Actiune anulare contract de vanzare cumparare. Principiul nemijlocirii. Administrarea probei cu expertiza tehnica
- Art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006
Sustinerea recurentei potrivit careia judecatorul sindic ar fi trebuit sa retina informatiilor preluate de pe site-ul de specialitate www.autovit.ro, potrivit carora, in anul 2011 pretul de vanzare al unui autoturism Renault Clio avand anul de fabricatie 2004 este in medie de 3.500 euro astfel ca in anul 2008 , anul instrainarii acesta era superior valorii medii de 3500 euro situandu-se in jurul valorii de 6.000 euro si sa constate pe cale de consecinta ca pretul vanzarii reprezinta insasi dovada fraudei creditorilor societatii este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Principiul nemijlocirii presupune obligatia instantei de a cerceta direct si nemediat toate elementele care intereseaza dezlegarea pricinii, potrivit art. 169 C.proc.civ. administrarea probelor se face in fata instantei de judecata, daca legea nu dispune altfel.
In cauza, a fost incuviintata proba cu expertiza, raportul de expertiza depus la dosar precizand valoarea bunului la data vanzarii acestuia, anul 2008.(f.
Este adevarat ca instanta de judecata nu este tinuta de concluziile raportului de expertiza, dar expertiza nu ar putea fi inlaturata decat printr-un mijloc de proba de o valoare stiintifica egala.
Inscrisurile depuse de pe site-ul www.autovit.ro nu sunt de natura sa inlature concluziile raportului de expertiza care a fost intocmita de un expert desemnat ca urmare a faptului ca instanta a apreciat ca in cauza sunt necesare cunostinte de specialitate. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
SENTINTA CIVILA NR. 1230 din 05.06.2013) Prin sentinta civila nr. 11259/02.11.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a in dosarul nr. 43527/3/2011 a fost respinsa cererea formulata de reclamanta C C SPRL in contradictoriu cu paratii SC E SRL prin curator special M D H si SC L S SRL, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut :" ca la data de 16.04.2010, a fost deschisa procedura insolventei debitoarei SC E SRL.
Cu circa 1 an si 9 luni inainte de deschiderea procedurii insolventei, debitoarea SC E SRL a instrainat catre parata SC E SRL un autoturism marca Renault Clio pentru pretul de 15.000 lei, potrivit facturii nr. FFEC/1020.
Potrivit art. 79 din lege, lichidatorul judiciar poate introduce actiuni pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise, realizate de debitor prin acte incheiate, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, daca sunt in dauna creditorilor.
Prin raportul de expertiza tehnica s-a concluzionat ca pretul unui mijloc de transport similar cu o uzura de 4 ani avea o valoare de 14.568 ron
Pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 80 din lege, trebuia dovedit ca pretul automobilului tranzactionat nu era unul serios, la nivelul celor de pe piata auto din acea perioada si ca intentia partilor a fost aceea de a frauda creditorii, prin indepartarea unui bun la un pret derizoriu.
Or, in speta, nu exista un dezechilibru intre cele 2 prestatii, neputand fi retinuta nici reaua - credinta a paratei - cumparatoare.
Ca atare, Tribunalul apreciaza ca cererea introdusa de reclamanta, prin lichidator judiciar este neintemeiata, astfel ca va fi respinsa".
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs C C SPRL.
In motivarea caii de atac a aratat ca in cauza sunt indeplinite dispozitiile art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006, prestatia debitorului depasind-o pe cea primita, avand in vedere ca pretul instrainarii consemnat in factura fiscala este in cuantum de 15.000 lei exclusiv TVA iar conform informatiilor preluate de pe site-ul de specialitate www.autovit.ro, in anul 2011 pretul de vanzare al unui autoturism Renault Clio avand anul de fabricatie 2004 este in medie de 3.500 euro; in anul 2008 , anul instrainarii acesta era superior valorii medii de 3500 euro situandu-se in jurul valorii de 6.000 euro; pretul vanzarii reprezinta insasi dovada fraudei creditorilor societatii in sensul ca debitoarea a obtinut in anul 2008 un pret mai mic al autovehiculului, decat valoarea de piata a acestuia la data instrainarii.
A apreciat recurenta ca sunt indeplinite in cauza si dispozitiile prevazute de art. 80 alin.1 lit.c pentru ca in cauza exista intentia tuturor partilor implicate de a sustrage de la urmarirea creditorilor bunurile mobile ale debitoarei intrucat din anul 2008 administratorul debitoarei a inceput sa valorifice bunurile creditoarei la preturi neserioase in vederea ascunderii acestora de la urmarirea creditorilor; parata nu a facut dovada achitarii integrale a pretului.
A sustinut ca nu pot fi retinute concluziile raportului de expertiza pentru ca valoarea a fost determinata la nivelul anului 2012 si nu la nivelul anului 2008.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii in anulare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 229 C.proc.civ., art. 304 pct. 8, 9 si art. 304 1 C.proc.civ., art. 80 alin.1 lit. b si c din Legea nr. 85/2006.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor invocate, Curtea re?ine urmatoarele:
Actele prevazute de art. 80 alin.1 lit. b sunt acele operatiuni in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Actele vizate de acest text trebuie sa fie acte cu caracter comutativ si lezionare(disproportie vadita de valoare intre contraprestatii) iar nu orice acte in care disproportia de valoare intre contraprestatii este lipsita de echivalenta.
Cu circa 1 an si 9 luni inainte de deschiderea procedurii insolventei, debitoarea SC E SRL a instrainat catre parata SC L S SRL un autoturism marca Renault Clio pentru pretul de 15.000 lei, potrivit contractului de vanzare pentru un autovehicul folosit din data de17.07.2008 si facturii nr. FFEC/1020. (f.7,8)
Sustinerea recurentei potrivit careia judecatorul sindic ar fi trebuit sa retina informatiilor preluate de pe site-ul de specialitate www.autovit.ro, potrivit carora, in anul 2011 pretul de vanzare al unui autoturism Renault Clio avand anul de fabricatie 2004 este in medie de 3.500 euro astfel ca in anul 2008 , anul instrainarii acesta era superior valorii medii de 3500 euro situandu-se in jurul valorii de 6.000 euro si sa constate pe cale de consecinta ca pretul vanzarii reprezinta insasi dovada fraudei creditorilor societatii este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Principiul nemijlocirii presupune obligatia instantei de a cerceta direct si nemediat toate elementele care intereseaza dezlegarea pricinii, potrivit art. 169 C.proc.civ. administrarea probelor se face in fata instantei de judecata, daca legea nu dispune altfel.
In cauza, a fost incuviintata proba cu expertiza, raportul de expertiza depus la dosar precizand valoarea bunului la data vanzarii acestuia, anul 2008.(f.
Este adevarat ca instanta de judecata nu este tinuta de concluziile raportului de expertiza, dar expertiza nu ar putea fi inlaturata decat printr-un mijloc de proba de o valoare stiintifica egala.
Inscrisurile depuse de pe site-ul www.autovit.ro nu sunt de natura sa inlature concluziile raportului de expertiza care a fost intocmita de un expert desemnat ca urmare a faptului ca instanta a apreciat ca in cauza sunt necesare cunostinte de specialitate.
Retinand concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza conform carora, la data vanzarii bunului, si nu cum sustine eronat recurenta ca valoarea este din anul 2012, valoarea bunului era de 14.568 lei. Curtea constata ca nu se poate considera ca pretul de vanzare este unul derizoriu neserios, astfel ca nu se poate considera ca pretul este atat de disproportionat in raport de valoarea bunului vandut.
Imprejurarea ca la dosarul cauzei nu s-a depus dovada pretului nu este de natura sa duca la admiterea actiunii astfel cum a solicitat recurenta pentru ca sanctiunea care intervine este rezolutiunea contractului pentru neplata pretului conform art. 1365 C.civ.
Pentru admisibilitatea unei actiuni in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, temei invocat de asemenea de recurenta, se cere indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: 1) transferul unui bun de catre un tert, in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii; 2) intentia tuturor partilor contractante de a sustrage bunul de la o eventuala urmarire sau de a leza in orice fel drepturile creditorilor.
Ca atare, trebuie dovedita existenta unui concert fraudulos, prezumtia de frauda fiind practic instituita doar in privinta debitorului, nu si in privinta unei actiuni frauduloase concertate.
In acest caz pentru exercitarea actiunii in anulare se cere sa se faca dovada participarii la frauda a cocontractantului nu si a debitorului, deoarece in ceea ce il priveste pe acesta din urma frauda este prezumata.
Frauda exista daca tertul cunostea starea de insolventa a debitorului in momentul in care a incheiat actul in cauza. Intelegerea frauduloasa nefiind indispensabila, este suficient sa se dovedeasca existenta intentiei co-contractantului de a participa la fraudarea creditorilor, ceea ce implica faptul ca acesta a prevazut consecintele actului incheiat cu comerciantul aflat in insolventa, cunoscand situatia economica a acestuia. Din actele dosarului nu rezulta ca intre partile contractului de vanzare cumparare, debitoarea SC E SRL si intimata parata SC L S SRL au existat raporturile care sa ii fi oferit cumparatoarei date despre starea de insolventa a societatii cu intentia de a frauda creditorii.
Pentru aceste considerente Curtea a constatat recursul nefondat si in temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ.l-a respins ca atare.