei cu inscrisuri, la solicitarea instantei, au fost atasate la dosar, in copii conforme cu originalul, raportul de activitate nr.3/06.11.2009, intocmit de administratorul judiciar, cu privire la cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, si sentinta comerciala nr.352F/12.08.2009, pronuntata in dosarul nr.1210/116/2009 al Tribunalului Calarasi - sectia civila, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei debitoarei S.C. G S S.R.L.
Examinand hotararea atacata in raport de inscrisurile dosarului si de motivele invocate de recurenta parata M.M., Curtea a apreciat ca nefondat recursul declarat impotriva sentintei civile nr.17/22.01.2013, pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia Civila, in dosarul nr.1210/116/2009*, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila ce formeaza obiectul prezentului recurs judecatorul sindic a admis actiunea formulata de reclamantul CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L., in contradictoriu cu paratii M.M. si M.I.C. in calitate de administrator al debitoarei S.C. G S S.R.L., si a anulat contractul de vanzare-cumparare nr.03/28.12.2006 si factura fiscala nr.7724560/04.01.2007, retinand indeplinite dispozitiile art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Curtea a apreciat ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, tinand seama de intregul material probator, efectuand o corecta coroborare si apreciere a probelor, precum si o justa interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente. De asemenea, motivarea solutiei in fapt si in drept a fost realizata in mod corespunzator, oferindu-se raspuns tuturor apararilor partilor, astfel incat instanta de recurs isi insuseste argumentele expuse in considerentele hotararii atacate, urmand a completa motivarea solutiei de admitere a actiunii in nulitate, prin raportare la motivele de recurs invocate de catre recurenta parata.
Primul motiv de recurs vizeaza cadrul procesual sub aspectul partilor in care s-a solutionat actiunea in nulitate, formulata conform art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006. In acest sens, sunt relevante dispozitiile art.85 alin.6 din lege, in conformitate cu care "au calitate procesuala pasiva in actiunile in anulare prevazute la art. 79 si 80 debitorul si, dupa caz, cocontractantul sau. Debitorul va fi citat in calitate de parat prin administratorul special".
In cauza de fata, cererea in nulitate are ca obiect un contract de vanzare - cumparare incheiat intre vanzatoarea S.C. G S S.R.L. prin reprezentant legal M.I.C. si cumparatoarea M.M. Actiunea a fost introdusa de reclamantul CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L., in baza art.85 alin.5 din actul normativ mentionat.
Prin urmare, la judecata in fond au fost parti ambele parti contractuale, atat cumparatoarea M.M., in calitate de parata, cat si vanzatoarea S.C. G S S.R.L., in calitate de reclamanta, prin reprezentantul sau actual lichidatorul CII VA. Or, debitoarea S.C. G S S.R.L. prin lichidatorul sau nu putea fi citata in proces atat in calitate de reclamanta, cat si in calitate de parata, neputand cumula cele doua calitati incompatibile.
Mai mult decat atat, cu ocazia judecarii fondului cererii, au fost respectate dispozitiile art.85 alin.6 teza finala din Legea nr.85/2006, in sensul ca debitoarea a fost citata in calitate de parata prin administratorul statutar, in lipsa dovezilor privind desemnarea unui administrator special. In acest sens, trebuie spus ca din inscrisurile dosarului rezulta cu claritate ca citarea paratului M.I.C. nu s-a facut in nume propriu, astfel cum sustine recurenta, ci exclusiv in calitatea sa de administrator al vanzatoarei S.C. G S S.R.L.
In acest conditii, nu se poate considera ca actiunea in anulare ar fi fost solutionata fara citarea tuturor partilor care au semnat actul translativ atacat, ci cadrul procesual in care s-a judecat cererea a asigurat participarea atat a vanzatoarei, prin reprezentantii sai (lichidator judiciar si administrator statutar), cat si a cumparatoarei. Pe cale de consecinta, a fost asigurata respectarea coparticiparii procesuale obligatorii, in acord cu art.85 alin.5 si alin.6 din Legea nr.85/2006.
Motivul de recurs privind implinirea prescriptiei extinctive este, de asemenea, nefondat. Conform art.81 alin.1 din legea mentionata, "actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin.1 lit. b, dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii".
In cauza de fata, procedura generala a insolventei impotriva debitoarei S.C. G S S.R.L. a fost deschisa prin sentinta comerciala nr.352F/12.08.2009, pronuntata in dosarul nr.1210/116/2009 al Tribunalului Calarasi - sectia civila. Prin aceasta hotarare, printre altele, s-a stabilit termen la data de 11.09.2009 pentru depunerea de catre administratorul judiciar a raportului care va cuprinde mentiunile prevazute la art.20 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, conform art.20 alin.1 lit.b din lege, a fost depus la dosar la data de 06.11.2009, mentionandu-se ca administratorul societatii M.I.C. nu a dat curs notificarilor de a pune la dispozitia practicianului in insolventa documentele si informatiile prevazute de lege.
Prin raportul de activitate depus la data de 05.10.2010, lichidatorul judiciar al debitoarei a invederat ca, in urma demersurilor efectuate, a primit de la AFPC Calarasi copia contractului de vanzare-cumparare nr.03/28.12.2006 si a facturii fiscale nr.7724560/04.01.2007, prin care debitoarea S.C. G S S.R.L. a instrainat cumparatoarei Marin Maria mai multe terenuri impreuna cu constructiile aferente, situate pe raza comunei P., jud. Calarasi. Ca urmare, la aceeasi data, respectiv 05.10.2010, lichidatorul judiciar a formulat prezenta actiune in anularea actelor considerate frauduloase, incheiate in prejudicierea creditorilor debitoarei, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Fata de aceasta situatie de fapt, se constata ca actiunea in nulitate a fost introdusa dupa implinirea termenului de un an calculat de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, dar in interiorul termenului de un an calculat de la data efectivei depuneri a acestui raport. De asemenea, cererea a fost inregistrata mai inainte de expirarea termenului de 16 luni, calculat de la data deschiderii procedurii generale a insolventei impotriva debitoarei.
Pentru corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006 trebuie avute in vedere prevederile art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, in conformitate cu care "prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita". Cu alte cuvinte, atat timp cat nu este nascut dreptul material la actiune, prescriptia nu incepe sa curga.
Asa fiind, norma speciala prevazuta de articolul analizat cuprinde un criteriu subiectiv in functie de care incepe calcularea termenului de prescriptie extinctiva de 1 an, respectiv data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut de art.20 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006, intrucat de la acea data sunt cunoscute toate elementele care permit practicianului in insolventa se aprecieze cu privire la necesitatea promovarii unei actiuni in anularea actelor frauduloase.
In schimb, in cazul in care acest raport nu a putut fi intocmit in termenul prevazut de legiuitor si stabilit de judecatorul sindic, actiunea in anulare poate fi introdusa in interiorul unui termen de 16 luni, calculat de la un moment obiectiv, respectiv data deschiderii procedurii insolventei. Prin aceasta modalitate de reglementare a prescriptiei extinctive se asigura respectarea regulii generale in sensul ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data nasterii dreptului material la actiune, implinindu-se la data limita indicata prin raportare la un criteriu obiectiv, astfel incat incertitudinea situatiei juridice privind actele pretins frauduloase sa nu subziste un timp indelungat.
In consecinta, conditiile pentru introducerea actiunii in nulitate, conform art.79 si art.80 din lege, nu au putut fi cunoscute in lipsa intocmirii raportului mentionat, astfel incat, atat timp cat acest act nu a fost realizat, nici nu se poate considera ca s-a nascut dreptul material la actiune pentru anularea actelor frauduloase.
De aceea, pentru ca administratorul sau lichidatorul judiciar sa beneficieze de termenul de 16 luni calculat de la data deschiderii procedurii este necesar ca nedepunerea raportului in termenul stabilit de judecatorul sindic sa nu fie cauzata de culpa acestuia.
Or, in cauza de fata, termenul de depunere a raportului a fost stabilit la data de 11.09.2009, insa acesta a fost depus la data de 06.11.2009, motivul intarzierii fiind acela ca administratorul statutar al debitoarei nu a transmis documentele solicitate. Abia la data de 05.10.2010, lichidatorul debitoarei a cunoscut incheierea actelor frauduloase, astfel incat de la acel moment acesta a fost in masura sa actioneze.
Asadar, cererea in nulitate, introdusa la data de 05.10.2010, a fost formulata in interiorul unui termen de 1 an, calculat de la data depunerii raportului privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, dar si in interiorul unui termen de 16 luni calculat de la data deschiderii procedurii insolventei, nefiindu-i imputabila lichidatorului judiciar necunoasterea actelor frauduloase mai inainte de data de 05.10.2010.
Fata de cele aratate, Curtea considera ca actiunea in anulare formulata, conform art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, a respectat termenul special de prescriptie prevazut de art.81 alin.1 din acelasi act normativ, prin aceea ca reclamantul CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L. a iesit din pasivitate imediat ce a cunoscut obiectul si cauza actiunii in nulitate, cu respectarea termenului limita de 16 luni, calculat de la data deschiderii procedurii insolventei impotriva debitoarei.
Al treilea motiv de recurs referitor la lipsa interesului de a actiona este neintemeiat, fiind fara relevanta sub acest aspect imprejurarea ca reclamantul nu a solicitat si restituirea bunurilor instrainate. Astfel, ca o consecinta a anularii actului fraudulos, partile sunt repuse in situatia anterioara, iar tertul dobanditor are obligatia restituirii, conform art.83 alin.1 din Legea nr.85/2006. Numai in cazul neexecutarii benevole a acestei obligatii, lichidatorul judiciar va putea intreprinde demersurile legale si necesare pentru readucerea respectivelor bunuri in patrimoniul debitoarei, in scopul valorificarii acestora si satisfacerii creantelor creditorilor.
Cu alte cuvinte, promovarea unei actiuni in nulitate nu este obligatoriu sa fie insotita si de un capat de cerere accesoriu privind repunerea in situatia anterioara, acesta putand fi formulat si ulterior, pe cale separata, in eventualitatea in care partile nu se conformeaza si nu isi restituie prestatiile reciproce efectuate in baza actului anulat.
Pretinsa incalcare a art.83 alin.2 din lege in sensul ca tertul dobanditor pierde dreptul de a se inscrise la masa credala nu poate fi retinuta, deoarece acest drept este recunoscut numai cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul proprietatii cu buna-credinta si fara intentia de a-i prejudicia pe creditori, ceea ce nu este cazul in speta.
Nici motivul de recurs privind nerespectarea indrumarilor deciziei de casare nu poate fi retinut ca temeinic, atat timp cat instanta de rejudecare a respectat exigentele art.315 alin.1 C.pr.civ., solutionand in fond actiunea in nulitate prin prisma dispozitiilor art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Motivul de recurs privind nemotivarea corespunzatoare a sentintei atacate nu poate fi primit, atat timp cat judecatorul fondului a aratat in clar situatia de fapt retinuta pe baza probatoriului administrat si a inlaturat motivat apararile paratilor, retinand imprejurarile care justifica indeplinirea conditiilor de admisibilitate prevazute de art.80 alin.1 lit.c din lege. Prin urmare, exigentele art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. au fost respectate.
In acest sens, instanta de recurs precizeaza ca textul legal nu impune nominalizarea in considerentele hotararii a creditorilor fraudati, subintelegandu-se ca acestia sunt cei ale caror creante au fost admise la masa credala. De asemenea, art.80 alin.1 lit.c nu impune ca, la data incheierii actului fraudulos, creditorii sa fi intreprins demersuri pentru urmarirea silita a debitorului lor, atat timp cat sunt anulabile actele incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Ceea ce este relevant este intentia frauduloasa comuna in scopul sustragerii bunurilor de la urmarirea care se efectueaza sau care se va efectua de catre creditorii instrainatorului.
Nici apararile bazate pe principiul conversiunii actelor juridice civile nu conduc la solutia netemeiniciei cererii de chemare in judecata, atat timp cat sanctiunea nulitatii absolute a actelor frauduloase este corespunzatoare situatiei de fapt si de drept aplicabile in speta. Faptul ca respectivul contract de vanzare - cumparare ar putea valora antecontract nu prezinta nicio relevanta pentru justetea solutiei pronuntate de judecatorul sindic, atat timp cat conventia partilor ca act translativ de proprietate s-a dovedit frauduloasa si, prin urmare, nula.
Instanta de recurs subliniaza ca judecatorul sindic a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, retinand intentia frauduloasa comuna a vanzatoarei si a cumparatoarei la perfectarea vanzarii - cumpararii intervenite cu mai putin de 3 ani inainte de data deschiderii procedurii. In privinta debitoarei vanzatoare, sunt relevante dispozitiile art.85 alin.3 din lege, in conformitate cu care "daca sunt indeplinite conditiile art.79 si 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor. Prezumtia poate fi rasturnata de catre debitor".
Or, in cauza de fata, debitoarea S.C. G S S.R.L. prin administratorul statutar M.I.C. nu a fost in masura sa rastoarne aceasta prezumtie, conform considerentelor aratate in hotararea recurata, in conditiile in care documentele contabile ale societatii releva faptul ca la momentul decembrie 2006 - ianuarie 2007 aceasta inregistra datorii intr-un cuantum cu mult mai mare decat profitul realizat, iar pretul pretins platit nu a fost inscris in evidentele contabile, nedovedindu-se astfel efectiva incasare a acestuia.
De asemenea, prima instanta a retinut in mod corect complicitatea la frauda a cumparatoarei M.M., bunica administratorului debitoarei, care a achizitionat bunuri imobile destinate productiei agricole, fara a avea pregatire de specialitate, fara a administra dovezi in sensul desfasurarii unei astfel de activitati si fara a justifica detinerea veniturilor necesare achitarii contravalorii respectivelor bunuri.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, in baza art.312 C.pr.civ., a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta M.M., impotriva sentintei civile nr.17/22.01.2013, pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia Civila, in dosarul nr.1210/116/2009*, in contradictoriu cu intimatii CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L. si M.I.C. in calitate de administrator al debitoarei S.C. G S S.R.L.
Totodata, in temeiul art.274 C.pr.civ., tinand seama de solutia de respingere a recursului de fata si retinandu-se astfel culpa procesuala a recurentei, Tribunalul a obligat pe aceasta la plata catre intimatul CII VA lichidator al S.C. G S S.R.L. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariul avocatial, conform chitantei nr.9/27.05.2013.