Achizitii publice. Pretentii.
Potrivit art. 122 lit. i) din OUG nr. 34/2006 2004 cu modificarile ulterioare, care reprezinta o transpunere in dreptul intern a Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 31.03.2004, autoritatea contractanta avea dreptul de a aplica procedura de negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare, atunci cand era necesara achizitionarea unor lucrari suplimentare / aditionale care nu au fost incluse in contractul initial dar care, datorita unor circumstante imprevizibile, au devenit necesare pentru indeplinirea contractului numai daca se respectau, cumulativ, urmatoarele conditii: atribuirea sa fie facuta contractului initial, lucrarile suplimentare sa nu poata fi din punct de vedere tehnic si economic, separate de contractul initial, fara inconveniente majore pentru autoritatea contractanta, iar valoarea cumulata a contractelor atribuite si a actelor aditionale incheiate pentru lucrari / servicii suplimentare ori aditionale sa nu depaseasca 50% din valoarea contractului initial.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 838 din 19.04.2013)
Prin sentinta civila nr.19833/19.12.2012 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila, s-au respins ca neintemeiate exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantei, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru debitul rezultat din facturile nr.BWCF 4531159/28.06.2007 si nr.BWCF 4531168/06.08.2007 si pentru penalitatile de intarziere calculate pentru debitul din facturile mentionate.
A fost admisa in parte cererea formulata de SC L E C SA Portugalia prin SC L E SA - Sucursala Bucuresti in contradictoriu cu paratul M B.
Paratul a fost obligat la plata catre reclamanta a sumei de 205.876,01 lei, conform facturii fiscale BWCF 4531159/28.06.2007 precum si la penalitati de intarziere in cuantum de 205.876,01 lei. De asemenea, paratul a mai fost obligat la plata sumei de 5.173.443,19 lei conform facturii fiscale BWCF 4531168/06.08.2007, plus penalitati de intarziere de 5.173.443 lei.
Capetele de cerere 3, 4, 6 si 7 precizate au fost respinse ca neintemeiate.
Capatul 5 al cererii precizate privind penalitatile de intarziere a fost respins ca neintemeiat, iar capatul 8 ca ramas fara obiect.
Paratul a fost obligat la 6.415,2 lei cheltuieli de judecata.
S-a respins ca neintemeiata cererea paratului privind obligarea reclamantei la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de expert.
In motivare, s-a retinut ca in data de 24.07.2006, a fost incheiat contractul nr.2772 intre paratul achizitor si SC L E C SA Portugalia prin SC L E SA - Sucursala Bucuresti - executant.
Societatea si-a insusit actiunea si toate demersurile juridice ale sucursalei, fiind ratificat si mandatul reprezentantului sau.
Pretentiile care fac obiectul litigiului sunt intemeiate pe clauzele contractului incheiat intre parti, fiind deci indeplinite conditiile capacitatii de folosinta si a calitatii procesuale active.
In ce priveste prescriptia conform art.18.1 din contract, paratul avea obligatia de a efectua plata in termen de 30 de zile de la dat prezentarii facturilor, pe baza situatiilor de lucrari confirmate in prealabil de catre D T S C.
Factura nr.4531159 din 28.06.2007 era scadenta la 04.08.2007, termenul de prescriptie implinindu-se la 04.08.2010, iar factura nr.45311685 din 06.08.2007 era scadenta la 13.09.2007, termenul de prescriptie fiind implinit la 13.09.2010.
Reclamanta a comunicat paratului extrasul de cont pentru soldul de 8.307.071,93 lei in care erau incluse si suma de 205.876,01 lei conform facturii BWCF 4531159, respectiv suma de 5.173.443,19 lei conform facturii BWCF 4531168.
Prin adresa nr.8107/07.04.2009, paratul a confirmat soldul de 8.307.071,93 lei, fiind deci recunoscute pretentiile reclamantei, la data de 07.04.2009 a operat intreruperea cursului prescriptiei.
Prin urmare, termenul s-ar fi implinit la 07.04.2012, cererea fiind formulata la 03.04.2012.
In ce priveste creanta reprezentata de suma de 205.876,01 lei conform facturii fiscale BWCF 4531159/28.06.2007, plus penalitatile de intarziere de 205.876,01 lei si creanta de 5.173.443,19 lei conform facturii BWCF 4531168/06.08.2007 sumele au caracter cert, lichid si exigibil.
Facturile au fost acceptate la plata, fiind semnate de primire si sunt ajunse la scadenta.
Cuantumul total al penalitatilor pentru intarziere in decontare, in temeiul art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002, in vigoare la momentul incheierii contractului de executie lucrari nr.2772/24.07.2006, nu putea depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care partile ar fi stipulat contrariul prin contract.
Din raportul de expertiza efectuat si inscrisurile din dosar a rezultat ca reclamanta nu a dovedit ca lucrarile ar fi ramas neachitate, desi ar fi fost executate cu respectarea clauzelor contractuale.
In consecinta, pentru parat nu exista obligatia de plata in ce priveste facturile LSB nr.841028/28.05.2009 si LSB 841062/18.12.2009.
Prin adresa nr.612/GH-AC/08/28.08.2008, reclamanta a comunicat paratului ca din 28.08.2008 a suspendat executarea lucrarilor, deoarece nu s-ar fi achitat lucrarile suplimentare executate si nu exista amplasament liber pentru executarea lucrarilor, intrucat paratul nu a luat masuri pentru finalizarea procedurilor de expropriere.
Pentru a opera pactul comisoriu de grad IV, conform art.24.1 din contract, era necesara indeplinirea conditiei ca reclamanta sa-si incalce obligatiile dupa avertizarea printr-o notificare asupra incalcarii, cerinta care s-a indeplinit.
La data sistarii lucrarilor existau amplasamente pe care se putea lucra si nu s-au luat masuri de conservare pentru lucrarile executate, ceea ce a dus la degradarea acestora.
Cu privire la obligatia paratului la incheierea unui act aditional privind lucrarile suplimentare, capatul de cerere nu este intemeiat, fiind aplicabile dispozitiile art.122 lit.i) din OUG nr.34/2006, care stabilesc conditiile legale ale incheierii unui asemenea act juridic. Astfel, valoarea solicitata de reclamanta era de 22.552.492,61 lei, in timp ce valoarea contractului initial era de 23.789.879,17 lei, fiind deci depasit cu mult pragul maximal prevazut de lege de 50% din valoarea contractului initial.
Nu a rezultat din probe care erau circumstantele imprevizibile pentru care ar fi devenit strict necesare lucrarile suplimentare.
Avand in vedere atribuirea lucrarilor de catre achizitor printr-un nou contract, capatul de cerere privind obligarea la executarea contractului pana la finalizarea acestuia, a ramas fara obiect.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata M B, solicitand modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii ca prescrise, in subsidiar ca neintemeiate a capetelor de cerere 1 si 2, prin care s-a solicitat plata sumelor de 205.876,01 lei, contravaloarea facturii fiscale nr.BWCF 4531159 din 28.06.2007 si de 5.173.443,19 lei contravaloarea facturii fiscale BWCF 4531168 din 06.08.2007, respingerea penalitatilor de intarziere aferente facturilor mentionate si respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecata, propriile cheltuieli de judecata urmand a fi recuperate pe cale separata.
In sustinerea cererii de recurs se invoca faptul ca in ce priveste capetele nr.1 si 2 din actiune, opereaza prescriptia.
Instanta a interpretat gresit ca ar fi intervenit recunoasterea pretentiilor reclamantei intimate, ceea ce a intrerupt cursul prescriptiei extinctive.
Conform dispozitiilor art.18.1 din contract, plata se efectua in 30 de zile de la prezentarea facturilor la D F C, pe baza situatiilor de lucrari confirmate.
Pentru factura fiscala nr.4531153/28.06.2007, termenul de prescriptie s-a implinit la data de 04.08.2010, iar pentru factura nr.45311685 din 06.08.2007, termenul de prescriptie s-a implinit la 13.09.2010.
In cazul facturilor mentionate s-au achitat in parte sumele, diferentele fiind refuzate la plata de catre D F C din cadrul P M B, conform adresei nr.10383/09.10.2007.
Adresa nr.8107/07.04.2009 nu are caracterului unei recunoasteri a debitului. Aceasta reprezinta o confirmare a unui sold, in conformitate cu Ordinul M F P nr.2861/2009.
Facturile ar fi trebuit anulate dupa achitarea partiala si refuzul de plata a diferentelor exprimat prin adresa nr.10383/09.10.2007.
Recunoasterea trebuia efectuata de catre persoanele care pot angaja in mod valabil debitoarea. D F C nu reprezinta in mod legal M B, reprezentantul legal fiind P G.
Pe fond, cele retinute nu corespund realitatii, asa cum rezulta din materialul probator administrat in cauza.
Sumele solicitate corespund unor lucrari suplimentare executate in afara cadrului contractual, aspect care n-a fost luat in considerare de catre instanta de fond.
Lucrarile nu au fost cuprinse intr-un act aditional la contractul de executie lucrari nr.2772/24.07.2006 si nici nu au fost acceptate la plata de catre M B, contrar celor retinute de catre instanta. Se invoca in drept dispozitiile art.122 lit.i) din OUG nr.34/2006.
Valoarea solicitata pentru plata lucrarilor suplimentare este nejustificata, in raport de concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza, in care valoarea stabilita este de 4.837.274 lei si nu suma de 5.379.319,2 lei.
Impotriva aceleiasi sentinte a declarat recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului, modificarea in parte a acesteia, in sensul admiterii actiunii si cu obligarea paratului la 5.347.291,10 lei (contravaloare factura fiscala nr.LSB 841028/28.05.2009), 8.759.423,28 lei (contravaloare factura fiscala nr.LSB 841062/18.12.2009), 14.106.714,38 lei penalitati de intarziere, constatarea ca nu a intervenit rezilierea de drept a contractului la 26.10.2010, obligarea la incheierea unui act aditional privind lucrarile suplimentare executate la solicitarea paratului.
In motivarea recursului, se invoca faptul ca solutionarea data de prima instanta prin admiterea in parte a actiunii este bazata pe o eronata interpretare a probatoriului administrat si a dispozitiilor legale.
Instanta de fond nu a detaliat in ce ar fi constat nerespectarea clauzelor contractuale. Societatea reclamanta a executat de buna-credinta toate lucrarile necesare pentru realizarea obiectivului de investitii Artera _ si Pasaj _.
Prin adresa nr.217/19.05.2008, consultantul a comunicat intimatului si recurentei punctul sau de vedere, in sensul necesitatii lucrarilor suplimentare reiesite din documentatia de executie pentru finalizarea proiectului.
Lucrarile care fac parte din certificatul de lucrari nr.11 corespund calitativ si cantitativ cu prevederile proiectului si cu prevederile normative in vigoare.
Lucrarile sunt dovedite, evidentiate in raportul de expertiza efectuat de SC C P SRL, in scrisoarea nr.2914/06.09.2010 a P M B, precum si in rapoartele saptamanale din perioada 08.03. - 02.07.2008.
Faptul ca M B nu a incheiat un act aditional necesar confirmarii formale a cresterii valorii contractului se datoreaza culpei sale exclusive.
Pe parcursul derularii contractului, au intervenit numeroase impedimente in indeplinirea obligatiilor contractuale. Ulterior datei la care s-a suspendat executarea contractului, intimatul nu a intreprins niciun demers in vederea executarii propriilor obligatii contractuale.
Intimatul a recunoscut la 07.04.2009 debitul de achitat reprezentand contravaloarea lucrarilor executate.
Clauza invocata la 26.10.2010 pentru rezilierea de drept a contractului (art.24.1 din contract) nu se incadreaza la situatia de fapt si de drept existenta la dat notificarii.
Reclamanta notificase suspendarea executarii lucrarilor ca urmare a neexecutarii obligatiilor contractuale de catre intimatul parat, respectiv de a achita facturile restante.
Intimata parata M B a depus intampinare, solicitand respingerea ca tardiv si, in subsidiar, ca neintemeiat a recursului. formulat de catre recurenta reclamanta.
Nu au fost administrate probe noi in recurs.
Analizand cu prioritate exceptia tardivitatii recursului declarat de reclamanta, in conformitate cu dispozitiile art.137 alin.2 Cod procedura civila, Curtea constata si retine ca aceasta este neintemeiata si va fi respinsa, intrucat reclamanta nu era decazuta din dreptul de a declara recurs conform art.103 alin.1 Cod procedura civila, comunicarea sentintei nefiind efectuata la domiciliul procesual ales, indicat la prima instanta (art.93 Cod procedura civila), astfel incat recursul a fost declarat la 04.02.2013, inlauntrul termenului legal de 5 zile de la comunicare.
Analizand actele dosarului in conformitate cu dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul declarat de reclamanta nu este intemeiat.
Astfel cum s-a retinut si in raportul de expertiza efectuat la instanta de fond, reclamanta recurenta a efectuat lucrari suplimentare la obiectivul de investitii "Artera _ si Pasaj _", care au excedat cadrului contractual, nefiind cuprinse in lucrarile ori cantitatile de lucrari stabilite la data incheierii contractului de executie nr.2772 din 24.07.2006.
In vederea platii acestor lucrari suplimentare, au fost emise facturile fiscale nr. LSB 841028/28.05.2009 si LSB 841062/18.12.2009, care insa nu au fost insusite de parata recurenta (beneficiarul lucrarii), cu motivarea ca se depasise cadrul contractual si nu fusese incheiat de parti un act aditional la contract.
In mod corect deci, s-a respins solicitarea de a se obliga parata la plata acestor debite, in situatia in care prin raportul de expertiza s-a retinut ca aceste lucrari isi justificau necesitatea doar in masura continuarii lucrarilor la obiectivul respectiv, nu s-a putut dovedi executarea integrala si corespunzatoare a acestora si nici nu-si gaseau temeiul intr-un act aditional la contractul de executie incheiat de parti.
Sub acest aspect se retine incidenta dispozitiilor art.122 lit.i) din OUG nr.34/2006, potrivit caruia autoritatea contractanta (in speta M B) avea dreptul de a aplica procedura de negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare, atunci cand era necesara achizitionarea unor lucrari suplimentare / aditionale care nu au fost incluse in contractul initial dar care, datorita unor circumstante imprevizibile, au devenit necesare pentru indeplinirea contractului numai daca se respectau, cumulativ, urmatoarele conditii: atribuirea sa fie facuta contractului initial, lucrarile suplimentare sa nu poata fi din punct de vedere tehnic si economic, separate de contractul initial, fara inconveniente majore pentru autoritatea contractanta, iar valoarea cumulata a contractelor atribuite si a actelor aditionale incheiate pentru lucrari / servicii suplimentare ori aditionale sa nu depaseasca 50% din valoarea contractului initial.
Aceste prevederi legale reprezinta o transpunere in normele dreptului intern a dispozitiilor din art.31 al Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 31.03.2004, privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si servicii. Nu se poate deci, invoca necunoasterea legii de catre reclamanta recurenta, aflata in situatia efectuarii unor lucrari, fara existenta unui temei contractual si legal, in situatia concreta a derularii unui contract de achizitie publica, care presupune indeplinirea unor conditii stricte de legalitate.
Reclamanta recurenta nu se poate prevala de nota de fundamentare intocmita de catre D T D S C prin care se opina in favoarea necesitatii unui act aditional la contract, intrucat nu avea natura juridica a acceptului beneficiarului, de natura a angaja obligatia de plata, in absenta indeplinirii formalitatilor stipulate chiar in cuprinsul contractului si deci, cunoscute de reclamanta, care prevedeau necesitatea semnaturii P G, cu avizul tuturor directiilor care si-au exprimat acordul pentru incheierea contractului de executie initial.
Solicitarea de obligare a paratei recurente la incheierea unui act aditional privind lucrarile suplimentare, in mod corect a fost respinsa, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art.122 lit.i) din OUG nr.34/2006.
Valoarea totala a actelor aditionale, in situatia ipotetica a admiterii cererii reclamantei recurente, s-ar situa la 23.190.895,97 lei, reprezentand o crestere cu peste 100% din valoarea contractului de achizitie publica, ceea ce ar contraveni prevederilor legale mentionate.
Cererea nu poate fi primita, de altfel, fiind lipsita de obiect, intrucat, ca urmare a sistarii lucrarilor de catre reclamanta parata, contractul de executie lucrari a fost reziliat, M B incheind pentru finalizarea investitiei un contract de achizitie publica cu un alt operator economic.
Astfel cum rezulta si din cuprinsul raportului de expertiza, reclamanta recurenta dupa sistarea lucrarilor din initiativa proprie, nu a luat masuri de conservare si de protejare a lucrarilor deja executate.
In plus, desi existau zone libere pe zonele in care lucrarile nu erau finalizate, drumuri de acces, trotuare, borduri, rampa C, finalizarea infrastructurii incepute la pasaj, etc., reclamanta recurenta nu si-a indeplinit obligatia de executare a lucrarilor, motivat nu atat de existenta unor amplasamente neexpropriate si libere de sarcini, cat mai ales de neexecutarea contractului, ca efect al litigiului intervenit intre parti privind plata partiala a lucrarilor.
Reclamanta recurenta nu poate invoca in favoarea sa exceptia de neexecutare a contractului, intrucat avandu-se in vedere specificul contractului de executie lucrari, in care s-au convenit termenele de executare a obligatiilor reciproce, partile au renuntat la simultaneitatea de executare a obligatiilor si nu mai exista un temei pentru invocarea exceptiei de neexecutare.
In plus, s-a justificat sistarea lucrarilor la obiectivul de investitii, ca efect al neplatii lucrarilor suplimentare efectuate, care insa nu-si aveau temeiul contractual si legal.
In aceasta situatie, cu interpretarea corecta a dispozitiilor contractuale, instanta de fond a considerat ca au devenit aplicabile prevederile art.24.1 din contract, in sensul ca, in situatia in care o parte isi incalca obligatiile, dupa ce a fost avertizata de catre cealalta parte printr-o notificare scrisa asupra incalcarii, intervine rezilierea de drept a contractului.
In ce priveste recursul declarat de paratul M B, acesta este intemeiat pentru urmatoarele motive:
In ce priveste facturile nr.BWCF 4531159/28.06.2007 si nr.BWCF 4531168/06.08.2007 a intervenit prescriptia dreptului material la actiune.
Astfel, potrivit art.18.1 din contract, acestea erau scadente in termen de 30 de zile de la data prezentarii facturilor la D F C pe baza situatiilor de lucrari confirmate, in prealabil, de catre D T D S C.
Cele doua facturi au fost inaintate de directia de specialitate la D F C la data de 04.07.2007 (factura nr.4531159 din 28.06.2007) si respectiv, la 13.08.2007 (factura nr.4531168 din 06.08.2007).
Factura nr.4531159/28.06.2007 devenea scadenta la 04.08.2007, termenul de prescriptie implinindu-se la 04.08.2010, iar factura nr.4531168 din 06.08.2007 era scadenta la 13.09.2007, termenul de prescriptie fiind implinit la 13.09.2010.
Instanta de fond a apreciat gresit ca, in speta erau incidente dispozitiile art.16 alin.1 lit.a) din Decizia nr.167/1958 si ca prin adresa nr.8107/07.04.2009 ar fi intervenit o recunoastere a pretentiilor reclamantei-recurente, motiv pentru care s-ar fi intrerupt cursul prescriptiei, cu efectul inceperii de la 07.04.2009 a unei noi prescriptii extinctive.
Prin adresa nr.10383/09.10.2007 a P M B - D G E - D F C catre D G I S P, spre stiinta SC L E C SA Portugalia (aflata la fila 157 vol.I fond) s-a comunicat cu claritate achitarea partiala a acestor facturi, cu motivarea ca diferentele neachitate rezultau din "neconcordanta intre contract si situatiile de lucrari pentru lunile ianuarie - iunie 2007", solicitandu-se stornarea facturilor.
S-a mentionat, de asemenea, expres, ca modificarile articolelor de deviz, a preturilor si cantitatilor se puteau inregistra doar intr-un act aditional la contract, in caz contrar neexistand temeiul decontarii unor sume mai mari decat se indica in oferta la contract.
Refuzul de plata a acestor sume pretinse prin actiunea introductiva de reclamanta recurenta este, deci, neindoielnic.
Recunoasterea dreptului reprezinta o manifestare unilaterala de vointa facuta de cel in favoarea caruia curge prescriptia, prin care se atesta existenta unui drept potrivnic si care este de natura sa produca asupra sa consecinte juridice negative.
Pentru a se produce efectul intreruptiv, recunoasterea trebuie sa fie voluntara, sa fie neindoielnica si sa fie pura si simpla, in sensul de a nu fi insotita de vreo rezerva din partea autorului acesteia.
Prin adresa nr.8107/07.04.2009 a P M B - D F C catre recurenta reclamanta, se confirma soldul din evidentele contabile la data de 31.12.2008 pentru suma de 8.307.071,93 lei.
In cuprinsul acestei adrese nu se face nicio trimitere expresa la debitele pretinse in temeiul facturilor in speta, pentru care se solicitase anterior stornarea si se invocase nelegalitatea, in absenta unui act aditional, neputandu-se retine caracterul neindoielnic al recunoasterii debitului, pentru a opera intreruperea cursului prescriptiei.
Cele doua facturi au fost inregistrate in evidentele contabile, ca urmare a achitarii partiale a acestora, pentru restul ramas neachitat refuzandu-se expres plata.
Adresa mentionata, fara a face referire expresa la facturile respective, sub aspectul validarii debitului ramas neachitat, in contra pozitiei exprimate anterior si in conditiile in care intre parti exista deja un litigiu privind achitarea lucrarilor efectuate ulterior emiterii acestor facturi, nu poate avea caracterul unei recunoasteri exprese a debitului in sensul unei declaratii concrete a datoriei.
Continutul adresei respective privind soldul contabil nu a fost nici validat ulterior prin plati partiale ori prin recunoasterea debitului de catre reprezentantul legal al paratei, P G.
Astfel, in raport de data inregistrarii actiunii la prima instanta, 03.04.2012, se constata ca se implinise prescriptia extinctiva.
Totodata, potrivit art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, fiind prescrise si penalitatile de intarziere aferente.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art.3041 Cod procedura civila si art.312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefondat si a admis recursul paratei, in sensul ca a modificat sentinta recurata in parte, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parat si a respins cererile de obligare a acestuia la plata debitelor si penalitatilor aferente facturilor nr.BWCF 4531159 din 28.06.2007 si nr.BWCF 4531168 din 06.08.2007 ca prescrise.
In temeiul art.274 Cod procedura civila a respins si cererea de obligare a paratului la cheltuielile de judecata, si au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate, nemaifiind utila, in situatia data si analiza celorlalte motive de recurs invocate de parata.