Faliment - Procedura insolventei. Exceptia puterii de lucru judecat.
In ceea ce priveste exceptia puterii de lucru judecat referitor la stabilirea existentei unei creante fata de debitoare, exceptie cu care a fost sesizata sa se pronunte si asupra careia instanta a omis sa cerceteze daca este sau nu incidenta in speta, Curtea retine ca debitoarea a sustinut in contestatie ca in ceea ce priveste creanta invocata de catre creditore acesta a fost analizata in dosarul nr. 1 in care s-a stabilit in mod irevocabil ca nu indeplineste cerintele prevazute de art. 379 C.proc.civ.
Intr-adevar, in dosarul nr. 1 al Tribunalului Calarasi creditoarea A a solicitat in contradictoriu cu debitoarea B sa se dispuna deschiderea procedurii insolventei impotriva acesteia pentru neplata creantei de 1.467.633,95 lei, compusa din 1.081.866,67 lei reprezentand debite, 275.392,4 lei, reprezentand daune conform clauzei penale de la art. 8.1 din antecontractul de vanzare cumparare nr. 1273/14.12.2007 si 110.374,88 lei, conform contractului de arenda nr. 12/26.04.2010. Prin sentinta civila nr. 2 a Tribunalului Calarasi devenita irevocabila prin respingerea recursului s-a retinut ca in ceea ce priveste creanta pretinsa cu titlu de arenda a rezultat ca in privinta stabilirii modalitatii de plata asa cum a fost acesta prevazuta in contractul de arenda intre parti exista divergente a caror solutionare impune parcurgerea procedurii de drept comun si ca prin urmare, creanta nu este certa, lichida si exigibila, conform art. 379 C.proc.civ.
In cauza de fata, creditoarea C a invocat ca temei al cererii de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei B creanta in suma de 110.374,88 lei rezultata din contratul de arenda nr. 12/26.04.2010. Este evident ca asupra caracterului cert, lichida si exigibil al acestei sume de bani s-a pronuntat cu caracter irevocabil instanta si a transat chestiunea indeplinirii cerintelor exhibate de art. 379 C.proc.civ. in sensul ca suma de 110.374,88 lei nu respecta aceste exigente.
Or, art. 1200 pct. 4 C.civil inscrie puterea de lucru judecat printre prezumtiile legale, iar art. 1202 alin. 2 C.civ. califica aceasta prezumtie ca irefragrabila, prezumtia fiind un mijloc de proba menit sa simplifice dovada faptului pe care se intemeiaza dreptul subiectiv. Cu alte cuvinte, exceptia puterii de lucru judecat are ca scop evitarea contradictiilor intre ceea ce s-a constatat intr-o hotarare si ceea ce ar urma sa se constate ulterior.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1446 din 27.06.2013)
Prin sentinta civila nr. 80/14.03.2013 pronuntata de Tribunalul Calarasi s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat si s-a admis contestatia formulata de catre debitoarea SC T SRL. Prin aceeasi sentinta, s-a respins cererea creditoarei SC E E SRL privind deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele :
Creditoarea S.C. E E S.R.L.a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. T S.R.L., si in motivarea cererii a aratat ca debitoarea ii datoreaza suma de 110.374,88 lei, reprezentand contravaloare factura neachitata nr.1/18.07.2011 conform contractului de arenda nr.13/26.04.2010 inregistrata la Consiliul Local al localitatii O, jud. C sub nr.67/22.04.2010, capitolul 4, art.8, 9 si 10.
Prin contestatia formulata, debitoarea a solicitat respingerea cererii creditoarei deoarece nu intruneste conditiile prevazute de art.31 din Lg.85/2006, respectiv creanta nu este certa, lichida si exigibila, iar starea de insolventa nu exista deoarece a efectuat plati, neplata creantei creditoarei, datorandu-se neintelegerilor dintre parti. Se invoca si autoritatea de lucru judecat, avandu-se in vedere sentinta civila nr.216/25.09.2012 a Tribunalului Calarasi, dos.1985/116/2012 irevocabila prin decizia civila a Curtii de Apel Bucuresti nr.2334/18.12.2012, intrucat in aceasta sentinta este inclusa si creanta din prezenta cauza.
Pe fond s-a aratat ca arenda a fost prevazuta pentru un an iar durata contractului de arenda este doar de 8 luni, si ca nici in acest timp nu a putut efectua lucrarile pe teren deoarece a constatat ca acesta era lucrat deja, de diferite persoane, chiar daca nu era lucrat in totalitate, aspect adus la cunostinta creditoarei care nu a luat nici un fel de masuri. La data incheierii contractului (cu durata de 8 luni) respectiv 26.04.2010 nu se mai puteau infiinta culturi deoarece expirase perioada de insamantare.
In raport de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate Tribunalul a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, retinand ca in cauza, in raport de sentinta Tribunalului Calarasi nr.216/25.04.2012, irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti 2334/18.12.2012 (dosar nr.1485/116/2012) nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat conform art.1201 Cod civil vechi aplicabil spetei si art.163(1) Cod procedura civila vechi. S-a constatat ca desi in aceasta cauza creditoarea a solicitat o creanta mai mare in care se include si creanta din prezentul dosar, judecatorul sindic a respins cererea cu privire la contractul nr.12/06.04.2010 pe urmatoarele considerente: "Pana in prezent, creditoarea nu a obtinut o hotarare judecatoreasca prin care sa se constate o executare necorespunzatoare a obligatiilor, creanta solicitata nefiind certa, lichida si exigibila. Pe de alta parte, nu este dovedita in cazul in speta nici starea de insolvabilitate caracterizata prin lipsa disponibilitatilor banesti. Din actele depuse la dosar se observa ca debitoarea a facut plati catre alti creditori ai sai, ceea ce denota ca debitoarea dispune de sume de bani, dar nu in mod constant, ci in salturi. Prin urmare, nu poate fi luata masura deschiderii procedurii insolventei, care este o masura extrema, atat timp cat societatea nu este intr-o evidenta stare de incetare plati".
S-a apreciat ca prin formularea unei noi actiuni, se invoca o noua situatie, ce a intervenit dupa pronuntarea primei sentinte, respectiv insolventa debitoarei, datorata, in opinia creditoarei de neplata creantei si de insolvabilitatea stabilita de executorul judecatoresc si prin urmare, s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat.
Tribunalul nu a retinut apararea debitoarei cu privire la incheierea sub presiune a contractului, deoarece acest motiv conduce la alte sanctiuni asupra contractului cu care Tribunalul nu a fost investit, respectiv vicii de consimtamant.
Nu au fost retinute nici apararile debitoarei cu privire la durata contractului si imposibilitatea realizarii unor culturi in termenul de valabilitate al contractului deoarece, atunci cand a semnat contractul cunostea sau trebuia sa cunoasca aceste aspecte, sau trebuia sa se profileze pe culturi care puteau fi semanate in acea perioada, inca, si care-i puteau aduce un beneficiu.
Din probele dosarului a rezultat ca debitoarea nu a avut folosinta terenului deoarece acesta era partial lucrat de diferite persoane, aspect adus la cunostinta creditoarei, care nu si-a indeplinit obligatia stabilita de art.8 (1) din aceasta lege, respectiv de a preda bunurile arendate (_) si de a garanta pe arendas de evictiune totala sau partiala.
Intr-o atare situatie, neputand folosi terenul conform destinatiei stabilita prin contract, arendasul debitor nu poate fi obligat la executarea obligatiei sale corelative de plata a arendei si in aceasta situatie creanta solicitata nu este certa si lichida.
Tribunalul nu a retinut nici apararea creditoarei potrivit careia a incercat executarea silita prin executor judecatoresc si ca acesta a constatat insolvabilitatea debitoarei, dupa ce in prealabil a obtinut incuviintarea executarii (la cele 7 instante), deoarece debitoarea are sediul pe raza municipiului C, iar verificarile au privit existenta conturilor bancare, insa doar pe raza Municipiului B, precum si existenta bunurilor mobile sau imobile, insa doar pe raza municipiului C, debitoarea pretinzand ca are bunuri in alte localitati.
Executorul a precizat doar ca nu exista sume in conturi, si nu ca prin conturile stabilite nu se ruleaza sume de bani. Conform balantei de verificare (10 a1.01.2013) debitoarea a efectuat plati (pag.68), neavand relevanta catimea acestora si destinatarul lor, apreciindu-se ca este nedovedita starea de insolvabilitate.
SC E E SRL a declarat recurs impotriva acestei sentinte solicitand modificarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii contestatiei formulate de catre debitoare si admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
In dezvoltarea motivului de recurs invocat - gresita aplicare a legii - se arata ca in mod gresit s-a inlaturat sustinerea creditoarei din cererea introductiva referitoare la posibilitatea realizarii sau nu a unei culturi in perioada de valabilitate a contractului de arenda, intrucat nici o parte nu poate invoca propria culpa pentru neexecutarea obligatilor contractuale, astfel ca neinfiintarea de culturi nu o poate exonera pe debitoare de la plata arendei.
Recurenta afirma ca niciodata pana la acest moment debitoarea nu a opus exceptia de neexecutare a contractului si nu a invocat lipsirea de folosinta a terenului.
O alta critica se refera la aprecierile eronate ale instantei cu privire la nedovedirea starii de insolvabilitate a debitoarei precizandu-se ca verificarile facute de executorul judecatoresc pentru executarea silita a arendei au privit existenta conturilor bancare doar pe raza Municipiului B.
Recurenta mentioneaza ca verificarile nu au avut in vedere numai existenta conturilor ci si disponibilitatile banesti prezente si viitoare din aceste conturi, or toate raspunsurile de la banci au fost in sensul lipsei disponibilitatilor si deci debitoarea este insolvabila.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza :
Prima instanta a fost investita de catre creditoarea SC E E SRL cu o cerere indreptata impotriva debitoarei SC T SRL avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei ca urmare a neachitarii creantei in suma de 110.374,88 lei, reprezentand contravaloare factura nr. 1/18.07.2011emisa in baza contractului de arenda nr. 13/26.04.2010.
Prin contestatia formulata debitoarea a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr. 216/25.09.2012 a Tribunalului Calarasi pronuntata in dosarul nr. 1985/2012, devenita irevocabila prin decizia civila nr. 2334/18.12.2012, precum si exceptia puterii de lucru judecat cu privire la constatarea inexistentei unei creante certe, lichide si exigibile in baza facturii nr. 1/2011 emisa in temeiul contractului de arenda nr. 12/26.04.2010.
Instanta de fond a respins ca neintemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat retinand in mod just ca prin prezenta cerere de deschidere a procedurii insolventei se invoca o noua situatie de fapt, intervenita dupa pronuntarea primei hotarari, mai precis starea de insolventa a debitoarei si ca prin urmare nu sunt intrunite cerintele prevazute de art. 1201 Cod civil.
In ceea ce priveste exceptia puterii de lucru judecat referitor la stabilirea existentei unei creante fata de debitoare, exceptie cu care a fost sesizata sa se pronunte si asupra careia instanta a omis sa cerceteze daca este sau nu incidenta in speta, Curtea retine ca debitoarea a sustinut in contestatie ca in ceea ce priveste creanta invocata de catre creditore acesta a fost analizata in dosarul nr. 1985/116/2012 in care s-a stabilit in mod irevocabil ca nu indeplineste cerintele prevazute de art. 379 C.proc.civ.
Intr-adevar, in dosarul nr. 1985/116/2012 al Tribunalului Calarasi creditoarea SC E E SRL a solicitat in contradictoriu cu debitoarea SC T SRL sa se dispuna deschiderea procedurii insolventei impotriva acesteia pentru neplata creantei de 1.467.633,95 lei, compusa din 1.081.866,67 lei reprezentand debite, 275.392,4 lei, reprezentand daune conform clauzei penale de la art. 8.1 din antecontractul de vanzare cumparare nr. 1273/14.12.2007 si 110.374,88 lei, conform contractului de arenda nr. 12/26.04.2010. Prin sentinta civila nr. 216/25.09.2012 a Tribunalului Calarasi devenita irevocabila prin respingerea recursului s-a retinut ca in ceea ce priveste creanta pretinsa cu titlu de arenda a rezultat ca in privinta stabilirii modalitatii de plata asa cum a fost acesta prevazuta in contractul de arenda intre parti exista divergente a caror solutionare impune parcurgerea procedurii de drept comun si ca prin urmare, creanta nu este certa, lichida si exigibila, conform art. 379 C.proc.civ.
In cauza de fata, creditoarea SC E E SRL a invocat ca temei al cererii de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei SC T SRL creanta in suma de 110.374,88 lei rezultata din contratul de arenda nr. 12/26.04.2010. Este evident ca asupra caracterului cert, lichida si exigibil al acestei sume de bani s-a pronuntat cu caracter irevocabil instanta si a transat chestiunea indeplinirii cerintelor exhibate de art. 379 C.proc.civ. in sensul ca suma de 110.374,88 lei nu respecta aceste exigente .
Or, art. 1200 pct. 4 C.civil inscrie puterea de lucru judecat printre prezumtiile legale, iar art. 1202 alin. 2 C.civ. califica aceasta prezumtie ca irefragrabila, prezumtia fiind un mijloc de proba menit sa simplifice dovada faptului pe care se intemeiaza dreptul subiectiv. Cu alte cuvinte, exceptia puterii de lucru judecat are ca scop evitarea contradictiilor intre ceea ce s-a constatat intr-o hotarare si ceea ce ar urma sa se constate ulterior.
Constata ca exceptia puterii de lucru judecat este intemeiata, retinand ca ceea ce s-a constatat anterior pin sentinta civila nr. 216/2012 in ceea ce priveste creanta in suma de 110.374,88 lei nu poate fi contrazis acum, printr-o alta hotarare.
In considerarea acestor argumente, Curtea a apreciat ca cercetarea celorlalte critici aduse de recurenta sentintei este lipsita de relevanta atat timp cat creditoarea nu are o creanta care sa raspunda exigentelor prevazute de art. 379 C.proc.civ., asa cum s-a stabilit prin sentinta nr. 216/2012 irevocabila.
In concluzie, in temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. recursul a fost respins, ca nefondat.