Acceptarea tacita a succesiunii ce poate fi dovedita cu orice mijloc de proba rezulta din incheierea unor contracte de arendare pentru terenuri ce fac parte din masa succesorala intrucat acestea reprezinta acte de administrare cu caracter definitiv.
Domeniu - Civil. Succesiune
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.8497/4/2010 - DECIZIA CIVILA NR.609/04.04.2013)
Prin cererea inregistrata la data de 29.04.2010 pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr.8497/4/2010 reclamanta S.J.C. in contradictoriu cu paratul S.L., a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna constatarea deschiderii succesiunii defunctului S.G., decedat la data de 17.12.2001.
Prin sentinta civila nr.3642/11.05.2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, a fost admisa, in parte, cererea formulata de reclamanta-parata S.J.C., in contradictoriu cu paratul-reclamant S.L., a fost respinsa, ca neintemeiata cererea reconventionala si s-a constatat deschisa succesiunea de pe urma defunctului S.G., decedat la data de 17 decembrie 2001, cu ultimul domiciliu in B., sector 4, bd. D.C. nr.15, s-a constatat ca reclamanta S.J.C. este unica mostenitoare a defunctului, in calitate de sotie supravietuitoare, s-a constatat ca paratul-reclamant S.L., fiul defunctului, este strain de mostenire prin neacceptare, a fost respins capatul cerere privind includerea in masa succesorala a unor cote indivize din dreptul de concesiune asupra locului de veci si din dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate in Comuna S., judetul G., precum si capatul de cerere privind partajarea folosintei locului de concesiune, au fost respinse ca neintemeiate capetele de cerere privind cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca la data de 29.04.2010 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr.8497/4/2010 cererea avand ca obiect constatarea deschiderii succesiunii defunctului S.G., decedat la data de 17.12.2001, cerere formulata de reclamanta S.J.C. in contradictoriu cu paratul S.L..
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a fost sotia defunctului, iar paratul, fiul acestuia din prima casatorie. Se mai arata ca nu exista copii rezultati din casatoria defunctului cu reclamanta si ca parintii acestora nu mai sunt in viata. De asemenea, nu exista bunuri comune dobandite in timpul casatoriei, iar defunctul nu detine niciun fel de avere care sa fi fost dobandita inainte de a se casatori cu reclamanta.
Reclamanta a mai precizat ca a avut un apartament de 3 camere dobandit inainte de casatorie, apartament ce a fost schimbat in timpul casatoriei cu un altul de doua camere, primind o diferenta de bani in cuantum de 25.000 lei, invederand instantei ca dupa decesul mamei sale, defunctului i-a revenit o cota indiviza dintr-un teren situat in Comuna S., judetul G.. Totodata, s-a dobandit prin mostenire si o cota indiviza din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat in Cimitirul Piatra Neamt.
La data de 9.09.2010 reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a invederat instantei ca nu au ramas bunuri mobile sau imobile de pe urma sotului sau si ca nu are nicio pretentie referitoare la terenul din judetul G..
La data de 8.10.2010 reclamanta a depus o noua cerere precizatoare prin care a invederat ca solicita sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului S.G., sa se constate ca este unica mostenitoare a defunctului, paratul fiind strain de mostenire prin neacceptare in termenul prevazut de art.700 Cod civil, sa se constate ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctului se compune din suprafata de 1910 mp. teren arabil situat in satul B., comuna S., judetul G., un teren cu vegetatie forestiera cu o suprafata de 1 ha. situat in aceeasi comuna, ½ din dreptul de concesiune asupra locului de veci din cimitirul situat in Piatra Neamt si suma de 5520 lei reprezentand contributia defunctului la achitarea ultimelor rate pentru restituirea imprumutului contractat in vederea achizitionarii apartamentului de 3 camere. Reclamanta a solicitat si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept au fost invocate dispozitiile art.650 si urmatoarele Cod civil, iar in dovedire s-au solicitat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul paratului.
La acelasi termen, 8.10.2010, paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate ca are calitatea de mostenitor al defunctului alaturi de reclamanta, iar masa succesorala ramasa de pe urma defunctului se compune din apartamentul nr.15 situat in B., Bd.D.C. sector 4, un loc de veci situat in Cimitirul Eternitatea din Piatra Neamt, cota parte indiviza din terenurile situate in Comuna Scoarta, judetul Gorj.
In motivare paratul a sustinut ca apartamentul respectiv este bun comun al sotilor iar contractul de schimb este o dovada in acest sens. A mai precizat ca defunctul a avut castiguri substantiale.
In dovedire, paratul a solicitat proba cu inscrisuri, proba testimoniala, efectuarea unor expertize de specialitate si proba cu interogatoriul reclamantei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 657-art. 667 C.Civil.
La data de 5.11.2010 paratul a depus cerere completatoare si precizatoare prin care a indicat valoarea fiecarui bun din masa succesorala. Paratul a mai invederat ca 45% din ratele platite pentru restituirea imprumutului contractat in vederea achizitionarii de reclamanta a apartamentului de 3 camere au fost achitate si din banii defunctului.
La data de 10.11.2010 reclamanta a depus inca o cerere precizatoare prin care a reiterat in mare pretentiile din cererile anterioare si a invederat instantei ca solicita sa-i fie atribuit locul de veci deoarece a apartinut matusii sale.
La data de 3.12.2010 reclamanta a depus intampinare la cererea reconventionala, intampinare in care s-au reluat precizarile anterioare. A depus si o noua cerere precizatoare prin care a solicitat instantei sa nu includa in masa succesorala ramasa de pe urma defunctului S.G. apartamentul nr.15 din B., Bd. D.C. nr.15 sector 4 pe considerentul ca apartamentul este bunul propriu al acesteia dobandit in locul unui alt apartament achizitionat inainte de casatoria cu defunctul.
La data de 21.01.2011 reclamanta a depus o alta cerere precizatoare prin care a invederat instantei ca isi mentine toate cererile depuse anterior la dosar.
Prin sentinta civila nr. 3642/11 05 2011, Judecatoria a admis in parte cererea, a constata deschisa succesiunea de pe urma defunctului S.G., a constata ca reclamanta este unica mostenitoare, in calitate de sotie supravietuitoare si ca paratul este strain de mostenire prin neacceptare, respingand totodata introducerea in masa succesorala cota indiviza din dreptul de concesiune a locului de veci si dreptul de proprietate asupra terenurilor situate in comuna S., judet G.. S-au respins ca neintemeiate cererea reconventionala a paratului, partajarea folosintei locului de concesiune,precum si cererile de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, instanta a retinut ca la data de 17.12.2001 a survenit decesul lui S.G., fiul lui C. si M., CNP 1290505400404, cu ultimul domiciliu in B., Bd. D.C. nr.15 sector 4, imprejurare atestata de certificatul de deces seria DR nr.312290 eliberat de Primaria Sectorului 4 Bucuresti la data de 18.12.2001.
Conform sustinerilor partilor si mentiunilor certificatului de casatorie seria C.6 nr.116706 emis de Consiliul Popular al Sectorului 5 Bucuresti, la data decesului, defunctul era casatorit cu reclamanta-parata, casatorie incheiata la data de 28 aprilie 1979 si trecuta in registrul de stare civila al Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 817/1979.
Potrivit certificatului de nastere seria N.j nr. 0823249 eliberat de Sfatul Popular al Orasului Craiova, paratul-reclamant S.L. este fiul defunctului rezultat dintr-o alta relatie a acestuia, cu S.E.. Pe de alta parte, potrivit sustinerilor partilor, confirmate de martorul P.R. (fratele reclamantei-parate) defunctul nu a avut alti copii in afara paratului-reclamant.
Din probele de la dosar nu au rezultat date cu privire la existenta altor rude ale defunctului cu vocatie si capacitate succesorala la mostenirea de pe urma acestuia.
Din probatoriul administrat in cauza de fata s-a retinut ca apartamentul nr.15 situat in B., Bd. D.C. nr.15 bl. 9 sector 4 este compus din doua camere si a fost dobandit de reclamanta-parata si de catre defunct prin contractul autentificat sub nr. 3285/30.03.1990 la Notariatul de Stat al Sectorului 4 Bucuresti in schimbul apartamentului nr. 3 situat in acelasi bloc, compus din 3 camere, ce fusese achizitionat de reclamanta in anul 1973, asadar, inainte de casatoria dintre reclamanta si defunct. Conform contractului de schimb, reclamanta si defunctul au primit si o suma de bani in cuantum de 25.000 Rol iar conform contractului de vanzare-cumparare nr. 17/1973 apartamentul nr. 3 situat in B., Magistrala N.-S. nr. 5 bl. 6 etaj 1 a fost cumparat de V.J.C. de la Intreprinderea pentru Construirea si Vanzarea Locuintelor la data de 17 octombrie 1973 in schimbul unui pret de 82.655 Rol, platit in rate: 20.664 Rol, avans, si diferenta de 61.991 Rol dintr-un imprumut contractat la CEC.
Prin titlul de proprietate nr.1351754 din 19 martie 2001 emis de Comisia Judeteana pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din judetul G. s-a reconstituit defunctului si numitului S.P. dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 3820 mp situat in Comuna S. judetul G., retinandu-se ca acestia sunt mostenitorii defunctei S.M..
La data de 5.11.2002 aceeasi comisie a mai eliberat un titlu de proprietate, nr.1018, pe numele lui S.A., S.P., S.G. si S.P., ca mostenitori ai defunctei S.M. pentru un hectar de teren cu vegetatie forestiera.
Cu privire la aceste doua terenuri nu s-a depus la dosar niciun act de partaj intre persoanele mentionate in titlurile de proprietate si nici vreun certificat de mostenitor prin care sa se fi stabilit cotele de pe urma defunctei S.M..
Potrivit certificatului de mostenitor nr.1434/21.09.1992 eliberat de Notariatul de Stat al Judetului Neamt, reclamanta-parata S.J.C. si defunctul S.G. sunt mostenitori testamentari ai defunctei V.E., decedata la data de 28 august 1992, cu ultimul domiciliu in P.N., Aleea I. nr. 7, ap. 2, judetul N. iar masa succesorala de pe urma acesteia se compune din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat in Cimitirul "Eternitatea" din Piatra Neamt.
Niciuna dintre parti nu a depus la dosar actul de concesiune cu privire la acest loc de veci, fiind prezentata numai o chitanta eliberata de Intreprinderea de Gospodarire Comunala ce nu poate fi retinuta ca dovada a dreptului de concesiune.
La dosar nu au fost depuse inscrisuri cu privire la alte bunuri si nici partile nu au solicitat includerea altora in masa succesorala ramasa de pe urma defunctului.
Reclamanta-parata a acceptat in mod expres succesiunea respectiva prin declaratie autentificata la data de 22 mai 2002 sub nr.1355 de notarul public I.C. iar paratul-reclamant a recunoscut la interogatoriu ca nu a dat o asemenea declaratie notariala. Desi a sustinut prin raspunsul la intrebarea nr. 2 din interogatoriu ca ar fi acceptat mostenirea de pe urma tatalui sau, paratul-reclamant nu a facut dovada unor acte de acceptare tacita a succesiunii. Dimpotriva, prin raspunsul la intrebarea nr. 8 din interogatoriu paratul-reclamant a recunoscut ca toate impozitele si taxele aferente apartamentului si locului de veci au fost achitate de reclamanta-parata.
Conform art.689 C. Civil acceptarea unei succesiuni poate fi expresa ori tacita, este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat si este tacita cand eredele face un act pe care nu ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare. Legea nu stabileste in concret care acte savarsite de succesibil constituie manifestarea intentiei de a accepta mostenirea, prevazandu-se in mod expres numai ca actele de conservare si cele de administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare daca cel care le-a savarsit nu isi insuseste calitatea de mostenitor si faptul ca actele de dispozitie ce au ca obiect drepturi succesorale reprezinta acte de acceptare chiar daca aparent imbraca forma unor acte de renuntare la mostenire. In consecinta, s-a lasat instantelor judecatoresti sarcina sa aprecieze in concret de la caz la caz daca actele savarsite de un succesibil reprezinta acte de acceptare a mostenirii, respectiv daca acestea denota intentia acelui succesibil de a accepta mostenirea. In practica judiciara si in doctrina de specialitate se admite ca reprezinta acte de acceptare a unei succesiuni intrarea in posesia (preluarea ori detinerea) si folosirea bunurilor succesorale care prin natura, numarul si valoarea lor exclud ideea unor amintiri de familie, actele de dispozitie cu privire la anumite bunuri din mostenire ori cu privire la intregul patrimoniu privit ca universalitate de bunuri, renuntarea unui mostenitor cu titlu gratuit sau cu titlu oneros la mostenire in favoarea altui succesibil, promovarea unor actiuni in justitie ce presupun indirect dar neindoielnic insusirea calitatii de mostenitor, acte de administrare definitiva a patrimoniului succesoral.
In toate cazurile, declaratia de acceptare a unei succesiuni ori actele de acceptare tacita a mostenirii trebuie sa intervina in 6 luni de la deschiderea succesiunii, conform art.700 Cod civil, sub sanctiunea desfiintarii titlului de mostenitor cu efect retroactiv, in sensul ca succesibilul devine strain de mostenire prin neacceptare.
In cauza de fata paratul-reclamant nu a facut dovada efectuarii unor astfel de acte, formularea cererii reconventionale neputand valora acceptare tacita cata vreme decesul a survenit la data de 17.12.2001, iar sesizarea instantei cu cererea reconventionala a avut loc la data de 8.10.2010.
Avand in vedere cele retinute mai sus, inexistenta la dosar a unor acte din care sa reiasa ca succesiunea de pe urma defunctului S.G. ar fi fost dezbatuta pana la data pronuntarii prezentei hotarari si dispozitiile art.651 Cod civil conform carora succesiunile se deschid prin moarte, instanta a constatat deschisa succesiunea defunctului S.G., decedat la data de 17.12.2001.
Cat priveste mostenitorii indreptatiti sa culeaga mostenirea ramasa de pe urma acestuia, instanta a retinut ca sunt aplicabile regulile devolutiunii succesorale legale dat fiind ca din probatoriul administrat nu rezulta existenta vreunui testament lasat de defunct. Ca atare, in temeiul prevederilor art.659, art.669 si art.670 Cod civil coroborate cu cele ale Legii nr.319/1944, potrivit carora mostenirea se cuvine descendentilor defunctului in concurs cu sotul supravietuitor, existenta unor descendenti inlaturand de la mostenire rudele din clasele subsecvente (ascendenti, frati si alte rude colaterale ale defunctului), instanta a retinut ca la mostenirea defunctului S.G. aveau vocatie succesorala concreta reclamanta-parata S.J.C., in calitate de sotie supravietuitoare, si paratul-reclamant S.L. in calitate de fiu al defunctului. In raport de probele administrate in cursul judecatii, instanta a constatat ca numai reclamanta-parata a acceptat aceasta succesiune, paratul-reclamant fiind strain de mostenire prin neacceptare in termenul de optiune succesorala prevazut de art.700 Cod civil.
Pe cale de consecinta, in raport de dispozitiile art.1 din Legea nr.319/1944 si cele ale art. 669 si art.700 Cod civil instanta a constatat ca reclamanta-parata este unica mostenitoare a defunctului S.G..
Cat priveste masa succesorala, instanta a retinut ca, fata de dispozitiile art.31 lit.1 si f Codul Familiei conform carora sunt bunuri proprii, bunurile dobandite dinainte de incheierea casatoriei si valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare, apartamentul nr. 15 situat in B., Bd. D.C. nr.15 bl.9 et.3 sector 4 nu poate fi inclus in masa succesorala ramasa de pe urma defunctului S.G.. Astfel, chiar daca incheierea contractului de schimb prin care s-a dobandit acest apartament a avut loc in timpul casatoriei dintre reclamanta-parata si defunct iar art. 30 C. fam prevede ca bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii bunuri comune ale sotilor, apartamentul nu poate fi considerat bun comun intrucat dispozitiile art.30 Codul Familiei reprezinta regula in ceea ce priveste regimul bunurilor sotilor, iar art.31 Codul Familiei reglementeaza exceptiile de la aceasta regula, normele care reglementeaza exceptii trebuind aplicate cu prioritate. Se retine, astfel ca sunt incidente dispozitiile art.31 Codul Familiei in privinta apartamentului nr.15 din B., bd. D.C..
Pe de alta parte, desi s-au depus copiile a doua titluri de proprietate in care este mentionat numele defunctului S.G., intrucat titlurile respective privesc si alte persoane iar la dosar nu au fost atasate inscrisuri din care sa rezulte intinderea dreptului defunctului asupra acelor terenuri si nici nu s-a solicitat chemarea in judecata a acelor persoane pentru stabilirea drepturilor detinute de fiecare, nu se poate include in masa succesorala vreo cota din dreptul de proprietate asupra terenurilor respective.
Nici in ceea ce priveste locul de veci nu s-au depus acte care sa ateste detinerea de catre defunct in momentul decesului a dreptului de concesiune asupra acestuia si intinderea cotei defunctului din acel drept, certificatul de mostenitor mentionat mai sus nefacand dovada drepturilor enumerate in masa succesorala.
De asemenea, din probele administrate nu a rezultat contributia defunctului la achitarea ratelor pentru plata pretului apartamentului nr.3 in schimbul caruia a fost dobandit apartamentul nr. 15 mentionat mai sus pentru a se putea retine in masa succesorala vreun drept de creanta a defunctului impotriva reclamantei-parate. Sub acest aspect, martorul P.R. (fratele reclamantei-parate) a sustinut ca ratele ce mai erau de achitat din pretul apartamentului nr.3 la data incheierii casatoriei dintre aceasta si defunct au fost suportate de reclamanta-parata din salariul sau. De asemenea, chitantele depuse la dosar cu privire la achitarea ratelor sunt pe numele reclamantei-parate. Faptul ca defunctul a avut venituri salariale in perioada 1979-1991 conform adeverintei nr.6062/3.03.2011 emisa de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, Directia Generala Juridica si Resurse Umane nu poate conduce la o alta concluzie cata vreme si reclamanta-parata a avut venituri salariale, conform actelor de la dosar. Chiar daca reclamanta-parata a recunoscut prin semnarea contractului de schimb ca ratele pentru plata pretului apartamentului nr.3 ar fi fost achitate impreuna cu defunctul dupa data de 28 aprilie 1979, nu poate fi retinut in favoarea defunctului un drept de creanta fara stabilirea intinderii sale or pe baza probelor administrate la solicitarea partilor ori din oficiu nu se poate stabili care a fost contributia efectiva a defunctului la plata acelor rate.
Ca atare, in masa succesorala ramasa de pe urma defunctului nu pot fi incluse bunurile si drepturile indicate de parti in cererile depuse la dosar.
Avand in vedere solutia data pe fondul cauzei, dispozitiile art.274 Cod procedura civila conform carora partea care cade in pretentii poate fi obligata, la cerere, sa plateasca celeilalte parti, cheltuielile de judecata, si inscrisurile depuse la dosar cu privire la cheltuielile de judecata efectuate de parti, instanta a respins cererile acestora de recuperare a cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel paratul-reclamant S.L. solicitand admiterea acestuia, casarea hotararii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante.
In motivarea apelului, apelantul a aratat ca intimata a depus la dosar inscrisuri din care rezulta ca a fost chemat in termenul de 6 luni de la decesul tatalui sau in fata notarului public I.C. pentru dezbaterea succesiunii. Pozitia apelantului cu acel prilej exprima manifestarea expresa de vointa de acceptare a succesiunii, imprejurarea ca nu a formulat o cerere expresa nu inseamna ca nu a acceptat succesiunea in termenul prevazut de lege. Nu este justificata nici motivarea instantei de fond privind plata impozitelor pentru apartament intrucat, din cauza relatiilor destul de reci cu fosta sotie a tatalui sau, apelantul nu a avut aceasta posibilitate. Fara justificare legala s-a inlaturat din masa succesorala a tatalui sau tocmai terenul situat in comuna S., judet G.. Fata de acest bun din succesiune apelantul a efectuat acte de acceptare tacita a mostenirii, in sensul ca, alaturi de ceilalti comostenitori, a platit pentru teren cota de impozit si a primit sume de bani rezultate din exploatarea lui, in conformitate cu partea care i se cuvenea tatalui sau.
In drept au fost invocate dispozitiile art.284 Cod procedura civila.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civila nr.398A/17.04.2012 , Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis apelul formulat de apelantul S.L., a schimbat, in parte, sentinta civila apelata, in sensul ca a constatat ca si paratul-reclamant S.L. este mostenitor al defunctului S.G., in calitate de fiu, revenindu-i o cota de ¾ din masa succesoral si a dispus trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru rejudecarea capetelor de cerere privind stabilirea masei succesorale si iesirea din indiviziune a partilor, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca singura critica adusa de apelant vizeaza gresita apreciere de catre prima instanta a faptului ca acesta este strain de mostenirea defunctului S.G., prin neexercitarea dreptului de optiune succesorala in termenul prevazut de lege si, pe cale de consecinta, respingerea cererii reconventionale ca neintemeiate.
Sub acest aspect, instanta a retinut ca, potrivit certificatului de deces seria DR nr.312290, eliberat de Primaria Sectorului 4 Bucuresti, la data de 18.12.2001, S.G. a decedat la data de 17.12.2001, data la care s-a deschis si succesiunea acestuia, conform art.651 Cod civil (aplicabil in temeiul art.223 din Legea nr.71/2011).
Este de principiu ca transmisiunea succesorala opereaza de plin drept de la data deschiderii mostenirii, dar aceasta nu inseamna ca ar fi obligatorie pentru succesibili, dimpotriva, acestia trebuie sa isi exercite dreptul de optiune succesorala in termenul de 6 luni prevazut de 700 alin.1 Cod civil.
Apelantul S.L. a pretins ca a acceptat tacit mostenirea tatalui sau facand acte de administrare a bunurilor din patrimoniul succesoral.
Acceptarea tacita este definita de art.689 teza a II-a Cod civil, ca fiind atunci cand “eredele face un act pe care nu ar putea sa il faca decat in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare". Codul civil nu reglementeaza actele de acceptare tacita rezumandu-se doar sa prevada in art.690 ca actele de conservare, de ingrijire si administrare provizorie nu constituie prin ele insele acte de acceptare tacita, iar in art.691 ca actele de dispozitie asupra bunurilor succesorale constituie acte de acceptare. De aceea, in doctrina si jurisprudenta s-a apreciat ca fac parte din categoria actelor de acceptare tacita a mostenirii: a) actele de dispozitie juridica asupra bunurilor succesorale, b) actele de dispozitie materiala asupra bunurilor succesorale, c) actele de administrare definitiva si de folosinta si d) actele care au ca finalitate atribuirea in tot sau in parte a succesiunii.
Din moment ce Codul precizeaza ca actele de conservare si de administrare provizorie nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii, inseamna ca au o astfel de semnificatie actele de administrare cu caracter definitiv si care angajeaza viitorul.
Or, in cuprinsul inscrisurilor denumite "chitante", depuse de paratul-reclamant S.L. in apel, rezulta ca acesta, incepand cu anul 2002 a dat in arenda o parte din terenurile dobandite de autorul sau prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991 lui S.M.. Este irelevant in ceea ce priveste exercitarea dreptului de optiune succesorala faptul ca actul de administrare nu este valabil incheiat, atata vreme cat acesta exprima vointa neindoielnica a succesibilului de a accepta mostenirea.
Asa fiind, instanta a constatat ca apelantul si-a exercitat dreptul de optiune succesorala in sensul acceptarii tacite a acesteia in termen de 6 luni de la deschiderea mostenirii (suma de 1000000 lei reprezentand contravaloare folosintei terenului in suprafata de 3820 mp., inscris in titlul de proprietate nr.1351754/2001, pentru tot anul 2002).
Prin urmare, in mod gresit prima instanta a apreciat ca paratul-reclamant este strain de mostenire prin neexercitarea dreptului de optiune succesorala, astfel ca apelul a fost admis, conform art.296 Cod procedura civila, schimbata, in parte, sentinta civila apelata, in sensul ca s-a constatat ca si apelantul are calitatea de mostenitor al defunctului, in calitate de fiu, cu o cota de ¾ din masa succesorala (conform art.1 din Legea nr.319/1944, care prevede ca in concurs cu descendentii defunctului, sotul supravietuitor are dreptul la ¼ din mostenire).
Tinand cont si ca prin constarea ca reclamanta-parata S.J.C. este unica mostenitoare a defunctului, instanta nu a solutionat in fondul petitului din cererea reconventionala privind partajul bunurilor succesorale, in temeiul art.297 alin.1 Cod procedura civila, sentinta civila atacata a fost desfiintata, in parte, respectiv cu privire la solutia data capetelor de cerere privind stabilirea masei succesorale (intrucat prin cererea reconventionala s-a solicitat retinerea in masa succesorala si a terenurilor inscrise in titlurile de proprietate nr.1351754/19.03.2001, 1018/05.11.2012 si 1153/12.06.2003) si partajul si a fost trimisa cauza spre rejudecare aceleasi instante in aceste limite.
Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii, in sensul respingerii apelului si mentinerea sentintei civile nr.3642/11.05.2011 a Judecatoriei Sectorului 4 ca fiind temeinica si legala.
Recurenta considera decizia ca fiind nelegala si solicita casarea acesteia in temeiul dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila intrucat hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si gresita aplicare a legii.
In motivarea recursului sau, recurenta a aratat ca instanta de apel in mod gresit a apreciat ca este intemeiat motivul invocat de catre apelantul - parat-reclamant in sensul ca acesta si-ar fi exercitat dreptul de optiune succesorala prin acceptarea tacita a succesiunii in termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, 17.12.2001, intrucat acesta ar fi facut acte de administrare a bunurilor din patrimoniul succesoral.
In mod nejustificat acest fapt, in opinia instantei de apel ar fi dovedit prin prezentarea direct in faza apelului a unor inscrisuri intitulate "chitante", din care ar rezulta ca apelantul - parat-reclamant S.L., incepand cu anul 2002 a dat in arenda o parte din terenurile dobandite de autorul sau.
Or, este usor de observat ca aceste inscrisuri au fost produse "pro causa", fiind antedatate, redactate si intocmite dupa pronuntarea sentintei fondului, avand acelasi continut si semnate de aceleasi parti, fiind greu de inteles de ce nu le-a prezentat in aparare si in fata instantei fondului.
Aceste inscrisuri sub semnatura privata nu au fost sustinute si de alte probe, care sa conduca la concluzia ca acestea au caracterul unor acte de dispozitie asupra bunurilor succesorale, care sa constituie acte de acceptare tacita a succesiunii, astfel cum prevad dispozitiile art.691 Cod civil.
Faptul ca apelantul parat-reclamant pretinde ca incepand cu anul 2002 a dat in arenda o suprafata de teren extravilan in suprafata de 3820 mp. inscris in Titlul de proprietate nr.1351754/2001 este neadevarat, intrucat acest teren apartine in indiviziune mostenitorilor defunctei S.C.M., anume defunctii S.G. si S.P., prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991.
Rezulta asadar ca, apelantul parat-reclamant incearca sa induca in eroare instanta, in sensul ca acesta ar fi exercitat acte de administrare asupra intregului teren in suprafata de 3820 mp., prin arendarea acestuia, acest fapt, in masura in care s-ar fi realizat, ar reprezenta acte de conservare, ingrijire si administrare provizorie care nu pot constitui prin ele insele acte de acceptare tacita in acceptiunea dispozitiilor art.689 teza a II-a C.civ., astfel ca acestea nu sunt susceptibile de a exprima vointa neindoielnica a succesibilului de a accepta tacit mostenirea.
Rezulta asadar ca instanta fondului a pronuntat o solutie temeinica si legala atunci cand a retinut ca paratul-reclamant nu a facut dovada unor acte de acceptare tacita a succesiunii, dimpotriva prin raspunsul la interogatoriul formulat acesta a recunoscut ca toate taxele si impozitele au fost achitate de recurenta.
In toate cazurile, declaratia de acceptare a unei succesiuni ori actele de acceptare tacita a mostenirii trebuie sa intervina in 6 luni de la deschiderea succesiunii, conform art.700 Cod civil, sub sanctiunea desfiintarii titlului de mostenitor cu efect retroactiv.
De asemenea, instanta fondului a retinut in mod corect in considerentele hotararii, faptul ca in ceea ce priveste apartamentul nr.15 situat in B., Bd. D.C. nr.15, bl.9, et.3, sector 4, acesta nu poate fi inclus in masa succesorala ramasa de pe urma defunctului S.G., acesta fiind bun propriu, intrucat fata de dispozitiile art.31 Codul Familiei sunt bunuri proprii bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei si valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare, nefiind dovedita contributia defunctului la achitarea ratelor.
Fata de cele mai sus aratate solicita admiterea recursului, casarea mentionatei hotarari, in sensul respingerii apelului si mentinerea sentintei civile nr. 3642/ 1l.05.2011 a Judecatoriei Sectorului 4 ca fiind temeinica si legala.
La termenul de judecata din 04.04.2013, intimatul-parat a depus intampinare solicitand respingerea recursului si mentinerea deciziei civile recurate ca fiind legala si temeinica cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea intampinarii, intimatul - parat a aratat ca a fost chemat in judecata de S.J.C. pentru constatarea deschiderii succesiunii de pe urma autorului S.G. (tatal sau) decedat la data de 17.12.2001.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a avut un apartament de 3 camere dobandit inainte de casatoria cu tatal sau, apartament care a fost schimbat, in timpul casatoriei, cu un altul de doua camere, primind o diferenta de 25.000 lei.
A mai mentionat ca, dupa decesul bunicii sale, tatalui intimatului i-a revenit o cota indiviza dintr-un teren situat in comuna S., iar prin mostenire s-a dobandit si o cota-indiviza din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat in cimitirul Piatra Neamt.
La data de 9.09.2010 si-a precizat actiunea in sensul ca a invederat instantei ca autorul S.G. nu are avere de impartit si renunta la pretentia sa asupra terenului din judetul G..
De asemenea, la data de 8.10.2010, formuleaza o noua cerere precizatoare prin care solicita sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului S.G., sa se constate faptul ca este unica mostenitoare a defunctului, intimatul devenind strain de succesiune prin neacceptare in termenul prevazut de art.700 Cod civil si sa se constate ca masa succesorala se compune dintr-un teren in suprafata de 1510 mp. teren arabil situat in satul B., comuna S., judetul G., un teren cu vegetatie forestiera cu o suprafata de 1 ha situat in aceeasi comuna, ½ din dreptul de concesiune asupra locului de veci din cimitirul Piatra Neamt si suma de 5.520 lei reprezentand contributia defunctului la achitarea ultimelor rate pentru restituirea imprumutului contractat in scopul achizitionarii apartamentului de 3 camere.
S-au mai formulat si alte precizari si completari prin care reclamanta a mai solicitat atribuirea locului de veci si constatarea faptului ca apartamentul situat in B., Bd. D.C., nr.15, sector 4 este bun propriu.
Prin sentinta civila nr.3642111.05.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a fost admisa, in parte, cererea reclamantei, s-a constatat deschisa succesiunea de pe urma defunctului S.G., s-a constatat ca unica mostenitoare in calitate de sotie supravietuitoare a acestuia este S.J.C., iar intimatul in calitate de fiu, este strain de mostenire prin neacceptare.
A fost respins capatul de cerere privind includerea in masa succesorala a unei cote-indivize din dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate in comuna S.-G., partajarea folosintei locului de concesiune si capetele de cerere privind cheltuielile de judecata.
Intimatul mai arata ca i-a fost respinsa cererea reconventionala prin care a solicitat sa i se constate calitatea de mostenitor asupra averii ramase de pe urma autorului S.G..
Impotriva acestei hotarari intimatul a declarat apel, care a fost admis prin decizia civila nr. 398A/17.04.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul cu nr.8497/4/2010; a fost schimbata, in parte, sentinta in sensul ca s-a constatat calitatea sa de mostenitor al autorului S.L., revenindu-i o cota de ¾ din masa succesorala.
Cauza a fost trimisa la instanta de fond pentru rejudecarea capetelor de cerere privind stabilirea masei succesorale si iesirea din indiviziune a partilor.
Concret, instanta de apel a apreciat ca instanta de fond nu a solutionat petitul din cererea sa reconventionala privind partajarea bunurilor succesorale.
In recursul sau, reclamanta-recurenta S.J.C. a criticat hotararea instantei de apel pe considerentul ca, in mod gresit, instanta a apreciat ca intimatul si-a exercitat dreptul la optiune succesorala prin actele de administrare a bunurilor din patrimoniul succesoral, iar inscrisurile depuse au fost produse "pro causa", fiind antedatate si redactate dupa pronuntarea sentintei.
Aceasta afirmatie folosita de recurenta-reclamanta nu are fundament legal, intrucat ea a cunoscut ca intimatul a administrat acest teren impreuna cu ceilalti comostenitori, iar in momentul in care a cerut sa se constate calitatea sa de mostenitor si a indicat bunurile ce constituiau masa succesorala, a formulat cerere de renuntare la cota-indiviza din terenurile situate in comuna S., judet G., intrucat prin aceasta a incercat sa il inlature de la succesiunea tatalui sau, asa cum a procedat si la momentul deschiderii succesiunii, in fata notarului public.
Faptul ca nu a prezentat dovezile de administrare a terenului din comuna S.-G. in timpul judecatii in fata instantei de fond s-a datorat imprejurarii ca nu a avut pregatire juridica, nefiind asistat de un aparator ales si nu din considerente de a induce in eroare instanta, asa cum a procedat reclamanta-recurenta care, pe tot parcursul solutionarii acestei cauze, a facut cereri, completari si precizari prin care a incercat sa ascunda bunurile succesiunii.
Tot in aceeasi modalitate a incercat sa excluda din masa partajata, apartamentul din B., Bd. D.C., nr.15, sector 4, despre care, intr-una dintre cererile formulate, recunoaste ca tatal sau a contribuit prin achitarea unui credit pentru achizitionarea primului apartament de 3 camere, cerere peste care instanta de fond a trecut fara a o analiza.
Dovada contributiei la achizitionarea apartamentului din partea tatalui sau a facut-o cu imprejurarea ca el realiza venituri, in timp ce recurenta-reclamanta S.J.C. nu avea un loc de munca.
In drept au fost invocate dispozitiile art.115-118 Cod procedura civila.
Constatandu-se legal investita si competenta sa solutioneze calea de atac promovata, Curtea, analizand actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile, apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Asa cum rezulta din economia dispozitiilor legale care reglementeaza aceasta cale de atac extraordinara si nedevolutiva, instanta constata ca recursul permite reformarea hotararilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevazute expres si limitativ de dispozitiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila, legiuitorul sanctionand cu nulitatea recursul, a carui motivare nu se incadreaza in nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Reclamanta recurenta si-a intemeiat calea de atac declarata pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila. Facand aplicarea in speta a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din aceasta perspectiva.
Acest motiv de recurs (art.304 pct. 9 Cod procedura civila) contine doua ipoteze si anume situatia in care hotararea pronuntata este lipsita de temei legal precum si ipoteza in care hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii. Suntem in situatia in care hotararea este lipsita de temei legal, atunci cand din modul in care este redactata hotararea nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, de unde se deduce ca lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundata cu incalcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanta de recurs este in situatia de evalua daca hotararea nu este motivata in drept sau daca in legislatia in vigoare la data pronuntarii hotararii nu exista un text de lege (de drept material) care sa justifice solutia pronuntata. In cea de-a doua ipoteza, hotararea este considerata a fi data cu incalcarea sau cu aplicarea gresita a legii, in cazul in care instanta recurs la dispozitiile legale incidente, dar le-a incalcat in litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea ca, in masura in care nu se pot incadra in alte motive de recurs, acest motiv de critica include in mod exceptional si nerespectarea normelor procesual civile.
Examinand cererea de recurs, Curtea constata ca principala critica formulata se refera la calificarea data de instanta de apel contractelor de arendare incheiate de parat, ca reprezentand forma de manifestare a acceptari tacite a mostenirii ramase de pe urma tatalui sau.
Pentru a raspunde criticilor formulate de reclamanta, Curtea porneste de la faptul ca potrivit prevederilor art. 295 Cod procedura civila, legiuitorul permite administrarea probelor si in faza apelului, fiind astfel posibila refacerea sau completarea probatoriului administrat la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292, sub rezerva dovedirii necesitatii lor pentru clarificarea aspectelor de fapt ale cauzei. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca administrarea probei cu inscrisuri in fata instantei de apel, constand in depunerea la dosar a contractelor de arendare incheiate de parat in perioada 2002-2011 s-a realizat cu respectarea cerintelor impuse de dispozitiile procedurale anterior citate, acestea dovedindu-se a fi utile cauzei, deoarece tind sa elucideze chestiunea acceptarii tacite a succesiuni defunctului de catre parat.
In egala masura, nu se pot retine ca intemeiate sustinerile recurentei referitoare la lipsa de veridicitate a acestor inscrisuri, in sensul ca au fost intocmite pro causa (un indiciu in aceasta privinta fiind prezentarea acestora de abia in faza apelului), Curtea constatand ca (sustinerile) nu au nici un suport probator in actele si lucrarile dosarului, precum si faptul ca este admisibila, din punct de vedere procedural, completarea probatoriului in fata instantei de apel. De asemenea, trebuie observat ca reclamanta nu a inteles sa conteste pe cale procedurii verificarii de scripte sau a falsului autenticitatea inscrisurilor respective, astfel ca, potrivit prezumtie de valabilitate de care se bucura orice act juridic, acestea nu pot fi considerate decat valabile, atata timp cat nu s-a constatat nulitatea acestora.
In ceea ce priveste natura juridica a contractului de arendare, Curtea constata ca acesta constituie acte de administrare (si nu de conservare sau administrare provizorie, cum eronat sustine reclamanta in motivele de recurs) cu caracter definitiv, deoarece prin intermediul sau se urmareste valorificarea bunului succesoral, reprezentat de terenul agricol in suprafata de 3820 mp, prin obtinerea unui profit, iar prin durata pentru care a avut loc operatiunea juridica a arendarii: 2002-2011, este evident ca incheierea contractului a angajat viitorul imobilului succesoral o perioada destul de indelungata.
Curtea considera necesar a precizeze, ca ceea ce intereseaza in cazul acceptarii tacite nu este valabilitatea formala a actului, ci intentia succesibilului exprimata prin intermediul lui, indirect dar neindoielnic, de a accepta mostenirea defunctului. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca este nerelevant faptul ca terenul ce a facut obiectul arendarii apartine in exclusivitate intimatului parat sau in indiviziune cu alti comostenitori, cu precizarea ca, chiar in ipoteza in care s-ar da relevanta acestui aspect, incheierea contractului de arendare ar fi valida, deoarece, din punct de vedere al regimului juridic al indiviziunii, actele de administrare pot fi incheiate in mod valabil chiar si de un singur coindivizar, nefiind supuse regulii unanimitatii, asa cum sunt actele de dispozitie.
In ceea ce priveste termenului de optiune succesorala de 6 luni de la data deschiderii mostenirii, care coincide cu data decesului defunctului tata al paratului: 17 12 2001, Curtea constata ca prima operatiune de arendare s-a realizat pentru anul 2002. Avand in vedere categoria de folosinta acestui teren: arabil, asa cum reiese din mentiunile titlului de proprietate, emis in temeiul Legii nr. 18/1991, precum si faptul ca chitanta sub semnatura privata aflata la fila 53 din dosarul de apel, atesta ca arenda este platita in virtutea folosintei terenului in cursul anului 2002, Curtea constata ca incheierea contractului de arendare s-a realizat cu respectarea termenului optiune succesorala.
In ceea ce priveste sustinerea facuta de reclamanta in finalul motivelor de recurs, relativ la caracterul de bun propriu al apartamentului de 2 camere situat in B., B-dul D.C. nr. 15, bl. 9, sc. 3, et.3, ap. 15, sector 4, Curtea constata ca, fata de solutia corecta pronuntata de instanta de apel, aceasta chestiune va fi transata de prima instanta in cadrul dezbaterii succesorale de pe urma defunctului S.G..
Cu privire la sustinerile reclamantei din primul memoriu, Curtea constata ca reclamanta nu a formulat de fapt critici de nelegalitate fata de solutia instantei de apel, ci se rezuma sa prezinte situatia de fapt din dosar, punand accentul pe faptul ca apartamentul de 2 camere anterior mentionat nu face parte din masa partajabila, fiind bun propriu al recurentei, chestiune, care, asa cum s-a invederat in cele ce preced, urmeaza sa fie examinata de instanta de fond in urma desfiintarii cu trimitere spre rejudecare pronuntata de instanta de apel.
Pentru toate aceste considerente, fata de prevederile art. 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat recursul, precum si cererea recurentei referitoare la acordarea cheltuielilor de judecata, potrivit prevederilor ar. 274 Cod procedura civila (fiind partea care pierde procesul). Se va lua act ca intimatul parat si-a rezervat dreptul de a cere cheltuielile de judecata pe cale de separata.