Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. 36290/212/2014 in data de 30 octombrie 2014, reclamantul P.M a solicitat in contradictoriu cu parata P BANK ROMANIA SA, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate urmatoarele:
1. caracterul abuziv al clauzei prevazute la art. 5.1 si art. 5.4 din Contractul de credit nr. 1403R2J1300021161/02.11.2007, referitoare la dobanda variabila in functie de variatia marjei bancii si a deciziei bancii, cu consecinta derularii in continuare a contractului cu eliminarea acestei clauze;
2. caracterul abuziv al clauzelor prevazuta la art. 1.3 din contractul de creditare referitoare la comisionul de acordare, comisionul de rambursare anticipata si comisionul de conversie, cu consecinta derularii in continuare a contractului cu eliminarea acestor clauze;
3. caracterul abuziv al clauzei prevazuta la art. 4.2. alin.1, art. 4.4 si 7.2 din contractul de creditare, referitoare la dreptul bancii de a rezilia contractul cu consecinta derularii in continuare a contractului cu eliminarea acestor clauze;
Ca urmare a constatarii caracterului abuziv al clazelor susmentionate, reclamanta solicita:
4) eliminarea din contractul de creditare a comisionului de administrare, cu consecinta derularii in continuare a contractului cu eliminarea acestui comision;
5).obligarea paratei la convertirea in lei a creditului acordat catre subsemnatul la cursul de schimb Franc elvetian/Leu (CHF/RON) de la data acordarii creditului cu consecinta obligarii paratei la restituirea sumelor rezultate din diferenta de curs valutar, restituirea sumelor achitate de catre subsemnatul cu titlu de dobanzi si comisioane nelegal percepute in baza clauzelor abuzive inserate in cuprinsul contractului (comision de administrare, de acordare, de rambursare anticipata, de conversie, precum si alte comisioane nelegale);
Analizand cu prioritate exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Constanta invocata din oficiu, conform art. 248 din Codul de procedura civila potrivit caruia instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra exceptiilor de fond care fac inutila, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, instanta retine urmatoarele:
Competenta materiala presupune o delimitare intre instantele de grad diferit, iar normele de competenta materiala sunt stabilite sub aspect functional (dupa felul atributiilor jurisdictionale) si sub aspect procesual (dupa obiectul, valoarea sau natura cererii) in Codul de procedura civila si in alte acte normative speciale.
Competenta materiala functionala este aceea care determina si precizeaza functia si rolul atribuite fiecareia dintre categoriile instantelor judecatoresti, in timp ce competenta materiala procesuala este aceea care determina categoria de pricini ce pot fi rezolvate, in concret, de o categorie de instante judecatoresti.
Normele care reglementeaza competenta materiala sunt norme de ordine publica, acestea avand caracter absolut, astfel incat partile nu pot conveni sa deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instantei. In acest sens sunt si dispozitiile art.129 alin. 2 pct. 2 Codul de procedura civila, care statueaza ca necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad.
De asemenea, instanta retine ca necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, conform art.130 alin. 2 din Codul de procedura civila, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul fiind obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 Codul de procedura civila.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 din Codul de procedura civila, tribunalele judeca in prima instanta toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante.
Textul legal mentionat anterior consacra noua optica pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata in prima instanta, stabilind ca tribunalul are plenitudine de jurisdictie pentru judecata in prima instanta.
Deci, ori de cate ori legea nu prevede competenta altei instante, tribunalului ii revine competenta de a solutiona pricina in prima instanta.
In speta, reclamantii au sesizat instanta de judecata cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constata incidenta art. 99 din Codul de procedura civila., potrivit caruia: (1) Cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete principale de cerere intemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se stabileste in raport cu valoarea sau, dupa caz, cu natura ori obiectul fiecarei pretentii in parte. Daca unul dintre capetele de cerere este de competenta altei instante, instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzator competenta. (2) In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt."
In ceea ce priveste capatul al 5-lea al cererii de chemare in judecata, vizand o obligatie de a face, evaluabila in bani si raportat la valoarea mentionata incontractul partilor, respectiv 140.000 CHF (echivalent in lei 513.170 la data introducerii actiunii, curs BNR 1 CHF= 3,6655 lei), instanta apreciaza ca acesta atrage competenta materiala a tribunalului.
Conform art.99 alin. 2 din Codul de procedura civila, cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete de cerere principale, intemeiate pe un titlu comun, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt.
Reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete de cerere principale, printre care si cele avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din acelasi contract de credit si obligatie de a face, evaluabile in bani.
Conform art.95 Cod procedura civila, tribunalul este instanta de drept comun pentru solutionarea cererilor in prima instanta, judecatoria avand o competenta limitata, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j.
Prin urmare, instanta constata ca cererea formulata de reclamanti se incadreaza in ipoteza prevazuta de art.99 alin. 2 din Codul de procedura civila, intrucat cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care mai multe sunt de competenta tribunalului, instanta mai mare in grad decat judecatoria.
Avand in vedere toate aspectele de fapt si de drept retinute, in temeiul art.95 pct. 1 din Codul de procedura civila, cu referire la art.99 alin.2, art.123 alin.1, art.129 alin.2 pct. 2 si art.130 alin.2, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta.
Totodata, facand aplicarea dispozitiilor art.132 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, instanta va declina competenta solutionarii prezentei cauze in favoarea Tribunalului Constanta , caruia i se va inainta dosarul.