Act administrativ.
Act administrativ. Dispozitie de ridicare a autovehiculului stationat pe partea carosabila. Competenta de solutionare a actiunii avand ca obiect anularea acestei dispozitii, in conditiile inexistentei raspunderii contraventionale.
- art. 64 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002;
- art.10 din Legea nr.554/2004.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.718/18.02.2013)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti sub nr. 6836/303/2010, asa cum a fost modificata, reclamantul V. B - D. in contradictoriu cu paratele S.C. I. A. E. S.R.L. si M.A.I. - D.G.P.M.B. - B. P. R., a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna:
1) anularea Notei de constatare emisa de parata 2 ca nelegala;
2) anularea masurii de ridicare a autovehiculului, masura accesorie unui proces-verbal de contraventie care nu a fost emis;
3) restituirea sumei reprezentand taxa de ridicare, transport si depozitare auto, in cuantum de 500 de lei;
4) obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In aparare, conform prevederilor art. 115 si urm. Cod procedura civila, parata 1 a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr. 6721 /21.09.2010, Judecatoria Sector 6 a admis exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu, si, in consecinta a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, ca instanta de contencios administrativ si fiscal.
Dupa trimiterea dosarului, cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei a IX-a a Tribunalului Bucuresti sub nr. 51615/3/2010.
Prin sentinta civila nr. 2860/09.09.2011, Tribunalul Bucuresti- Sectia a IX-a a admis exceptia necompetentei materiale invocata din oficiu, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti si, constatand ivirea unui conflict negativ de competenta, a dispus inaintarea dosarului Curtii de Apel Bucuresti in vederea solutionarii acestui conflict.
Prin regulatorul de competenta din data de 22.11.2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal sub nr. 51615/3/2010*.
La termenul din data de 27.04.2012, parata S.C. I. A. E. S.R.L. a invocat exceptia neindeplinirii procedurii prealabile.
Prin sentinta civila nr. 1796/27.04.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IX-a Contencios Administrativ si fiscal in dosarul nr. 51615/3/2011*, a fost admisa exceptia neindeplinirii procedurii prealabile invocata de parata S.C. I. A. E. S.R.L si a fost respinsa cererea, ca inadmisibila.
In motivarea sentintei, s-au retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. j) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin plangere prealabila se intelege “cererea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, in sensul revocarii sau modificarii acestuia", iar in conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din acelasi act normativ, “Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia".
Apoi, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, “Reclamantul anexeaza la actiune [_] orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile, daca acest demers era obligatoriu."
In cauza, reclamantul nu a facut dovada indeplinirii procedurii prealabile, conditie de exercitare a dreptului la actiunea in contencios administrativ in anulare, a carei neindeplinire in termenele si conditiile prevazute de lege atrage inadmisibilitatea acestei actiuni.
In fine, admisibilitatea capatului de cerere avand ca obiect obligarea la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispozitiei de ridicare atacate este conditionata de solutionarea unei cereri in anulare a acestei dispozitii de catre instanta de contencios administrativ, astfel ca, in aceasta materie, intre capatul de cerere avand ca obiect anularea actului si cel in despagubiri exista un raport de accesorietate, ultimul impartasind soarta primului (art. 19 alin. 1 Legea nr. 554/2004).
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul V. B. D., solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea cererii de recurs, se arata urmatoarele:
Exceptiile de procedura sunt acele mijloace prin care, in cadrul unui proces civil, orice parte interesata sau chiar instanta din oficiu invoca, in conditiile prevazute de lege si fara a pune in discutie fondul pretentiei deduse judecatii, neregularitati procedurale sau lipsuri privind dreptul la actiune si prin care se urmareste intarzierea sau impiedicarea judecatii in fond.
Instanta, inainte de a se pronunta pe exceptia invocata de parata, trebuia, in virtutea rolului sau activ, sa verifice daca se ataca un act administrativ cu caracter individual. Parata B. P. R. nu a depus nici un inscris prin care sa sustina ca nota de constatare este emisa in conformitate cu prevederile art. 14 din anexa nr. 1 a HCLS6 nr. 14/2009.
Avand in vedere faptul ca acest document nu le-a fost comunicat nici pana la aceasta data si fata de faptul ca nu s-a emis niciun proces verbal de constatare a contraventiei pana la data formularii prezentei, solicita sa fie depuse la instanta cele 3 exemplare asa cum prevede art. 14 din anexa nr. 1 a HCLS 6 nr. 14/ 29.01.2009 pentru verificare de scripte, intrucat intelege sa se inscrie in fals impotriva semnatarilor acestui inscris si a utilizatorului in vederea producerii de efecte juridice.
Inscrisul retinut de instanta ca fiind act administrativ cu caracter individual, nu le-a fost comunicat si nu prevede o cale de atac; in acest inscris nu se face referire la presupuse incalcari ale Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 si a HCLS 6 nr. 14/ 29.01.2009.
Se invoca prevederile art. 13 din HCLS 6 nr. 14/ 29.01.2009 si se arata ca constatarea se face prin proces verbal de constatare a contraventiei, care nu este un act administrativ individual si impotriva caruia se poate depune plangere, in termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria in a carei raza de competenta a fost constatata fapta. Din coroborarea textelor de lege invocate, reiese indubitabil ca actele incheiate de agentul constatator din cadrul Brigazii de Politie Rutiera a Municipiului Bucuresti nu sunt acte administrative cu caracter individual si ca se ataca in instanta inscrisul care inlocuieste procesul verbal de contraventie. In aceasta situatie, nu trebuie indeplinita o procedura prealabila.
Se arata ca instanta de fond a retinut in mod gresit obiectul cererii si ca aceasta ar fi putut respinge cererea formulata impotriva paratei MAI - DGPMB - Brigada de Politie Rutiera, avand in vedere ca reclamantul nu a solicitat anularea notei de constatare emise de parata si pe cale de consecinta si anularea masurilor dispuse in baza acesteia.
In drept, au fost invocate prev. art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. 1, 38 alin. 3 din Ordonanta de Guvern nr. 2/2001, art. 118, art. 142 lit. e coroborat cu art. 143 lit. a din Ordonanta de Uregenta a Guvernului nr. 195/2002, art. 12-14 din HCLS 6 nr. 14/ 29.01.2009.
In temeiul art. 242 a solicitat si judecarea cauzei in lipsa sa.
Intimatul-parat SC I. A. E. SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, precum si a apararilor formulate de intimati, fata de ansamblul probator administrat in cauza, Curtea retine urmatoarele:
Intr-o prima critica, recurentul arata ca prima instanta, inainte de a se pronunta pe exceptia invocata de parata, trebuia, in virtutea rolului sau activ, sa verifice daca se ataca un act administrativ cu caracter individual. In esenta, se sustine ca in mod gresit s-a retinut ca temei al cererii Legea nr. 554/2004, deoarece el nu a invocat acest temei, ci a invocat dispozitiile referitoare la stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
Or, Curtea retine ca aspectul calificarii juridice a cererii a fost stabilit irevocabil prin rezolvarea conflictului negativ de competenta, prin incheierea din 22.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-sectia a VIII a de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul de fata.
Aceasta incheiere a stabilit in mod irevocabil competenta de solutionare a prezentei cereri in favoarea Tribunalului Bucuresti-sectia a IX a, retinandu-se ca desi Ordonanta de Uregenta de Guvernului nr. 195/2002 reglementeaza ridicarea autovehiculelor parcate neregulamentar ca o masura tehnico-administrativa ce are caracter accesoriu fata de masura de sanctionare contraventionala, in speta masura a fost dispusa independent de vreo sanctiune contraventionala. In aceste conditii, dispozitia de ridicare a autovehiculului nu mai are caracter accesoriu si, in consecinta, nu mai intervine prorogarea de competenta in favoarea instantei competente sa solutioneze plangerea contraventionala indreptata impotriva unui proces verbal de contraventie. Competenta, in speta, apartine instantei de contencios administrativ, in considerarea naturii juridice a actului atacat care este un act de putere, un act emis de o autoritate publica in exercitarea puterii publice.
Odata cu stabilirea irevocabila a instantei de contencios administrativ ca fiind competenta, au fost castigate cu putere de lucru judecat cauzei si toate consecintele legale ale competentei, cum ar fi temeiul juridic al cererii, care nu putea fi decat invocarea dispozitiilor Legii nr. 554 /2004.
Astfel, sustinerea recurentului cu privire la gresita retinere de catre prima instanta a unui alt temei juridic nu se verifica, prima instanta fiind tinuta de temeiul juridic stabilit in mod irevocabil prin incheierea de solutionare a conflictului de competenta.
In ceea ce priveste sustinerea ca instanta, inainte de a se pronunta pe exceptia invocata de parata, trebuia, in virtutea rolului sau activ, sa verifice daca se ataca un act administrativ cu caracter individual, Curtea constata ca potrivit art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta este obligata sa se pronunte cu prioritate asupra exceptiilor de procedura si a celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii; or, verificarea indeplinirii procedurii prealabile reprezinta un aspect de procedura ce trebuie verificat cu prioritate fata de stabilirea caracterului de act administrativ sau nu al actului atacat. Astfel, prima instanta a procedat in mod corect la analizarea cu prioritate a exceptiei lipsei indeplinirii procedurii prealabile.
Recurentul invoca o serie de argumente care tin de fondul cauzei, si care, prin prisma solutiei date de prima instanta si a limitelor devolutiunii in recurs ( instanta de recurs putand verifica strict temeinicia si legalitatea solutiei de prima instanta, fara a extinde cercetarea judecatoreasca cu privire la aspecte ce nu au intrat in judecata primei instante), nu pot fi cercetate direct in recurs. Astfel, argumentul legat de faptul ca parata B. P. R. nu a depus nici un inscris prin care sa sustina ca nota de constatare este emisa in conformitate cu prevederile art. 14 din anexa nr. 1 a HCLS6 nr. 14/2009 reprezinta un argument de fond, ce depaseste limitele devolutiunii in recurs pentru considerentele retinute mai sus si nu va fi analizat de Curte.
Recurentul mai invoca faptul ca documentul atacat nu i-a fost comunicat si nu prevede o cale de atac; in acest inscris nu se face referire la presupuse incalcari ale Ordonantei de Uregenta a Guvernului nr. 195 /2002 si a HCLS 6 nr. 14/29.01.2009.
Sub aspectul comunicarii, Curtea constata ca inscrisul de la fila 10 din dosarul judecatoriei intitulat "comunicare", purtand data de 12.03.2010, semnat de reclamant, a fost intocmit cu ocazia restituirii autovehiculului catre reclamant. Astfel, acesta nu poate afirma ca nu a cunoscut imprejurarea de fapt a ridicarii autovehiculului, cata vreme inscrisul mentionat este semnat de acesta si cuprinde mentiunea expresa a "restituirii" autovehiculului; reclamantul realizeaza o interpretare excesiva a dispozitiilor legale privind comunicarea, cata vreme inscrisul de mai sus este intitulat "comunicare" si face referire si cu privire la masura ridicarii autoturismului; este o comunicare a mai multor informatii, printre care si a masurii administrative a ridicarii autoturismului.
Faptul ca in acest inscris nu se fac referiri la cele doua acte normative mentionate de recurent nu prezinta relevanta sub aspectul valabilitatii comunicarii facute prin act.
Sub aspectul argumentului recurentului in sensul ca nu s-a emis niciun proces verbal de constatare a contraventiei pana la data formularii prezentei cereri, Curtea reaminteste cele retinute in preambulul prezentei motivari, in sensul ca incheierea de stabilire in mod irevocabil a competentei de solutionare a prezentei cereri in favoarea Tribunalului Bucuresti-sectia a IX a, a retinut ca, in speta masura a fost dispusa independent de vreo sanctiune contraventionala, aspect neinterzis de lege.
Cererea de verificare de scripte sau de inscriere in fals (echivoc formulata, de altfel de recurent, cele doua proceduri fiind distincte si putand fi invocate pentru motive diferite) nu este relevanta pentru solutionarea recursului de fata din perspectiva limitelor devolutiunii in recurs; asa cum s-a retinut si mai sus, fiind un aspect de fond cu privire la care prima instanta nu a judecat, nu poate fi analizat direct in recurs fara incalcarea limitelor sesizarii instantei de recurs.
Recurentul mai arata ca instanta de fond a retinut in mod gresit obiectul cererii si ca aceasta ar fi putut respinge cererea formulata impotriva paratei MAI-DGPMB-BPR, avand in vedere ca reclamantul nu a solicitat anularea notei de constatare emise de parata si pe cale de consecinta si anularea masurilor dispuse in baza acesteia.
Curtea constata ca nici aceasta ultima afirmatie a recurentului nu poate fi retinuta, obiectul cererii fiind stabilit in mod irevocabil ca urmare a stabilirii competentei in sfera contenciosului administrativ, iar solutionarea exceptiei lipsei procedurii prealabile avand prioritate fata de aspectul invocat de recurent.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.