Litigii cu profesionisti. Procedura Insolventei. Tardivitate actiune in anulare.
Termenul pentru introducerea actiunii in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 79 si art.80 din lege este de un an si incepe sa curga de la data expirarii termenului stabilit pentru depunerea raportului privind cauzele si imprejurarile care au determinat starea de insolventa.
Actiunea in anulare nu va putea fi introdusa insa mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, indiferent cand a expirat termenul pentru intocmirea raportului de catre administrator.
Prin urmare regula este introducerea actiunii in anulare in termen de un an care curge de la data expirarii termenului de depunere a raportului si, numai in subsidiar, legiuitorul a prevazut si termenul maxim de 16 luni, care se aplica atunci cand termenul general de un an nu expira inainte de trecerea a 16 luni din diverse motive, neaplicabile in speta.
Practic, stabilirea celor doua termene, general de un an si special de 16 luni la art. 81 alin. (1) din Legea insolventei, limiteaza introducerea actiunii in anulare de momentul la care se implineste primul din cele doua termene de mai sus. Astfel, daca unul din acestea s-a implinit (cum este cel general in cauza), celalalt (cel special aici) nu mai poate fi aplicat.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1413 din 25.06.2013)
Prin sentinta civila nr.1592 din 18.02.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila, in dosarul nr.46560/3/2012, s-au respins exceptia tardivitatii actiunii in anulare, exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului SC R SA.
In baza art. 79 rap la art. 80 alin. 1 lit. c si art. 80 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, s-a admis actiunea in anulare si s-a dispus anularea contractelor de cesiune de creanta nr. GD369/06.04.2011, nr. GD573/06.06.2011 si nr. GD677/04.07.2011, incheiate intre parata debitoare SC R M SA si paratul SC A I SA cu privire la debitorul cedat SC R SA.
Au fost repuse partile in situatia anterioara incheierii contractelor de cesiune de creanta si pe cale de consecinta, tribunalul a constatat neexecutate fata de parata debitoare SC R M SA, obligatiile de plata rezultate din contractul de redifuzare nr 5317/4/2008.2307.
Au fost obligati paratii SC A I si SC R SA in solidar la plata catre parata debitoare SC R M SA a sumei de 4.713.381,73 lei reprezentand debit principal.
A constatat existenta unui drept de regres al paratului SC R SA impotriva paratului SC A I SA cu privire la sumele platite in baza contractelor de cesiune de creanta anulate.
S-a respins capatul de cerere privind obligarea paratilor la plata penalitatilor de intarziere, constatand ca intarzierea in executarea obligatiilor se raporteaza la data prezentei hotarari, data de la care au fost anulate contractele de cesiune si s-a constatat obligatia de plata a debitului principal catre debitoarea SC R M SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca, in ce priveste exceptia tardivitatii actiunii in anulare, actiunea a fost formulata in termenul de 16 luni de la deschiderea procedurii prevazut de art. 81 din legea insolventei.
In ce priveste exceptia inadmisibilitatea chemarii SC R SA in judecata intrucat nu are calitate procesuala, instanta a avut in vedere prevederile art. 80 alin. 1 din Legea 85/2006 si ca atare tribunalul a apreciat ca este corecta formularea actiunii in anulare si in contradictoriu cu paratul SC R SA.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca, in speta, in perioada 06.04.2011- 04.07.2011, au fost incheiate intre societatea debitoare SC R M SA si paratul SC A I SA contractele de cesiune de creanta nr. GD 369/06.04.2011, nr. GD 573/06.06.2011 si nr. GD 677/04.07.2011, avand ca obiect cesiunea creantelor datorate de paratul SC R SA catre debitoare.
Incheierea contractelor de cesiune de creanta s-a realizat in perioada definita de lege ca perioada suspecta, respectiv cu foarte putin timp inainte de deschiderea procedurii insolventei, ultimul contract de cesiune de creanta fiind incheiat cu doua luni inainte de intrarea debitoarei (la cererea sa) in procedura insolventei.
La momentul incheierii contractelor de cesiune de creanta, paratul SC A I SA administra in fapt societatea debitoare, in baza contractului de manangement si asigurare a resurselor de finantare nr. GD1029/24.10.2010, incheiat cu aceasta.
In virtutea contractului de management si asigurare resurse de finantare, paratul cunostea cu exactitate situatia patrimoniala a debitoarei, chiar din cuprinsul intampinarii formulate reiesind ca a acordat imprumuturi societatii debitoare, a platit salarii si a achitat facturi furnizori, debitoarea nemaiavand asadar lichidatati suficiente pentru plata datoriilor, fiind in stare iminenta de insolventa.
Rezulta asadar ca cele trei contracte de cesiune de creanta, incheiate in pragul insolventei debitoarei, au avut drept scop recuperarea unei parti din creanta detinuta de SC A I SA, intrarea debitoarei in procedura insolventei diminuand considerabil sansele recuperarii sumei investite, prin participarea tuturor creditorilor la masa credala.
In acest mod, s-a sustras de la masa credala suma de 4.885.455,8 lei, contractele incheiate fiind in dauna creditorilor.
Intentia frauduloasa a tuturor partilor implicate in contractele incheiate a fost dovedita, fiind incidente dispozitile art. 80 alin 1 lit. c din legea insolventei cu privire la anularea transferurilor patrimoniale realizate cu intentia tuturor partilor de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile.
Ca atare, contractele de cesiune de creanta incheiate in cauza, reprezinta transferuri patrimoniale frauduloase, realizate in dauna creditorilor, urmand a fi anulate in baza dispozitiilor art. 80 alin 1 lit. c si art. 80 alin. 2 lit. e din Legea 85/2006.
Cu privire la capatul de cerere vizand obligarea paratilor la plata penalitatilor de intarziere, instanta a constatat ca acesta este neintemeiat, prezenta cauza avand ca obiect actiunea in anulare, in cadrul careia, instanta poate dispune doar asupra repunerii partilor in situatia anterioara incheierii actului atacat, aceasta presupunand reluarea obligatiilor din punctul in care se aflau la momentul intocmirii actului fraudulos.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs S.C. A I S.A, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei civile recurate, si, pe cale de consecinta, respingerea cererii de chemare in judecata, invocand urmatoarele motive de recurs intemeiate pe disp. art. 304 pct.5, pct.6, pct.9 Cod proc. civ.:
1. In mod gresit instanta a schimbat calitatea persoanei care a formulat actiunea si a ignorat exceptia lipsei calitatii procesuale active invocate prin intampinare.
Debitoarea reclamanta a formulat cererea prin administratorul special (fara indicarea numelui in concret), iar calitatea atat pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata cat si pentru exercitiul dreptului de reprezentare in judecata a fost justificata de aparatorul avocat T A printr-o imputernicire avocatiala semnata de administratorul special.
Prin precizarea depusa la termenul din 06.02.2013, reclamanta debitoare, prin aparatorul imputernicit tot de catre administratorul special, a indicat expres ca temei al cererii formulate dispozitiile art.86 alin. l din Legea nr.85/2006, motivandu-si solicitarea pe dreptul de denuntare unilaterala a contractelor.
La termenul din data de 13.02.2013, cand au avut loc si dezbaterile, instanta a luat act de o noua precizare orala a temeiului cererii, facuta de data aceasta de administratorul judiciar desemnat, HM E IPURL, care a indicat drept temei al actiunii dispozitiile art.80 alin. l lit.c din Legea nr.85/2006.
Astfel, instanta a apreciat, in ciuda cadrului procesual stabilit in momentul investirii, ca reclamant in cauza este de fapt administratorul judiciar. HM E IPURL. care nu a formulat cererea de chemare in judecata, iar societatea debitoare, care a depus actiunea si care si-a indeplinit pana atunci obligatiile procesuale in calitate de reclamant poate fi transformata in parat.
Prin transformarea calitatilor procesuale instanta a incalcat principiul disponibilitatii, schimband cadrul procesual fixat prin cererea de chemare in judecata, fiind incident astfel cazul de recurs prevazut de art.304 pct.5 C.proc.civ.
Ca urmare a depasirii limitelor investirii si a transformarii calitatilor procesuale, instanta a ignorat exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parata in mod legal, prin intampinarea depusa la dosarul cauzei.
Prin vointa expresa a legii, debitorul, intr-o astfel de actiune in anulare, nu poate avea calitate procesuala activa.
Astfel, potrivit art. 85 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, singura calitate procesuala pe care o poate primi debitorul in cadrul actiunii in anulare prevazute la art. 79 si art. 80 este cea de parat, calitate in care va fi citat prin administratorul special.
2. In mod gresit instanta a respins exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare in judecata, desi actiunea a fost depusa dupa trecerea termenului de l an de la depunerea raportului, termen prevazut de art. 81 alin, l din Legea nr.85/2006.
In considerarea Legii insolventei, cererile intemeiate pe dispozitiile art. 80 din Legea nr. 85/2006, care reglementeaza actiunile in anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, se circumscriu aceluiasi regim juridic ce presupune, printre altele, si respectarea unui termen imperativ, de decadere, de 1 an, depasit in cauza de fata.
Astfel, potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de 1 an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut de art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Acest termen imperativ de 1 an, in care trebuie formulata actiunea in anulare, s-a implinit la data de 18.11.2012, termenul stabilit in cauza de judecatorul sindic pentru intocmirea raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, iar actiunea reclamantei a fost inregistrata la data de 04.12.2012.
Judecatorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. R M S.A. la data de 07.09.2011, pronuntandu-se prin aceeasi incheiere si asupra depunerii de catre administratorul judiciar a raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, in termen de 20 de zile de la data desemnarii sale, respectiv de la data de 07.09.2011.
Prin incheierea din data de 20.10.2011, judecatorul-sindic a admis cererea formulata de administratorul judiciar R S.P.R.L. si a prelungit termenul pentru depunerea raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa cu inca 30 de zile, respectiv pana la data de 18.11.2011;
Administratorul judiciar R S.P.R.L. a publicat in BOPI raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei S.C. R M S.A. la data de Ol. 11.2011.
In mod gresit instanta a respins exceptia tardivitatii, apreciind ca desi a fost depasit termenul de 1 an, actiunea este formulata in cele 16 luni de la deschiderea procedurii.
Instanta a aplicat gresit dispozitiile art.81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ignorand faptul ca termenul de 16 luni are o natura subsidiara, functionand ca o limita maxima doar in ipoteza in care termenul de depunere a raportului este prelungit succesiv prin vointa judecatorului sindic si pentru a asigura o durata rezonabila a procedurii. Este incident astfel cazul de casare prevazut de art.304 pct.9 C.proc.civ.
In cauza de fata, termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii nu era operant pentru ca data pana la care trebuia depus raportul si de la care a inceput sa curga termenul de 1 an a avut un caracter fix, stabil, si nu a fost variabila material, termenul incepand sa curga delal8.11.2011.
3. In mod gresit instanta a admis actiunea in anulare, instanta pronuntandu-se ultra petita, acordand ceea ce nu s-a cerut, si incalcand principiul relativitatii efectelor contractelor reglementat de dispozitiile art.973 C.civ.
Extinzand nepermis obiectul judecatii si incalcand limitele investirii, instanta s-a pronuntat ultra petita constatand atat neexecutate fata de debitoarea R M obligatiile de plata rezultate din contractul de redifuzare nr.5317/4/2008 cat si existenta unui drept de regres al paratului R impotriva paratului A cu privire la sumele platite in baza contractelor de cesiune anulate, desi acestea nu au fost cerute prin" cererea introductiva sau printr-o cerere reconventionala.
In acelasi timp, acordand ceea ce nu s-a cerut, instanta a incalcat si principiul relativitatii contractelor reglementat de art.973 C.Civ. consecintele capatului principal de cerere - anularea contractelor de cesiune de creanta, asa cum au fost acestea consfintite de catre judecatorul sindic fiind intr-o flagranta contradictie cu dispozitiile mentionate.
Mai mult, instanta nu a luat in considerare faptul ca o suma importanta din creanta invocata de reclamanta prin cerere, aferenta contractului de cesiune de creanta nr. GD369/06.04.2011. a fost deja achitata de debitorul cedat S.C. R S.A., astfel cum rezulta din cuprinsul Anexei nr. 2 la conventia de cesiune a unui drept de creanta nr. GD369/06.04.2011, conform careia "ca urmare a adresei ANAF de infiintare a popririi, R a virat la bugetul statului contravaloarea facturii nr. 8325841/14.03.2011, emisa de R M pentru luna februarie 2011, in cuantum de 1.816.004.70 lei.
Asadar, pe fondul achitarii acestei sume de catre debitorul cedat, anterior notificarii sale cu privire la cesiune, prevederile conventiei de cesiune au ramas fara obiect in ceea ce priveste cesiunea creantei aferente lunii februarie 2011.
De asemenea, instanta nu a luat in considerare sustinerile paratei in sensul ca actiunea este impiedicata de dispozitiile art. 82 din Legea nr. 85/2006.
4. Cu privire la fondul cauzei, recurenta arata ca reclamanta nu face in niciun moment dovada existentei legaturii de cauzalitate intre maniera de derulare a conventiilor de cesiune incheiate intre A si S.C. R M S.A. si cauzele care au determinat insolventa acestei societati.
In cazul de fata, nu s-a facut in niciun moment dovada ca A a fost partasa la frauda, iar prezumtia relativa de frauda instituita de prevederile art. 85, alin. 3 din Legea nr. 85/2006 nu se extinde asupra tertului subdobanditor, adica asupra subscrisei in cazul de fata.
Intrucat cererea reclamantei de anulare a contractelor de cesiune este neintemeiata, pe cale de consecinta, si cel de-al doilea capat ‘de cerere, vizand obligarea A in solidar cu S.C. R S.A., a sumei totale de 4.713.381,73 lei, este neintemeiata, intrucat aceasta suma a fost platita catre A in mod legal, in virtutea unor contracte valabile de cesiune, care nu au fost niciodata anulate.
Totodata, o suma importanta din creanta invocata de reclamanta prin cerere, in cuantum de 1.816.004.70 lei, aferenta contractului de cesiune de creanta nr. GD369/06.04.2011. a fost deja achitata de debitorul cedat S.C. R S.A.. astfel cum rezulta din cuprinsul Anexei nr. 2 la conventia de cesiune a unui drept de creanta nr. GD369/06.04.2011, conform careia "ca urmare a adresei ANAF de infiintare a popririi, R a virat la bugetul statului contravaloarea facturii nr. 8325841/14.03.2011, emisa de R M pentru luna februarie 2011, in cuantum de 1.816.004.70 lei.
Impotriva aceleiasi sentinte a declarat recurs parata R S.A., solicitand admiterea recursului, modificarea in totalitate atat a incheierii din 13.02.2013 cat si a Sentinta nr. 1592 din 18.02.2013 si pe cale de consecinta, in principal, respingerea actiunii in anulare formulata de intimata R M SA ca fiind formulata tardiv in raport de dispozitiile art. 81 din Legea nr. 85/2006, respingerea actiunii in anulare formulata de intimata R M SA ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, in speta recurenta, in subsidiar, respingerea actiunii in anulare formulata de intimata R M SA ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
Recurenta a formulat urmatoarele motive de recurs intemeiate art.304 pct.5, pct.6 si 9 C.proc.civ.
Judecatorul sindic a respins in mod gresit exceptia tardivitatii actiunii.
1. Prin incheierea din data de 13.02.2013 cand au avut loc dezbaterile in cauza si pronuntarea amanata la 18.02.2013, instanta a respins exceptia tardivitatii pe care o ridicase in temeiul art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (Legea insolventei).
Interpretarea data de instanta art. 81 alin. (1) din Legea insolventei este gresita, deoarece instanta a aplicat termenul special de 16 luni in pofida faptului ca termenul general de 12 luni se implinise iar termenul special nu mai putea fi aplicat.
Actiunea in anulare este suspusa ca regula termenului de un an care curge de la data expirarii termenului de depunere a raportului care este de 40 de zile de la data numirii administratorului judiciar. Acest termen, de cele mai multe ori, se va implini inaintea termenului special de 16 luni, deoarece tot ca regula administratorul judiciar este numit prin incheierea de deschidere a procedurii insolventei iar de la acel moment raportul trebuie depus in 40 de zile, ceea ce inseamna ca termenul de un an va expira la aproximativ 13 luni si 10 zile de la data deschiderii procedurii (adica cele 40 de zile pentru depunere raport si termenul de un an pentru introducerea actiunii).
Cu toate acestea, legiuitorul a prevazut si termenul maxim de 16 luni, care se aplica atunci cand termenul general de un an nu expira inainte de trecerea a 16 luni din diverse motive.
In cauza a fost considerat gresit incident termenul special, deoarece:
Procedura insolventei impotriva debitoarei R M SA (R), a fost declansata la data de 07.09.2011 in dosarul nr. 58935/3/2011
La aceeasi data a fost numit si administratorul judiciar, care avea obligatia astfel sa depuna raportul privind cauzele insolventei pana la 18.10.2011 (termenul de 40 de zile).
Pentru ca raportul a fost depus si publicat in BPI la data de 01.11.2011, rezulta ca in cauza nu au fost incidente elemente care sa amane data de la care sa curga termenul general, care astfel a inceput la 18.10.2011, si a expirat la 18.10.2012, cu aproape 2 luni inainte de data inregistrarii actiunii in anulare (04.12.2012).
Mai mult, chiar daca ar admite ca termenul a inceput sa curga de la publicarea raportului la 01.11.2011, cand orice parte interesata putea sa ia la cunostinta de acesta, termenul de introducere a actiunii in anulare s-ar fi implinit la 01.11.2012, iar actiunea in anulare este introdusa tot peste termen la 04.12.2012.
Practic, stabilirea celor doua termene, general de un an si special de 16 luni la art. 81 alin. (i) din Legea insolventei, limiteaza introducerea actiunii in anulare de momentul la care se implineste primul din cele doua termene de mai sus. Astfel, daca unul din acestea s-a implinit (cum este cel general in cauza), celalalt (cel special aici) nu mai poate fi aplicat.
2. Judecatorul sindic a respins in mod gresit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei R.
Efectul anularii unui transfer patrimonial incheiat intre debitorul in insolventa si un tert este obligarea celui din urma, parte la contractul anulat, sa restituie averii debitorului bunul sau valoarea acestuia.
Din aceste motive, avand in vedere pe de-o parte ca R este tert la contractul anulat, iar pe de alta parte ca efectul anularii contractului nu se putea rasfrange potrivit art. 83 decat asupra partilor din acel contract, in mod corect s-a invocat exceptia calitatii procesuale pasive, judecatorul sindic respingand gresit aceasta exceptie.
Mai mult, instanta nu motiveaza din ce cauza respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a R, avand in vedere faptul ca R achitase deja datoria catre cesionar precum si de dispozitiile exprese ale art. 83 din Legea insolventei.
Mai exact, tinand cont ca obiectul actiunii il constituia anularea cesiunii de creanta dintre intimata R M si intimata A, si tinand cont de faptul ca R achitase deja creanta catre cesionara A inainte de inceperea actiunii in anulare, instanta trebuia sa constate in raport de dispozitiile art. 83 din Legea insolventei ca "tertul dobanditor" din contractul de cesiune de creanta era cesionara A, deoarece aceasta a dobandit prin transfer dreptul de creanta al R M, si ca doar aceasta putea fi obligata la restituirea bunului sau a valorii sale, adica a creantei.
3. Sentinta este neintemeiata.
In situatia in care instanta va trece peste motivele privind exceptia de procedura si cea de fond indicate mai sus, Sentinta nr. 1592 din 18.02.2013 este neintemeiata, deoarece: (i) nu exista o dauna cauzata creditorilor, (ii) o parte din creantele cesionate fusese deja achitata catre un creditor al R prin poprire, si (iii) judecatorul sindic putea obliga doar intimata A la plata nu si pe R deoarece aceasta a platit sumele integral catre cesionar.
a) Nu exista o dauna cauzata creditorilor
Pentru a putea fi aplicate dispozitiile art. 79 din Legea insolventei este necesar ca actul supus anularii sa fi cauzat daune creditorilor.
Aceasta deoarece, prin anularea respectivului act se urmareste cresterea patrimoniului debitoarei in insolventa, astfel incat sa fie posibila efectuarea platilor catre creditorii inscrisi la masa credala.
In speta insa, aceasta conditie nu este indeplinita pentru ca prin cesiunile de creanta supuse anularii nu s-a cauzat nicio dauna creditorilor.
In acest sens se arata ca inainte de a se efectua cesiunile de creanta, debitoarea R avea impotriva R o creanta in cuantum total de 8.353.381,73, valoare ce rezulta din insumarea celor trei drepturi de creanta ce au fost cesionate.
Ca efect al cesiunilor de creanta efectuate, dreptul de creanta de 8.353.381,73 al debitoarei a devenit un drept de creanta pentru suma de 8.336.004,70 lei, fata de cesionara A, reprezentand pretul cesiunii de creanta.
Cu alte cuvinte, ca efect al cesiunii, nu a existat o diminuare a patrimoniului debitoarei R M, si nici nu au fost prejudiciati creditorii acesteia, atata timp cat dreptul de creanta al debitoarei fata de R a fost inlocuit cu un drept de creanta de cvasi aceeasi valoare fata de A, drept de creanta reprezentat de pretul cesiunii.
Toate cesiunile de creanta s-au facut la aproximativ valoarea nominala a creantelor transferate, in asa fel incat pe de-o parte, apare ca putin probabila vreo intentie de fraudare a partilor, avand in vedere diferenta de doar aproximativ 0,20% dintre valoarea creantelor transferate si pretul cesiunii, iar pe de alta parte, nu se poate admite ca exista o dauna fata de creditori, avand in vedere ca debitoarea R a ramas in continuare titulara unor drepturi de creanta iar diferenta de 17.377,03 lei este nesemnificativa in raport cu drepturile creditorilor din procedura insolventei.
Prin urmare, deoarece nu exista o dauna in defavoarea creditorilor R urmare a incheierii contractelor de cesiune de creanta se impune modificarea in tot a Sentintei atacate.
b) Suma de 1.816.004,70 lei trebuia oricum dedusa din cuantumul total solicitat de R.
Suma de 1.816.004,70 lei ce a facut obiectul contractului de cesiune de creanta nr. GD 369 din 06.04.2011 trebuie oricum dedusa din cuantumul total pretins de reclamanta, deoarece aceasta suma a fost achitata de R catre ANAF ca urmare a unei popriri avand ca debitor pe R M.
Astfel, desi dispozitiile art. 1395 Vechiul cod civil stabilesc in mod clar ca "daca mai inainte de notificarea cesiunii facuta de cedent sau cesionar debitorului, acesta platise cedentului, liberarea sa va fi valabila", si desi R a platit ANAF (creditor al debitorului Realitatea, acesta din urma la randul sau creditorul nostru) la 13.04.2011, inainte de notificarea cesiunii, instanta incalca aceste dispozitii legale si hotaraste mentinerea sumei de 1.816.004,70 lei, desi plata facuta de R catre ANAF a fost valabila si liberatorie fata de R.
c) Doar cesionarul A putea fi obligat sa restituie valoarea catre debitoare deoarece R a efectuat plata integrala catre cesionarul A.
In primul rand, instanta de fond ignora ceea ce este esential pentru solutionarea cauzei, anume faptul ca dupa cesiunea de creanta R a achitat si stins datoria fata de cesionar.
Mai mult, desi R nu a solicitat anularea actelor de plata prin care s-a stins prin compensare datoria dintre R si A, ulterior cesiunii, instanta a procedat la obligarea in solidar cu A la restituirea sumei de 4.713.381,73 lei corespunzatoare creantelor cesionate fara nicio justificare.
Astfel, desi dupa notificarea cesiunii R a procedat la plata catre noul creditor, anume cesionara A, instanta obliga din nou pe R sa efectueze acum o plata catre cedent, ca urmare a anularii cesiunii de creanta.
In acest sens, art. 83 din Legea insolventei, specifica in mod expres ca in caz de anulare a unui contract fraudulos in temeiul art. 79-80 din lege, doar dobanditorul, adica aici cesionarul A, poate fi obligat la restituirea valorii bunului, adica a creantei aici.
Mai mult, potrivit art. 84 din Legea insolventei, daca un tert - subdobanditor dobandeste bunul respectiv, atunci acesta poate fi obligat la restituire doar daca nu a achitat pretul bunului respectiv sau daca cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial (aici cesiunea de creanta) era susceptibil a fi anulat.
In speta insa, R a fost tert fata de contractul de cesiune, iar in contextul in care pretul cesiunii a fost aproape egal cu cel al valorii creantei, nu a existat nici un element care ar fi putut sa denote faptul ca cesiunea ar putea fi anulata.
La dosar, recurenta R a depus urmatoarele inscrisuri: Extras de pe portalul instantelor de judecata privind dosarul de insolventa al R M SA, dosar nr. 58935/3/2011 Tribunalul Bucuresti, Extras BPI privind debitoarea R M SA, Corespondenta primita de la cesionarul A la data de 13.04.2011, privind notificarea cesiunii de creanta, Extras de cont B T privind platile facute de la ANAF pe 13.04.2011.
Intimata SC. R M S.A., reprezentata legal de HM E IPURL in calitate de administrator judiciar si de B F, in calitate de administrator special, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de recurentele R SA si A I avand in vedere urmatoarele motive:
Dispozitiile art.80 alin. 2 din legea insolventei reglementeaza posibilitatea anularii incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, daca operatiunile au fost realizate cu persoane aflate in anumite raporturi juridice cu debitorul, dovedindu-se ca sunt in dauna creditorilor. Dispozitiile avute in vedere instituie o prezumtie potrivit cu care incheierea unor asemenea acte a fost posibila datorita influentei persoanei care a profitat de pozitia detinuta in societate si de informatiile la care avea acces despre posibila declansare a procedurii. In acest sens art.80 alin.2 lit. e din legea insolventei incrimineaza operatiunile incheiate de debitor ,,cu orice alta (persoana fizica sau juridica, detinand o pozitie dominanta asupra debitorului sau activitatii sale". In perioada 06.04.2011-04.07.2011 au fost incheiate intre debitoarea R M SA si recurentul A I SA contractele de cesiune de creante nr.GD 369/06.04.2011, GD 573/06.06.2011 si GD 677/04.07.2011 avand ca obiect cesiunea creantelor datorate de recurenta R SA catre debitoare.
Incheierea contractelor s-a realizat in perioada definita expresis verbis de lege ca fiind perioada suspecta, respectiv cu foarte putin timp inainte de deschiderea procedurii insolventei, ultimul contract de cesiune de creanta fiind incheiat cu doua luni inaintea intrarii debitoarei din proprie vointa in procedura reglementata de Legea nr.85/2006.
La momentul incheierii contractelor de cesiune de creante recurentul A I administra in fapt societatea debitoare in baza contractului de management si asigurare a resurselor de finantare nr.GDI029/24.10.201. Asa-zisa buna-credinta de care se prevaleaza recurenta R SA la momentul incheierii contractelor de cesiune de creanta este total neadevarata pentru ca contractele incheiate in cauza au fost facute in daune creditorilor R M SA prin transferul unei sume de bani din patrimoniul debitoarei in patrimoniul recurentei A I.
Conditia sine qua non este existenta acestei intentii frauduloase a tuturor partilor implicate in contractele incheiate si acesta intentie este dovedita cu prisosinta in cauza, fiind incidente dispozitiile art.80 alin.1 lit. c din legea insolventei cu privire la anularea transferurilor patrimoniale realizate cu intentia tuturor partilor de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditor sau de a le leza in orice fel drepturile.
In aparare, intimata a depus inscrisuri, printre care, Extras din BPI nr.13.518/15.12.2011 privind publicarea completarii la raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la insolventa SC R M.
Asupra recursurilor:
Avand in vedere ca ambele recurente au invocat ca prim motiv de recurs tardivitatea actiunii in anulare, Curtea a analizat acest motiv de recurs, comun, celor doua cereri de recurs, prin acelasi corp de considerente:
Potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 "Actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii."
In cauza, prin Incheierea de sedinta din data de 07.09.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a civila, s-a deschis procedura generala de insolventa a debitoarei SC R M SA, la cererea, acesteia, fiind numit administrator judiciar R SPRL caruia i s-a pus in vedere sa intocmeasca un raport de activitate in maxim 20 de zile de la numirea sa.
Ulterior, prin Incheierea de la 20.10.2011, judecatorul sindic a admis cererea formulata de administratorul judiciar R SPRL si a prelungit termenul prevazut de dispozitiile art. 59 pentru depunerea raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, cu inca 30 de zile, respectiv pana la data de 18.11.2011.
Acest raport a fost publicat in BPI nr.11674/1.11.2011 (fila 215 dosar fond).
Termenul pentru introducerea actiunii in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 79 si art.80 din lege este de un an si incepe sa curga de la data expirarii termenului stabilit pentru depunerea raportului privind cauzele si imprejurarile care au determinat starea de insolventa.
Actiunea in anulare nu va putea fi introdusa insa mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, indiferent cand a expirat termenul pentru intocmirea raportului de catre administrator.
Prin urmare regula este introducerea actiunii in anulare in termen de un an care curge de la data expirarii termenului de depunere a raportului si, numai in subsidiar, legiuitorul a prevazut si termenul maxim de 16 luni, care se aplica atunci cand termenul general de un an nu expira inainte de trecerea a 16 luni din diverse motive, neaplicabile in speta.
Practic, stabilirea celor doua termene, general de un an si special de 16 luni la art. 81 alin. (1) din Legea insolventei, limiteaza introducerea actiunii in anulare de momentul la care se implineste primul din cele doua termene de mai sus. Astfel, daca unul din acestea s-a implinit (cum este cel general in cauza), celalalt (cel special aici) nu mai poate fi aplicat.
In mod corect sustin recurentele ca instanta a aplicat gresit dispozitiile art.81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ignorand faptul ca termenul de 16 luni are o natura subsidiara, functionand ca o limita maxima doar in ipoteza in care termenul de depunere a raportului este prelungit succesiv prin vointa judecatorului sindic.
In aceste conditii, termenul de un an incepe sa curga de la data expirarii termenului de depunere a raportului, in speta, 18.11.2011, fata de dispozitia judecatorului-sindic care a prelungit termenul initial de depunere a raportului, pentru data de 18.11.2011.
Faptul ca publicarea raportului a avut loc mai inainte de acest termen, la data de 1.11.2011, nu schimba modul de calcul al termenului prevazut de art. 81 din lege si nici momentul de la care incepe sa curga fata de dispozitiile exprese ale textului de lege mentionat.
De asemenea, nici apararea intimatei cu privire la faptul ca la data de 15.12.2011 a fost publicata in BPI o completare la raportul intocmit de administratorul judiciar, nu poate fi primita, deoarece in cauza nu a avut loc, din dispozitia judecatorului sindic, o noua prelungire a termenului de depunere a raportului, alta decat cea dispusa la data de 20.10.2011, care sa marcheze un alt moment de la care sa curga termenul de introducere a actiunii in anulare.
In consecinta, avand in vedere ca termenul de depunere a raportului a fost stabilit pentru data de 18.11.2011, iar actiunea in anulare a fost introdusa la data de 04.12.2012, cu depasirea termenului de un an prevazut de art. 81 alin.1 din Legea nr.85/2006, tribunalul, in mod gresit, a respins exceptia tardivitatii introducerii actiunii in anulare.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat recursurile fondate si le-a admis conform art. 312 alin.1 si alin. 3 Cod proc. civ. raportat la art. 304 pct.9 Cod proc. civ, in sensul ca a modificat in tot sentinta recurata, iar pe fond, a admis exceptia tardivitatii actiunii in anulare si a respins actiunea in anulare ca tardiv introdusa, fiind de prisos a mai analiza celelalte motive de recurs invocate de recurente, fata de ordinea solutionarii exceptiilor si de prevederile art. 137 alin.1 Cod proc. civ.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecata catre recurenta S.C. R S.A, fata de culpa procesuala a acesteia, raportat la art. 274 Cod proc. civ.